Iakab Cornelia Claudia
Verificat@iakab-cornelia-claudia
„accepta orice adevar chiar de iti rastoarna lumea.poate vei ajunge tot unde tinteai ,poate nu.”
Sunt un spirit. M-am aratat în 8.08.1971 duminică la ora 8 dimineata. Omul e in imaginatia mea, il framant, dospeste. Intr-o zi imi voi ascunde chipul iar. carpe_diem464
eu stiu: sus si jos exista pentru ca lucrurile sunt raportate unele la altele, unele usoare, altele grele. sufletul usor se ridica sus, cand e copt pica jos: buf o paraaa!fleosc.
intrebare: de ce nu a pazit Go-rwun copacul sa prinda fructul, precum inteleptul?
Pe textul:
„Para" de rechesan gheorghe
Pe textul:
„tolănit într-o limbă străină" de paul blaj
Pe textul:
„Mona Lisa*" de Djamal Mahmoud
asta cu riscul de a ajunge in of.
cum intinde el mana spre soare si ravneste la coroana.
nu-mi place scaunul cu rotile, cu toate ca sugereaza neputinta de a ajunge singur la ce ravnea.
sperma in cupe, nu-mi place cum suna. daca e ferilizare nu conteaza. stii, nu stiu, prima impresie.
dispretul:ea doar atinge fundul cupelor
spălându-i tălpile
vrei coroana, vrei sa fii purtat in lucruri, vrei sa te spele pe picioare si mai ce ma rog...?
si de atata placere abia scoate un sunet ...asta mi-a placut. ca doar nu merita un urlet de lup
Pe textul:
„Mona Lisa*" de Djamal Mahmoud
dimineața înca mi-e frig
mă întrebi ceva și pleci
lași urme pe covor
raze pe așternut
o alee de parfum de
la baie în hol
mă gândesc că îngerii
miros a tine că se dau
cu tine pe blonde pene
sau că ești uleiul în
care-și topesc nemărginirea
dimineața mi-e inca frig
mă ascund la trenele somnului
ce ti-le retragi usor
să visez povești cu tine
alergând desculță pe
a fost odată ca niciodată
și aș avea atâtea de făcut
dar
ma ridic pe cer dimineața
am o intuitie vaga, cum ca nu-ti convine . in loc de comentariu sa las un hibrid.
Pe textul:
„povești cu tine" de Alexandru Gheție
acesta e versul care trimite totul spre profan, cel putin asa vad. inversul era sublinierea ca o contopire sufleteasca duce si la unirea spiritelor astfel incat atunci cand cel masculin proiecteaza, ordoneaza informatii, cel femini executa ordonand sentimente, astfel ca asimilarea unuia de catre celalat e nu o transformarea ci o intrepatrundere live de-a luhul infinitului.
nu stiu daca sunt clara unde bat. am nevoie de urmatorul poem. citesc idei, dar nu prea simt ceea ce cere ideea.
imi place enorm imaginea aceasta:
\"codițele îți sunt demoni somnoroși\"
Pe textul:
„contopire" de Alexandru Gheție
Pe textul:
„nu vin la nunta ta" de Alexandru Gheție
a te insura si a nega, a pastra spatiul interior neschimbat, cu voie ori fara. distanta impusa.
Pe textul:
„nu vin la nunta ta" de Alexandru Gheție
\"cobor pe smârdan iau 200 de grame de pricomigdale
de la magnolia trec prin ștrand să văd argeșul
mă așez pe o bancă doi bătrâni joacă\"
restul de film e tandru, se intampla acel plans in spatiul ales. se vorbeste despre motiv: sexualitate, certuri...
apoi se descrie un alt efect al suferintei, negarea realitatii.
Pe textul:
„când vreau să plâng..." de Alexandru Gheție
dar nu ma pot abtine sa nu zic eu continuarea:1. a afla ce e iubirea 2. a te cunoaste 3. a nu spune nu cand intotdeauna e si da, ambele deodata.etc
Pe textul:
„Inutilitate (II)" de florin otrocol
de aici acel sentiment al ratarii personale zic si eu, ele par a nu pastra nimic din cei ce prin modul in care se automodeleaza pun amprente pe viata.
ele cauta, selecteaza, asimileaza ori nu.
si undeva un mare conflict masculin, o conspiratie contra alteia si alteia. nu vad acalmia, dar ma poate ingrijora o anumita ratare.
Pe textul:
„Inutilitate (II)" de florin otrocol
ea era ceea ce ii promitea ca o sa dainuie.
cred ca si dv la fel.
insa sunt diferente, cum...
ati putea incerca si cu pietre, cum arata oare cu capul spart poetic.
Pe textul:
„Mona Lisa*" de Djamal Mahmoud
insa tare ma tem ca sunt niste secrete grave si polenizarea iubirii include si mediul, aici lipseste. sunt in afara celor doua dimensiuni alte doua vechi, opuse.
deja mi-e teama de soarta personajelor. daca ea e blanda, sa zicem, polenizarea e o exagerare intr-o lipsa. apoi timpul omogenizeaza.
daca el e revoltat pe // nu stiu sa zicem minciuna, prostie// e o polenizare cu dispret exagerat agresor cu dispret victimei si toate se toarna tot peste biata ea.
nu stiu. nu vad cum o sa iasa alex 0, dar sarutul e deja o promisiune.
a scoate din defectele tale si calitati totale pe altoi de nivel al zilei...ceva de genul...cu mereu visul in fata ochilor, rezultatul scontat.
Pe textul:
„sărut" de Alexandru Gheție
\"elevii ar deveni ase-iști arhitecți cosmonauți mecanici. elevele ar fi leoaice înfocate agățate cu ojă de silabele din literatură...\"
in rest nu-mi vine sa rad si nici nu am mai gasit ceva in care sa-l recunosc pe domnul alexandru Ghetie supraomul.
supraomul nu apare fara al 13 lea ce? eu am zis ca salariu, sau o fi vorba de bonul de masa nr 13.
domnul ghetie cade, nu e domnul. mai raman cateva biliarde de morti si vii.
Pe textul:
„rugă de cancelarie" de Alexandru Gheție
si nu se poate umor fara oscilatii, mai grav, mai superficial, mai tandru, mai agresiv, pentru ca trebuie sa fie de cursa lunga. daca selectezi din el iese de cursa mofturoasa, scurta. atunci ajungi subiectiv, ceea ce iti place e totul ce merita, dar ceilalti au alte pareri.
Pe textul:
„Noapte bună, domnule Serghei! (III)" de Atropa Belladona
Pe textul:
„Noapte bună, domnule Serghei! (III)" de Atropa Belladona
Pe textul:
„Noapte bună, domnule Serghei! (III)" de Atropa Belladona
asta e problema mea, ma traduc pe mine insami sub textul initial, de acolo de la mama lui, fundul capului.
Pe textul:
„mângâieri și poezie" de Iakab Cornelia Claudia
asa e si nathaniel al meu, prieten cu ionut.
de ce nu mai postezi?
Pe textul:
„Interviu printre colegi - Iulia" de Doru Emanuel Iconar
Pe textul:
„Frați de cruce" de Iakab Cornelia Claudia
