heghedus camelia

\"prin deșertul de stropi\" mi se pare o formulare absurda. sofisticaria e cam obositoare si cititorul renunta sa mai urmeze firul logic al scrierii. daca exista. e doar o parere enuntata intr-o stare de maxima oboseala. Craciun fericit!

ma bucur ca ai trecut pe aici. multumesc

multumesc tare. ai grija acolo si tine-te la adapost de furtuni.

corectezi aici, te rog: \"I-a\"
si aici: \"NIMIC\"
incearca sa renunti la punctele de suspensie, macar la o parte din ele
cu drag,

ce-si leagana barbatul in inima sa si-l lasa sa creasca acolo. el afla si creste.

scrii ingrijit. esti foarte sensibila si se vede clar ca scrisul nu iti da pace. incearca sa gasesti alte formulari, cumva mai putin dulci, mai butin banale decat: \"Am nevoie de tine. Mă leagă de tine, tot ce ești tu, îmi place la tine firea ta, gândurile tale, chiar și cele pe care nu le știu. Ce minunat este că exiști!\". chiar imi doresc sa depasesti stadiul acesta de atelier si stiu ca poti sa o faci. cu tot dragul,

asta e clipa ce aprinde scânteiuța din suflet. când, din imensitatea ființei sale, omul privește în și mai imensitatea din afară, când privind și privit, presimte că el însuși e marea și țărmul și iarba, că e însăși lumina. îndurerat de inaccesibil și totodată extaziat că îl poate vedea.

imi place sa ma joc de-a iluzia reincarnarii. Ma bucur foarte mult sa te gasesc aici.

cu siguranță tu ai dreptate. Dacă eram sută la sută convinsă de ceea ce am spus mai sus, aveam și eu închegat un articol. Iar eu, cu siguranță o să recitesc cartea. Fiindcă prima lectură s-a petrecut în mașină, la cozile de la depunerea declarațiilor, între 1-5 noaptea, etc. În fond, nu e un roman polițist, așa că nu contează neapărat dezlegarea misterului/misterelor cât trăirea lui/lor. Și trăirea nu are cum să nu se întâmple, având în vedere nu doar temele ci și limbajul proăspat/oxigenat, care funcționează ca o transfuzie revigorantă administrată într-o manieră tandră. Timp flexibil, eu și spațiu flexibile, într-o întrepătrundere a geometriei raționale a lumii cu geometria-i irațională, din care se detașează ca profunzime dimensiunea umană a scrierii.

Luminița! Mulțumim, Adina. Las un simbol pentru a marca lumina acestui act, al nașterii unei cărți.

imi place si mie foarte mult fotografia

Ioana, da. Felix merita articolul ăsta. Mai ales acum când, bănuiesc, nu poate fi tocmai relaxat, având în vedere foarte apropiata lansare. În genere, articolele sunt reci. Tu ai pus aici mult suflet. Un cititor pe măsura cărții ăsteia nici nu putea să facă altfel. Relectura se cere atât pentru o mai bună lămurire (dat fiind că la prima citire ai fost împrăștiat, exact cum spuneai), cât și pentru o mai bună încântare. Ai gustat din miez și, în mod voit, ai lăsat și altora. În mintea mea a prins rădăcini o idee, pe care poate abia la a doua lectură aș putea-o smulge. Cum că Leo și Cosmin ar fi unul și același. Deci, cum că se poate vorbi și despre eul dedublat din trupul Tandru și rece (mai ales tandru). Cosmin este pe urmele lui Leo, îi citește frânturile de jurnal (acolo sunt cifrurile), ca unul care ar căuta să se găsească pe sine, căutând în interiorul propriilor momentele de reverie, transă ori iluminare. Ca o faptură de lut în căutarea propriului suflet. Mi-a plăcut foarte mult articolul tău. Și, bineînțeles, recomand fierbinte romanul, celor care încă nu l-au citit.

vă mulțumesc tare mult. Aveai dreptate, Emilian. În plus, o să mă gândesc și la scorțos/lipiciosul ăsta care nu sună prea bine. Sincer, mă bucură acest prim semn de la tine.

ăsta în fierbere parcă dezvăluie o oarecare pasiune pentru joc, care te prinde foarte bine chiar și în momentele de furie. Sau mai ales. În orice caz, e o mișcare liberă care stârnește curiozitatea asemenea unui ‘va urma”.

foarte amical iti multumesc

mulțumesc mult.

sunt obligatorii. vezi, eu am citit \"căci\" fără

Încearcă să renunți la punctele de suspensie, să nu mai revii la ideea din fraza precedentă pentru a o explicita. Scoate puțin zahăr și mai pune oleacă de sare și piper. Ia încearcă aici, la textul ăsta. Cu drag,

adesea o notă de ironie dozată atât de exact încât nu are cum să nu scoată în evidență inteligența și nu în al doilea rând sensibilitatea autorului. Întotdeauna am apreciat camuflarea voită, într-un mod involuntar elegant, a intensității unei mișcări, din alea ce țin de suflet. Și respingerea academismului în favoarea plasticității.

Doru! Bine-ai făcut, Felix, că ne-ai atenționat.