Jaipur
La Jaipur se visează același vis “de romanță grotescă, de tragedie halucinantă”* despre care citesc cu surprindere acum, la vreo două luni după întoarcere, că-l visează orice vizitator al Indiei
codul lui Manu
ideea de a participa la reuniunea aceea multicoloră, împământenită cu numele de banchet, n-o mai atrăgea pe Eva demult. abia întors din delegația lungită prin paturile în care se extra-conjuga,
elefant în cireșul literaturii moderne
astăzi sunt punct. se mai întâmplă. când întind pasul dincolo de vârful nasului cad în văgăuna din care, deunăzi, răbufnea vulcanul iluziei. apăs clanța, ușa scârțâie, intru în mine ca într-o
Elia
Trăiește repede și se mișcă lent. Rezonanța metalică a gândurilor, oricât de ascuțite, se întrerupe la contactul cu fața interioară a epidermei care, deși de o calitate mediocră, funcționează perfect
