Sub semnul apei și al dragonului
Volumul lui Carmen Alexandrina trebuia să apară în 1992 după ce câștigase premiul de debut al editurii Dacia. “Dar frământările editoriale din respectiva perioadă, cu desele schimbări ale conducerii
Mașa și Extraterestrul
Bântuită de onirism, absurd, mito/logic, suprarealism, simbolism în continuă actualizare, magie cu efect multiplu, proza contemporană reușește să urce depozite subliminale în conștiință. M-am atașat
Cutia cu bătrâni
Cutia cu bătrâni cucerește prin metisarea, cu excesivă dar nepremeditată modestie, între universul erudit al autorului și acea întindere în patru dimensiuni, poate unica în care suntem solidari –
Nașterea dorințelor lichide
Pe o scenă vaporoasă, capricioasa reprezentație lingvistică a Ruxandrei Cesereanu pare o tentativă de a-i concepe iubirii un corp. Însă materialul faptic pus la dispoziția limbajului e, mai degrabă
Tandru și rece
Fotografierea artistică a succesiunii de peisaje interioare și exterioare pe filmul celulozic și reproducerea lor prin proiecție luminoasă pe ecranul sufletului ai zice că împrumută ceva din tehnica
Groapa din tavan
“teatrul mi-a înșfăcat poezia, mi-a absorbit-o, mi-a consumat-o ca pe un fel de energie necesară pentru punerea în ecuație dramatică a poveștilor mele. nu pot să concep o piesă de teatru care să nu
Cosmetica dușmanului
“Sufletul este matricea și recipientul tuturor științelor, precum și al oricărei opere de artă”, susține Jung. De aceea este interesantă și chiar necesară lărgirea punții dintre psihologie și
Cu sau fără legendă: Amedeo Modigliani
Un om singur, fără un prieten adevărat în imensul Paris, departe de țara sa, departe de tradițiile țării sale, nesigur de realitățile țării de exil, un om mergea prin Paris cu pași mari, un om
Personajul – între tentația și vocația nebuniei
Și apoi cine-a zis că trebuie să trăiești chiar în aer liber, aplecat mereu peste cornișa lucrurilor, căutând imposibilul, pândind toate subterfugiile ca să te strecori afară din realitate? E chiar
Novecento și exercițiul renunțării
Mecanismul de comunicare cu cititorul, bazat pe prospețimea stilului și mesajul direct, este cât se poate de eficient în cazul lui Alessandro Baricco. Prin lipsa de alambicări și ostentații, simpatia
`golem` și câteva intersecții
L-am găsit în golem pe acel Gustav Meyrink cu care făcusem cunoștință în legendele androgine ale Ilincăi Bernea: “un apatrid în mijlocul vieții”. Unele dintre personajele sale, ca Athanasius Pernath,
Legende androgine
Ilinca Bernea zdruncină mitul androginului și, jucându-se cu fețele medaliei, transformă fantasticul în real. Deprinsă cu dansul pe sârmă al artistului, își asumă pericolele aferente, respectiv
Vrăjirea
“Ca o vindecare a ei însăși a devenit toată ființa, sunt încă aici și totuși împrăștiată în depărtările cele mai depărtate și în niciunde, și mereu eu, și niciodată eu”. Așa grăit-a Irmgard,
Bataille și tentația păcatului
“trăim prin procură ceea ce n-avem energia să trăim noi înșine” (Georges Bataille) Nu poți vorbi despre odihnă dacă n-ai cunoscut neastâmpărul. Nu poți cunoaște prețul păcii dacă n-ai trecut prin
Invitație la smerenie
“Și mă întreb: ce mă voi face eu, căci n-am credință nici măcar ca să mut un munte - cum dar voi porunci gândului: mută-te de aici și aruncă-te în mare?” (Savatie Baștovoi - Puțin credincios) De
Poezia, orchestrație a senzației
“Poetul scoate dintr-un buzunar fluxul, din celălalt refluxul. E la răspântia unde numai tu ești buimac, cetitorule. Alege. Scoboară desculț cele câteva pietre până la spuma sărată, și vei găsi [...]
Sādegh Hedāyat, un portretist de cadavre
\"În viață sunt răni care, precum lepra, rod încet în singurătate sufletul și-l distrug”. “Până la urmă, obișnuindu-mă cu textul, trăind în intimitatea lui atâția ani – printr-o curioasă empatie
Madame Edwarda
“Însemnați ziua când citiți aceste rânduri cu o piatră de foc, voi care ați încărunțit aplecați pe cărțile filozofilor! Cum s-ar putea exprima cel care-i face să amuțească,
Practica exilului
“Fără iubire nimic nu poate fi înnobilat. Sub pleoape explodează pete luminoase; există viziuni, există vise. Toate astea nu-l mai privesc pe om, el aşteaptă
Confesiunile lui Dalí
“Cel care simte că poate da mai mult decât mine să arunce piatra! Dalí e deja în genunchi, aşteptând s-o primească în piept, căci nu poate fi alta decât piatra
Particulele elementare
“Trăim azi într-o lume absolut nouă, Iar țesătura întâmplărilor ne învăluie trupurile, Ni le scaldă Într-o aură de bucurie. Ceea ce oamenii de altădată au presimțit uneori prin muzica lor, Noi
