memento

concatenare; acesta a fost primul cuvânt care mi-a venit în minte; m-am oprit apoi asupra verbalizării prin care dai coerență textului și am observat preocuparea ta pentru sesizarea detaliilor vieții;
am citit o poezie imagistă în care predomină intenția stilistic decorativă a poetului dornic să înlăture ideea existenței unei singure soluții a succesului în viață și să ne amintească de teoria heliocentrică, prin faptul că \"pămîntul se învîrte dintotdeauna în același sens\"
prezența excesivă a verbelor la imperfect denotă o acțiune situată în trecut față de momentul relatării, neterminată, ceea ce sugerează incertitudinea și absența finalității;
aprecieri,
amalia

cum drac sa fie ma asta primul cuvant care-ti vine in minte? ca mie mi se limba plimba in gura (e drept ca eu am avut logoped in copilarie). si mintea pronunta tot cam la fel :))

mi-a placut sa zic \"tusa\" (pict) asta de masca peste masca, rimel peste rimel, si sensibilitatea de aici, parca e un pic altfel decat poemele tale recente. o amintire gonita cu degetele ca o insecta care te bazaie cand tu vrei sa bei \"din acelasi pahar\" in acelasi bar...intr-o alta dimineata.

ah, si puiul la rotisor, asa o foame mi s-a facut!!

una peste alta, text bun (pefectibil), cu un alt registru, asta dovedindu-ne (daca mai era nevoie) ca leonard POATE.

chiar si un \"memento\".

de câte ori ne vin pe limbă cuvinte și ceva,ceva ne împiedică să spunem și să ratăm momentul. știi am citit unddeva că, anumite lucruri nu trebuie să se întîmple atunci cînd vrem noi. mi-a plăcut :,începutul unui drum care ne va face să ajungem la o dragoste abstractă reprezentată prin linii forme geometrice și culori,, ca o speranță că lucrurile se vor vindeca . cu aceeași sinceritate,
,

dragostea e un comunism stiintific, din perspectiva dictonului nu fiecaruia dupa posibilitati ci fiecaruia dupa nevoi. de aceea esta si va ramane o utopie irealizabila deosebirea e ca este aducatoare de nostalgii frumoase

izbitor de sincer, de curat, de nealterat acest memento. inceputul care se preda, renunta si recunoaste neputinta cuvintelor(oarecum). mi-a placut secventa reala , tacerea, plecarea privirii, fardul excesiv pe care il accentuezi.

\"o altă intervenție de data asta din partea unei crize de personalitate nu știu cine dracu îți bagă toate prostiile astea în cap/nu e de la cola nu e de la bere
nici de la țigări\"

pe care o creez difera putin de ceea ce propun mai jos. insa se completeaza perfect, parerea mea.

http://youtube.com/watch?v=cEWi9N9ArdA

adriana, sunt convins ca tu simti mai aproape de mine unele lucruri, multumesc de trecere.

Am o datorie și cum abia astăzi am reușit să găsesc ceva timp liber și nici o idee de text mișto nu mi-a venit, m-am gândit să o achit sub textul ăsta.
O primă chestie care mi se impune urmărind textele tale este aceea că scrii mult și cu o frecvență de invidiat. Din asta se poate scoate aproape o întregă teorie și fără să mai citești textele – eu o să spun doar că asta îmi demonstrează un autor care exersează, care evoluează și nu își pierde mâna, însă, totodată, un autor care nu prelucrează atent textele (iar aici alte două ramuri argumentative se deschid – se câștigă în fluență, textele sunt scrise dintr-o suflare și receptate ca atare (+), se pierde oarecum în profunzimea lor (-)). Chiar la nivelul unui text impresia de mai sus rămâne, doar că, din fericire, la partea cu neprelucratul, totul se atenuează, existând deja anumite dexterități stăpânite f bine + un limbaj aparent nesofisticat (în ciuda anumitor neologisme folosite în scopuri precise de obicei), care fac să nu se simtă anumite ezitări, scăpări etc.

Lejeritatea, dexteritatea, chiar oralitatea scrierii e amplificată și de ludicitatea abundentă, care se obține însă printr-o serie de procedeee variate (de la jocuri de limbaj, obținute frecvent prin folosirea neologismului neașteptat - !concupiscență supraconștiință sex neprotejat!, prin utilizarea unor limbi străine – ca în impo sau strane vogle, sau chiar prin inventarea unor cuvinte noi ptr a servi scopului - !papuciade!, la asocieri, comparații perplexe, absurde oarecum și asumat ilare - !mintea mea era un pui rotisat!, la utilizarea rimei involuntare, rdată ptr a obține efectul unui bluf, să spunem - !lumea asemenea unei fotografii mișcate / eu aici / suspendat într-o iluzie de calitate!, la exprimarea unei întregi idei, adesea prin utilizarea sofismelor deghizate, a unei logici aparente – precum textul care se încheie cu !azi și curvele merg în rai!, până la înjghebarea unor întregi scenete în acest scop, uneori cu tentă absurdă – ca în malvahoc, mai ales, dar și în impo, deși acolo îs mai multe de spus) și, prin asta, nu devine niciodată plictisitoare, mai mult, se împletește aprope mereu cu o tonalitate dramtică sau are de asemenea rolul de a sublinia gravitatea vocii atunci când este cazul, pendulând fără obstacole între ludic și tragic. Și dcă mă uit bine, fără să exagerez, aș putea scrie măcar o pagină întreagă doar inventariind scheme de obținere a ludicului regăsite pe aici.

Pe acest fond, paleta linvistică își permite să fie una extrem de largă, mergând de la neologism (și cuvinte inventate) la cuvinte care în alte discursuri sunt cu siguranță tabu (am găsit la tine cuvinte ca inimă, lacrimă și nu aș fi mirat dacă aș găsi și marea, înger și albastru etc), dar care la tine reușesc să fie credibilizate de tipul de discurs adoptat. Credibilizarea se obține și prin abordrea unor tematici sexuale, abundente în perioada poeziei post-comuniste (ca să delimitez oarecum), când, în ciuda diversității de tendințe și formule, tematica aceasta este omniprezentă. Aici ea ține de o manieră mai degrabă tradiționalistă, pusă sub semnul comicității, dar nu este nicicum evitată.

Aici schema poemului mie personal îmi este deja cunoscută din alte poeme citite la tine – un text al unei voci slabe sau mai bine spus melancolice (chestieaparent foarte de rău), dar care nu se simte ca atare datorită sustragerilor atent planificate, a unui control exact și a echilibrării melancoliei, ba chiar subexpunerii acesteia, prin omniprezența umorului.
O pendulare destul de atentă între aceste planuri care accesibilizează textul. Un exemplu, care prin expansiune/genealizare ar putea explica toată schema textului mi se pare a fi identificabil prin !teoria relativității aplicată eșecurilor sentimentale în perioada ovulației!, unde eșecuri sentimentale ar fi o construcție greu îngurgitabilă, dar eșecuri sentimentale în perioada ovulației modifică percepția, o ludicidează, iar dacă mai pui asta în perspectiva relativității ai deja o mostră a ceea ce doream să demonstrez.
Personal, dozajul îmi pare totuși nefericit încă, în sensul că melancolia și părțile soft trebuiau și mai atent camuflate, de exemplu, ea insinuându-se într-un număr de 7 versuri, după primele două, pentru a reveni în trei versuri cam lungi în finalul textului (adică monotonia aceea cotidiană pe mine tot spre melancolie mă duce), deși redarea cât mai concisă, chiar eliptică ar fi sporit efectul. O ratare mi se pare și versul cu unu kandiski, unde schemele de redare a comicului nu mi se par că mai ajută. Formularea e lipsită de credibilitate (adică aproape descriți picturile tipului care apoi devine !unu!, lipsit de importanță). Eu știu ce ați vrut să obțineți, și dumeavoastră știți, dar părerea mea e că nu a ieșit. Pe da altă parte, nici doar !kandinski! nu cred că ar fi fost fericit, deși ar rata din alte motive.La fel !măcinând o lacrimă în colțul ochiului! mi se pare că ratează, tendința de ludicitate care salvează conținutul lipsind aici, iar cuvântul nefiind redat de unul singur, ci într-o formulă cu nefericite valențe metafoizante – !măcinând o lacimă!.
Cam atât.
Un autor în creștere de formă, am senzația, capabil de texte mult peste media siteului și care poate merită mai multă atenție din partea adiminilor și a membrilor siteului și a cărui poză guevariană mie mi-l face necondiționat cel puțin simpatic :D

p.s. Nu am simțit neapărat nevoia să mă laud în titlul comentariului, cât să determin mai multă lume să citească acest autor, nu neapărat acest text, căci are mai bune.

Camelia, ma bucur pentru instelare, ma bucur ca ti-a placut.

Sebi Brei, ok :)

bun poemul. imi pare ca o radiografie a unui sfarsit.

ma bucur. ai dreptate, pare o radiografie...
ma bucur pt trecere. te mai astept.

f bun textul, exprimari elocvente, pe masura imaginilor pe care le-ai creat. Mi-a placut.

multam de trecere, ma bucur ca ti-a placut. te astept cu drag in pagina mea.