Din volbura acră, sorbită de valuri,
Apare năluca topitelor maluri,
Avide se pare, cu pete de scoici,
De spuma cernută în vechile porți.
Pe ceața târzie, cuprinsă de stele,
Apare năluca
Urăsc așteptarea, e prea crudă pentru mine,
pentru timpul fără noimă, ce agale se scurge,
prin fantele robuste ale asfințitului
și grimasa târzie a răsăritului roșu.
Urăsc așteptarea, ce umple
E liniște în parcul adormit,
o liniște profundă și amară,
doar salcia bătrână s-a pornit,
să plângă-n adierile de seară.
Tânjește după tinereți trecute,
ce timpuri, ce clipe s-au mai
Voi, cei ce lumea, acorda-ți,
În versuri scrise cu o mână,
Voi, cei ce lumea contempla-ți,
Lăsa-ți,duminica străbună.
Voi credincioși, atei sau alte secte,
Nu zămisliți, hibrizi, e
Bolta apasă,
un gând răsfirat,
în cete de vorbe curate,
învie un mit, demult aruncat,
la poala puterii apuse.
Cutreier tăcut,
prin ceața din sat,
să prind asfințitul de noapte,
ce pare a
Cuget și faptă,
Gând și lumină,
Poarta ce-a naltă,
Pe ea o să vină.
Suflet și pace,
Cer și pământ,
Chiar de ne place,
Totul e-n vânt.
Drum și tăcere,
Ploaie și nori,
Viața ne
Cutremur, liniște și pace
Așa era, în cărți,odinioară
Stihiile scluptate-n rafturi,
Așteaptă, libertate.
Deschide-ți cutezanța,
Și-apasă pe un raft,
Trăirea dintre versuri,
Și scutur-o de
Muzica,străpunge
liniștea, adormită
din local...
târziu, apari
ca un înger
venit pe o rază
și pleci...
în grabă.
Aștept,crispat
aceeași minune,
că poate vei fi,
un început
anume.
Cutez
Mă plimb,printre fagii, de la capătul pădurii,
Un tablou sumbru de piese,amestecate în culori vii,
înrămate în culori moarte,așezate parcă, de o mână demonică,
ce vrea, a crea un sentiment de
Speranța
Drum , presărat cu așchii de foc
Atinge pământul,în roșii arsuri,
Topește rana;glodului silos
Și-astupă cu jerbe otrava.
Ceată de nea, oprește trecutul
Cu vânturi albastre și
Alaiul anilor febrili
Spre înserat când,toți se-adună pe la case
Urmez cărarea unui gând,mergând,
spre parcul decimat de ani
Să-mi scutur visurile toate
în liniștea tăcutului amurg.
Pe
Vis în oglindă
Perfidă poate fi atingerea de noapte
Cu tot alaiul ei de stele aromate
Chiar zece constelații de vezi pe bolta lată
Tot necăjita lună ne iartă de păcate.
Ce sobru pare-un
Arcuș
Arcuș,lovit de sunete crispate
Te prinzi,în jocuri de copil
Ne da-i mireasma muzicii curate
Să ne amuzi cu-n semiton divin.
Arcuș,ciupit de lăutarul sobru
Te vezi condus într-un
Doar un cuvânt
Ce poate fi mai simplu;un cuvânt,
L-auzi,îl vezi,dar el se trece
E doar un punct,lăsat deoparte
Ce urma lui deschide spre amurg.
Într-un cuvânt.
Doar timpul poate
GM