Poezie
speranta
1 min lectură·
Mediu
Speranța
Drum , presărat cu așchii de foc
Atinge pământul,în roșii arsuri,
Topește rana;glodului silos
Și-astupă cu jerbe otrava.
Ceată de nea, oprește trecutul
Cu vânturi albastre și nori
Și grindină are și ploi
În calea uitării, e scutul.
Cu suliți de foc, apare prezentul
Cu arcuri, cu săbiile negre,
Cu paloșe vechi și candele mov
Apasă pe noi infinitul.
Tunet cu jar,furtună divină,
Vânturi cu har și ploaie străină,
Ape de foc,stare febrilă,
Vină de i-a,speranța blajină.
012.156
0
vezi și observațiile de la textul vecin