Poezie
Parcul
1 min lectură·
Mediu
E liniște în parcul adormit,
o liniște profundă și amară,
doar salcia bătrână s-a pornit,
să plângă-n adierile de seară.
Tânjește după tinereți trecute,
ce timpuri, ce clipe s-au mai scurs,
tânjește după bucurii avute,
pe care bătrânețea i le-a smuls.
Alături, o statuie primenită,
cu genele atinse de mâhnire,
o mângâie cu vorbe iscusite,
și-i povestește, tandru, de iubire.
de clipele din nopți de primăvară,
când băncile abia mai suportau,
tăcutele iubiri, seară de seară,
ce răsăritul tot acolo apucau.
În aste doine dulci, adoarme parcul,
cu apa lui cernută, parcă-n sită,
chiar și statuia de pe colț, cu arcul,
se lasă-n poala nopții, obosită.
001.154
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- grama marius
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 106
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
grama marius. “Parcul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/grama-marius/poezie/13895504/parculComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.