Poezie
Culoare
1 min lectură·
Mediu
Bolta apasă,
un gând răsfirat,
în cete de vorbe curate,
învie un mit, demult aruncat,
la poala puterii apuse.
Cutreier tăcut,
prin ceața din sat,
să prind asfințitul de noapte,
ce pare a fi, jăratec curat,
în poala puterii apuse.
Aștern plictisit,
prin gardul cutat,
crenguțe de jad colorate,
ce vor a cripta, desene ascunse,
din poala puterii apuse.
001084
0