GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Îmi pare rău că nu ai înțeles, ideile nu sunt complexe. Cred că motivul este lectura "pe diagonală". Nu știu sigur, fiindcă acest tip de lectură nu îl practic. La mine melodia vine de la sine, nu e nevoie să scriu întâi în vers alb. Dacă versul e alb sau liber, așa rămâne.
Spor și ție la scris și la citit!
Spor și ție la scris și la citit!
Pe textul:
„Mă pierdeam în verdele tău " de George Pașa
0 suflu
ContextContează ceea ce înțelegi tu (sau alt cititor, indiferent de competența sau bunăvoința aceluia).
Pe textul:
„Pașadine (54)" de George Pașa
0 suflu
ContextÎți mulțumesc pentru opinie. Textul este ceea ce este, adică o pașadină.
Pe textul:
„Pașadine (54)" de George Pașa
0 suflu
ContextRăspund tot prin versurile poemului:
„Orice-ar fi, poemul se ferește de exactități,
poate fi luminos, deși în cuvinte pare noros.”;
„O să-nceapă cum vrea, o să iasă mereu din tipare,
că doar nu e mânat de nemiloase, aprige bice,
va sfida orizonturi meschine, reci, de așteptare,
de sine,-n mod sigur, niciodată nu se va dezice.”
„Orice-ar fi, poemul se ferește de exactități,
poate fi luminos, deși în cuvinte pare noros.”;
„O să-nceapă cum vrea, o să iasă mereu din tipare,
că doar nu e mânat de nemiloase, aprige bice,
va sfida orizonturi meschine, reci, de așteptare,
de sine,-n mod sigur, niciodată nu se va dezice.”
Pe textul:
„Cum să începi un poem" de George Pașa
0 suflu
ContextVă mulțumesc pentru semnele de lectură. Am rescris ultimele trei strofe. Nu cred că e mai bun textul, dar, oricum, mai corect prozodic. Inițial, voiam să îl scriu cu rimă, dar în vers liber. Poate ar fi fost mai bine.
Pe textul:
„Cum să începi un poem" de George Pașa
0 suflu
ContextFinalul textului amintește cumva de „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury.Tot spre final, am observat jocul omonimiei: utilizezi „ochii” acolo unde s-ar aștepta omonimul său (subtilă imaginea „ochii de apă”). Mi se pare că inițial ai scris „ochiurile-băltoace”. Cred că era mai inspirată forma cu cratimă.
Ai scris aici un text sensibil, cu impresionism imagistic, cu pendularea între real și arhetipal. Valențele lirice de netăgăduit sunt minate, într-o anumită măsură, de utilizarea cam multor conectori sintactici. Sigur, nu sunt adeptul eliminării acestora, din nevoia de sens a enunțurilor.
Îmi place mult textul acesta, nu numai pentru că aduce aminte de „heteronimul” tău, Irinel.
Ai scris aici un text sensibil, cu impresionism imagistic, cu pendularea între real și arhetipal. Valențele lirice de netăgăduit sunt minate, într-o anumită măsură, de utilizarea cam multor conectori sintactici. Sigur, nu sunt adeptul eliminării acestora, din nevoia de sens a enunțurilor.
Îmi place mult textul acesta, nu numai pentru că aduce aminte de „heteronimul” tău, Irinel.
Pe textul:
„Gândurile nopții de vară ultraîncinsă" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextSigur că se greșește chiar și la case mai mari, și eu greșesc, dar îmi corectez manuscrisele, chiar și mai târziu, dacă nu am observat greșelile. Nu sunt supărat, doar dezamăgit puțin fiindcă nu prea ai încredere în ceea ce spun. Știu că unii autori lasă pauze unde vor ei, însă, n-ar trebui să uităm că suntem (vrem, nu vrem) promotori ai limbii române.
Nu-mi place să intru în discuții interminabile, de aceea închei aici.
Nu-mi place să intru în discuții interminabile, de aceea închei aici.
Pe textul:
„strop" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextEste inspirată și originală analogia dintre femeie și pâine, mai ales că, pe măsură ce se înaintează în text, rămâne iluzia că se vorbește despre pâine, când, de fapt, tot femeia este „scânteia” care aprinde imaginația. Există, în opinia mea, o dublă sugestie în această analogie: una, care îi conferă sacralitate „femeii-pâine”, alta, mult mai practică.
Rimele, chiar dacă nu aduc inovație, păstrează cântecul. Poate că acest lucru contează mai mult, fiindcă structurile lirice nu sunt de la îndemână oricui.
Prin atmosferă și prin unele versuri (spre exemplu, „la crăpatul de zori, să nu plece cu altul”) amintesc de Esenin, eternul adolescent al liricii universale.
Cred că poezia aceasta ar putea fi pusă și pe muzică (dacă nu cumva ai și realizat acest lucru sau ai în vedere aceasta).
Rimele, chiar dacă nu aduc inovație, păstrează cântecul. Poate că acest lucru contează mai mult, fiindcă structurile lirice nu sunt de la îndemână oricui.
Prin atmosferă și prin unele versuri (spre exemplu, „la crăpatul de zori, să nu plece cu altul”) amintesc de Esenin, eternul adolescent al liricii universale.
Cred că poezia aceasta ar putea fi pusă și pe muzică (dacă nu cumva ai și realizat acest lucru sau ai în vedere aceasta).
Pe textul:
„poemul pâinii" de dan petrut camui
0 suflu
ContextBine, atunci promit să nu te mai deranjez cu observații de acest gen. Însă, nu voi mai putea comenta vreun text cu greșeli gramaticale. Așadar, ai scăpat de un critic acid. (!)
Pe textul:
„strop" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextMie nu mi se pare un text extraordinar. Poate așa s-a dorit, să aibă aparența unor truisme de tipul "iarna nu-i ca vara". Măcar de ai șterge virgulele dintre subiect și predicat.
Pe textul:
„strop" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextAcum e chiar mai bună strofa finală. De ce ziceam că aici simt poezia: are și figuri de stil (deși se poate scrie poezie și fără ele), are și emoție estetică, transmisă de intensitatea enunțurilor. Sigur, mai sunt și alte aspecte, pe care nu le voi enumera. Doar pe acesta: nu mai insiști cu o multitudine de personaje și indici spațiali, care dădeau prozaism discursului. Știu că e foarte greu să spui ce este sau nu poezie, în varietatea discursivă actuală, unde chiar și prozaismul capătă valențe poetice.
Pe textul:
„Nevăzul iubirii" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextÎți mulțumesc pentru semnul de lectură. Cred că trebuie să mai răsucești puțin perspectiva, să vezi la ce persoană vorbește eul liric. În ultimul timp, cred că de mai mulți ani, prefer ca indice al subiectivității persoana a II-a, nu pentru că nu mi-aș asuma identitatea creatoare. Aici, desigur, dacă e o dedicație, te-ai fi așteptat ca persoana a II-a să se refere la interlocutor. Nu! de-al naibii, eul liric nici aici n-a renunțat la adresarea către sine la persoana a II-a. Rămâne doar regina aceea, din cărți sau de dincolo de ele.
Pe textul:
„Melancolii" de George Pașa
0 suflu
ContextAcesta este, într-adevăr, un text poetic. La ultima strofă cred că ar trebui să mai lucrezi. E ceva care nu se leagă.
Pe textul:
„Nevăzul iubirii" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextAm uitat să acord steluța. E un text care se ridică la nivelul exigențelor mele.
Pe textul:
„persuasiune" de dan petrut camui
0 suflu
ContextPoate că, de aș fi scris eu textul acesta, l-aș fi așezat altfel, încât dislocările sintactice să fie mult mai vizibile. Mă gândeam că arta persuasiunii ar presupune acest lucru, însă, nu uităm că aici este poezie, unde libertatea este nelimitată. Frazarea este inteligibilă, cel puțin pentru mine.
Mi-a plăcut textul, transmite într-o formă sensibilă ideile. Puțin cam retoric, dar, gândindu-mă iarăși la titlu, acest lucru nu dăunează grav sănătății textului, ca să parafrazez un slogan. (!)
Mi-a plăcut textul, transmite într-o formă sensibilă ideile. Puțin cam retoric, dar, gândindu-mă iarăși la titlu, acest lucru nu dăunează grav sănătății textului, ca să parafrazez un slogan. (!)
Pe textul:
„persuasiune" de dan petrut camui
0 suflu
ContextȘtiu, de când mai intram și te urmăream pe Facebook, că mai scrii și texte inspirate de picturi. Și acesta cred că are același izvor, doar că aici imaginația zboară mult mai departe, relevând relația dintre creație și creator. Este și o reflecție asupra îndrăgostirii, și un tablou poetic vizând relația dintre exterior (natura) și interior (sufletul). Cel mai mult mi-au plăcut versurile în care, în spirit postmodernist, este persiflat clișeul cu fluturii în stomac (imaginea este surprinzătoare dacă ținem cont de maniera ta de a scrie): „toți îndrăgostiții se laudă cu fluturi în stomac / eu doar cu o colonie de crabi și raci care dau în așa fel înapoi / timpul ca fiu risipitor”. Mi se pare cea mai reușită imagine poetică din text, fapt care aș zice că ridică mult nivelul acestuia.
Pe textul:
„două mii douăzeci și trei de poeme" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextNu știu dacă e bună compararea aceea cu „Selenoid” (roman pe care l-am citit și eu) fiindcă acolo e ficțiune (chiar dacă în timp ce citești te gândești la naratorul ăla care prea seamăn cu autorul), pe când Irinel Georgescu ești chiar tu, fie și cu un alt nume. Ți-am zis că păreai mai inspirat atunci. Uite, mi-a venit o idee: ce-ar fi să scrii un ciclu poetic intitulat „Din poeziile lui Irinel Georgescu”, așa cum Pasternak a inclus în volum poeziile doctorului Jivago. Poți trece la subtitlu acea intitulare sau, pe varianta nouă, să creezi chiar un subiect cu acel nume.
Mi se pare că suferi prea mult pentru ceea ce a fost. Așa am înțeles citind aici (și nu numai aici).
Mi se pare că suferi prea mult pentru ceea ce a fost. Așa am înțeles citind aici (și nu numai aici).
Pe textul:
„M-am prefăcut, dar nu mă mai prefac" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextCred, totuși, Dragoș, că se potrivește acolo termenul „curara”, semnificând un anestezic pentru divergențe. Aș fi preferat forma „plajă” pentru singular, nu pe aceea utilizată regional. Dacă e forma de plural, atunci e cumva forțată. Ultimele două versuri mi se par cele mai bune. De fapt, un final bun poate atenua eventuale neîmpliniri ale întregului.
Doar o umilă părere.
Doar o umilă părere.
Pe textul:
„saharizare" de nandi vardeanu
0 suflu
ContextScuzele mele! Rog un editor să șteargă comentariul meu, adresat altui text. Citeam aici și aici am și scris cu totul altceva.
Pe textul:
„saharizare" de nandi vardeanu
0 suflu
Context