poemul pâinii

Este inspirată și originală analogia dintre femeie și pâine, mai ales că, pe măsură ce se înaintează în text, rămâne iluzia că se vorbește despre pâine, când, de fapt, tot femeia este „scânteia” care aprinde imaginația. Există, în opinia mea, o dublă sugestie în această analogie: una, care îi conferă sacralitate „femeii-pâine”, alta, mult mai practică.
Rimele, chiar dacă nu aduc inovație, păstrează cântecul. Poate că acest lucru contează mai mult, fiindcă structurile lirice nu sunt de la îndemână oricui.
Prin atmosferă și prin unele versuri (spre exemplu, „la crăpatul de zori, să nu plece cu altul”) amintesc de Esenin, eternul adolescent al liricii universale.
Cred că poezia aceasta ar putea fi pusă și pe muzică (dacă nu cumva ai și realizat acest lucru sau ai în vedere aceasta).

„la îndemână”, fără „de”

domnule George Pașa pentru popas și comentariu, aveți dreptate cu muzicalitatea, colaborez cu mulți artiști în domeniu, nu că m-ar interesa banii din scris că nimeni nu se poate îmbogăți din scris dar sincer să fiu parcă nu e așa rău))) Acum am un proiect cu o trupă cunoscută, de fapt am cântat împreună cu unii dintre ei dar eu am ales altă cale și de un an lucrăm la acest proiect. Știu că în general pe acest site poezia în ritm clasic nu se simte prea bine dar am avut surpriza neplăcuta să-mi descopăr câteva poezii într-o carte cu mai mulți autori sub o semnătură străină și atunci pentru a nu se mai repeta astfel de situații am decis să postez și aceste gen de texte aici. Dar asta este altă discuție!