Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

două mii douăzeci și trei de poeme

1 min lectură·
Mediu
amurg expus într-o galerie
în tăcerile lui nevoite
să-mi iasă în cale să coboare pânzele ochilor
până la nivelul înțelegerii
din joaca de-a fructele de mare
jar tânăr în pipe-inimi
iubirea
o iarbă mirosind iute se amestecă fumuri-
fumuri vorbesc în locul nostru
prietenește scărpinându-se în bărbi
îi zăresc fața între două rotocoale
îmi pare dintotdeauna romanticul celor
două mii douăzeci și trei de poeme
de iubire paloarea din obraji cea mai
des întâlnită figură de
stil în actele poeților
nu-mi mai este cu totul
necunoscut
teama apropierii s-a mai îmblânzit
facem pe din două noaptea albă pe punte
ne ținem politicoși de acest prezent sec
simțim cum se revoltă stelele
toți îndrăgostiții se laudă cu fluturi în stomac
eu doar cu o colonie de crabi și raci care dau în așa fel înapoi
timpul ca fiu risipitor
parcă povestește
cum mă visase de foarte aproape
dezgoliți de idei mercantile
nu-mi doresc decât să fiu acceptată într-un viitor
în care să călătorim de plăcere prin trupurile noastre
iubirea să nu-mi fie acest matelot cântec de disperare
081.035
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
176
Citire
1 min
Versuri
31
Actualizat

Cum sa citezi

Ottilia Ardeleanu. “două mii douăzeci și trei de poeme.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14172165/doua-mii-douazeci-si-trei-de-poeme

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
nu crezi ca e un pic cam ciudat?
0
@papadopol-elenaPEPapadopol Elena
Îmi persistă foarte plăcut această imagine; transmit cititorului acea atmosferă de mister,la care nu poate participa oricine, decât acela ce rezonează; originală apariția iubirii!
(jar tânăr în pipe-inimi
iubirea
o iarbă mirosind iute se amestecă fumuri-
fumuri vorbesc în locul nostru
prietenește scărpinându-se în bărbi

îi zăresc fața între două rotocoale)

Iar în versurile finale îmi place acea dorință expresă de împlinire, exprimată aparte; singura călătorie, cale pentru împlinirea existenței ar fi iubirea (să călătorim de plăcere prin trupurile noastre), precum o teribilă senzatie răspândită în corp și, totodată, un deja -vu inclus în această căutare existențială.
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
nu citești cu atenție. Versurile sunt așa: în tăcerile lui NEVOITE/ să-mi iasă în cale...

Elena, mă bucură rezonarea. Mulțumesc.
0
@cont-sters-2743Șșters
acest poem cu nuanțe marine, cu jocuri de cuvinte, cu această dragoste ca un amurg expus într-o galerie. Cred că finalul, începând cu dezgoliți de idei mercatile, poate fi folosit și ca un poem de sine stătător. Asta demonstrează că poemul, per total, a crescut în intensitate, ceea ce îi aduce un plus de valoare.
0
@cont-sters-2743Șșters
mercantile, scuze, văd f prost pe telefon.
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
mulțumesc mult, domnule Ionuț Caragea, pentru lectură și semn.
0
@george-pasaGPGeorge Pașa
Știu, de când mai intram și te urmăream pe Facebook, că mai scrii și texte inspirate de picturi. Și acesta cred că are același izvor, doar că aici imaginația zboară mult mai departe, relevând relația dintre creație și creator. Este și o reflecție asupra îndrăgostirii, și un tablou poetic vizând relația dintre exterior (natura) și interior (sufletul). Cel mai mult mi-au plăcut versurile în care, în spirit postmodernist, este persiflat clișeul cu fluturii în stomac (imaginea este surprinzătoare dacă ținem cont de maniera ta de a scrie): „toți îndrăgostiții se laudă cu fluturi în stomac / eu doar cu o colonie de crabi și raci care dau în așa fel înapoi / timpul ca fiu risipitor”. Mi se pare cea mai reușită imagine poetică din text, fapt care aș zice că ridică mult nivelul acestuia.
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
George, mă bucură și onorează semnul tău de lectură.
0