Cum să începi un poem

“N-ai văzut lacrima salciei când soarele-o arde?”
pentru a simți rima, am recitat cu voce
la versul ăsta am zis cu vocea “pierde”, ochii și mintea îmi spuneau că “arde”

“N-ai văzut lacrima salciei, sub soare o pierde” (așa îmi rezultă, sau ceva similar)

“de la o poștă se vede că-i palid, nu prea musculos“—— nu prea musculos, mi-a stricat din imaginea plăcut interpretată, alături de acest dialog în care o parte e de partea substanței, o alta, de partea cuvintelor
poate “deloc sinuos”, ceva mai cu substanță (să fie echilibru între substanță si cuvânt și în acest final de vers)

văd că și la ultimul vers ai folosit acel tip de rimă (nu știu să o numesc tehnic), ca și la “arde”
posibil să fie tehnic ok, dar mie mi-a stricat melodia

altfel, o poezie plăcută
rar am văzut pe aici astfel de poezii, cu versuri lungi, bine rimate și ritmate
(cred că ieri am citit unul), dar și cu o temă/idee cap-coadă

nu știu ce să zic, dacă despre cele două rime care îmi strică melodia ar fi, poate, doar un moft (moftul meu, plăcerea melodiei), despre “musculos” (înțelegându-l) parcă îmi rupe povestea, chiar dacă cuvântul este acoperit de substanță, ulterior fiind legat (ombilical) de sens prin perechea zmei/zmeoaice

exemplu:
“o parte e de partea…”
din opinia postată

înțelegeți substanța, ignorați cuvintele:)

Vă mulțumesc pentru semnele de lectură. Am rescris ultimele trei strofe. Nu cred că e mai bun textul, dar, oricum, mai corect prozodic. Inițial, voiam să îl scriu cu rimă, dar în vers liber. Poate ar fi fost mai bine.

măcar nu l-ai luat peste picior:)
de ce nu?
este un poem interesant și văd că îi prinzi forma tot mai bine, mai reușit

cred că este loc de mai bine
de exemplu, “neînsemnatul” rupe recitarea, e un cuvânt atât de lung
și “niciodată nu se va dezice” nu-mi dă pe recitare deloc

spor!

Răspund tot prin versurile poemului:

„Orice-ar fi, poemul se ferește de exactități,
poate fi luminos, deși în cuvinte pare noros.”;

„O să-nceapă cum vrea, o să iasă mereu din tipare,

că doar nu e mânat de nemiloase, aprige bice,

va sfida orizonturi meschine, reci, de așteptare,

de sine,-n mod sigur, niciodată nu se va dezice.”

replica ta,
interesantă replica ta

am scris pe grabă comentariul
mă întrerupsese ceva

ai înțeles:)
o replică bună