GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Știu că la estetizare te-ai referit, Dragoș. Dar îi voi prefera totdeauna pe „esteți”. chiar dacă se va scrie așa tot mai rar. Nu cred că estetismul a murit, în ciuda a tot mai puțini receptori ai acestuia. Asta voiam să spun când scriam că voi lipsi de la acel parastas.
Pe textul:
„Esteticului '22 parastas" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextDe la parastasul ăsta eu voi lipsi. Refuz să accept depersonalizarea umană și încorsetarea într-un alt pat procustian. Nu înseamnă că realitatea nu evidențiază altceva decât ceea ce bine spune Dragoș. Oricum, moartea literaturii nu va fi, va trece prin alte și alte „faceri” dureroase. Însă, tot mai puține „nașteri” poetice și tot mai puțină fantezie, înlocuită de „rețete”.
Pe textul:
„Esteticului '22 parastas" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextMai adaug, să nu fiu greșit înțeles, că textul nu este unul propriu-zis despre interiorizare, ci, în plus, și o viziune panoramică asupra existenței, sincronic și diacronic. Subtextual, chiar și speranța că robotizarea omului nu se va realiza.
E un punct de vedere, dincolo de intențiile auctoriale, vădit onirice, chiar susprarealiste.
E un punct de vedere, dincolo de intențiile auctoriale, vădit onirice, chiar susprarealiste.
Pe textul:
„Înaripat" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextAș zice, glumind puțin (chiar prea puțin), că ai dat-o și tu în juxtalism.
Textul cred că e scris într-un moment de inspirație deplină. De fapt, textul demonstrează prin sine că oricare cuvânt, în context adecvat, are valență poetică. Mă refer, în special, la îndelung uzitatele „aripi”,„păsări”, „lumini”. Culmea, acestea nici nu sunt folosite în scop parodic.
Textul este bine realizat, atât la nivel lexical, cât și semantic. Evadarea aceea din final, spre limanul interior al ființei, altfel decât la romantici, a fost și pentru mine, nu de puține ori, o cale de acces la misterele vieții.
Într-un cuvânt, zborul spre sine, o temă nu nouă, dar mereu actuală.
Incoerența textului este doar o aparență. Cititorul sensibil și inteligent va discerne mesajul.
La cât am fost eu de exigent cu textele lui Dragoș (și nu numai ale lui), nu cred că mă poate acuza cineva de lipsă de sinceritate sau reciprocitate.
Textul cred că e scris într-un moment de inspirație deplină. De fapt, textul demonstrează prin sine că oricare cuvânt, în context adecvat, are valență poetică. Mă refer, în special, la îndelung uzitatele „aripi”,„păsări”, „lumini”. Culmea, acestea nici nu sunt folosite în scop parodic.
Textul este bine realizat, atât la nivel lexical, cât și semantic. Evadarea aceea din final, spre limanul interior al ființei, altfel decât la romantici, a fost și pentru mine, nu de puține ori, o cale de acces la misterele vieții.
Într-un cuvânt, zborul spre sine, o temă nu nouă, dar mereu actuală.
Incoerența textului este doar o aparență. Cititorul sensibil și inteligent va discerne mesajul.
La cât am fost eu de exigent cu textele lui Dragoș (și nu numai ale lui), nu cred că mă poate acuza cineva de lipsă de sinceritate sau reciprocitate.
Pe textul:
„Înaripat" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextÎți mulțumesc pentru impresie. Departe de mine gândul de a scrie filosofie! Eu doar așa, cu textele, mai mult sau mai puțin poetice.
Pe textul:
„Pașadine (55)" de George Pașa
0 suflu
ContextIlie, vers alb nu-i același lucru cu vers liber. Poeziile în vers alb nu au rimă, dar măsură lor este egală. Mă refeream la versul de 11 silabe (endecasilab). Credeam că știi.
Pe textul:
„Pașadine (55)" de George Pașa
0 suflu
ContextȚi-am răspuns la "Pașadine în vers alb" (55), tot eram dator acolo cu un răspuns.
Pe textul:
„Orfism" de George Pașa
0 suflu
ContextHai să explic aici ce sunt pașadinele, dacă nu te-ai prins. Inițial se refereau la un tip de poezie cu formă parțial fixă, pe care am început să îl scriu prin 2007, compusă din o terțină, un distih și un monostih. Monostihul final e un fel de sinteză/concluzie a întregului și e mai puternic, având o valoare reflexivă mai pronunțată. Pașadinele în vers alb chiar au formă fixă, fiindcă sunt scrise în endecasilab.
Pe textul:
„Pașadine (55)" de George Pașa
0 suflu
ContextInteresantă asocierea aceasta dintre contrariile văzute ca „surori”, fericirea și nefericirea. E un sofism, dar te bazezi pe argumentație și explicație, potrivite pentru un text aflat la „personale” (aș adăuga și „gânduri”), dar nerecomandate într-un text poetic (sau, mai degrabă, într-o măsură mai mică).
Pe textul:
„surori" de Stanica Ilie Viorel
0 suflu
ContextBine, am înțeles asta cu „trasatul liniilor”, dar ambiguitate tot ai lăsat, utilizând verbul „a trage”. De ce n-ai scris măcar acolo „să trasez trei linii pe nas”?! (!)
Pe textul:
„Lecția de tragere a liniilor" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextMi-a plăcut imaginea „când inimile se fac uși fără închizători”, simplă, dar sugestivă imagine a deschiderii (spre ceilalți, spre iubire, spre transcendent).
Pe textul:
„Fiii omului " de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextIlie, îți mulțumesc pentru impresii. Nu au cum să fie pașadine, acelea sunt poezii cu formă fixă. Mă rog, pașadinele au fost numite așa mai întâi în glumă, apoi nu le-am mai găsit un alt nume.
Dragoș, îți mulțumesc, e bună sinteza ta. Și mie mi se pare că acele strofe transmit ceva într-un mod original.
Dragoș, îți mulțumesc, e bună sinteza ta. Și mie mi se pare că acele strofe transmit ceva într-un mod original.
Pe textul:
„Orfism" de George Pașa
0 suflu
Context"Poeragiile" astea sunt tot un fel de hemografii, în care năstrușniciile poetice iau forma picăturilor de sânge și se aleargă pe foaie. Alea două picături de la început, glumind puțin, ar putea fi Poetom al tău cu Poejerry. Ăla din spatele scenariului proetic, proeregizorul, e un mucalit autoironic jemanfișist.
Imaginația e debordantă, dar nu mă mir, fiindcă ai mai scris asemenea texte, nu puține.
Ăla care vrea să scrie ce face:poerage?!de
Imaginația e debordantă, dar nu mă mir, fiindcă ai mai scris asemenea texte, nu puține.
Ăla care vrea să scrie ce face:poerage?!de
Pe textul:
„poeragie" de Valeriu D.G. Barbu
0 suflu
ContextÎți mulțumesc, Dragoș, atât pentru comentariul care dezvăluie sensurile textului, cât și pentru rectitudinea morală de care dai dovadă. Ești printre puținii de pe acest site care nu se bazează pe reciprocitate.
Pe textul:
„Pașadine (55)" de George Pașa
0 suflu
ContextScuzele mele, ai utilizat numeralul multiplicativ. M-am prins după ce trimisesem comentariul.
Pe textul:
„Peretele dintre cele două lumi" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextȘtiu c-ai vrut să spui "înnoptit", dar tot cu dublu "n". La asta mă refeream.
Pe textul:
„Peretele dintre cele două lumi" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextCând am citit prima oară, am crezut că referirea este la „deplasarea spre roșu”, de aceea căutam în text asemenea referințe. Se pare că nu e despre ceea ce spun.
Pe textul:
„Fuga spre roșu" de Ionuț Georgescu
0 suflu
ContextNu-i un text rău. Viziunea e, oarecum, de coșmar. Are și o nuanță SF, chiar dacă se pleacă de la un referent real, chiar dureros, acela al unei internări. Mi se pare că versurile finale se pot referi și la o eventuală ”transformare” a omului în urma unui procedeu medical.
P.s. O eroare de redactare: „Căscatul înoptit”.
P.s. O eroare de redactare: „Căscatul înoptit”.
Pe textul:
„Peretele dintre cele două lumi" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextPărerea mea e că ai utilizat ca procedeu calamburul. Chiar dacă referentul nu este propriu-zis „trasul pe nas”, ci doar o analogie, totuși nu-mi place această trimitere, chiar dacă e o realitate tristă a zilelor noastre. De la trasarea liniilor la trasul pe nas, aș zice că e distanță de doar un compas (ca să mă joc și eu puțin). (!)
Pe textul:
„Lecția de tragere a liniilor" de Dragoș Vișan
0 suflu
ContextDacă te referi la ruperile de ritm, acestea sunt voite, deoarece a contat aici păstrarea nealterată a ideii și a emoției poetice, în detrimentul artificiilor stilistice. Atunci cred că te-ai referit la lectura "în filigran". Așa da, e un tip de lectură necesar.
Sigur, ar fi absurd ca un text să placă tuturor.
Îți mulțumesc pentru opinie!
Sigur, ar fi absurd ca un text să placă tuturor.
Îți mulțumesc pentru opinie!
Pe textul:
„Mă pierdeam în verdele tău " de George Pașa
0 suflu
Context