Esteticului '22 parastas

si cumva inteleg, noile generatii, lipsite de cultură poetica, dar nu de nerv poetic vin cu noi propuneri si abordari poetice. citesc poezie scrisa de tineri de au cel mult jumatate din varsta mea si gasesc estetizari nastrusnice dar prumoase. poemul tau e istorie, dar în prezent, sunt cateva exceptii unde chiar spui ca poezia se transforma, evolueaza. si muzica evoluează, copii confubdă schopenhauer cu schubert, habar n-au cine e bizet si multe altele, dar puya, macanache au combinatii de cuvinte care pe unii îi inspiră, ăi fac să scrie. nu totul e poezie, dar ei asa o numesc, si putin cate putin se formeaza si un public.si cum spunea saracul pastorel, si noi poetii adevarati nu mai putem f... de cacati.

De la parastasul ăsta eu voi lipsi. Refuz să accept depersonalizarea umană și încorsetarea într-un alt pat procustian. Nu înseamnă că realitatea nu evidențiază altceva decât ceea ce bine spune Dragoș. Oricum, moartea literaturii nu va fi, va trece prin alte și alte „faceri” dureroase. Însă, tot mai puține „nașteri” poetice și tot mai puțină fantezie, înlocuită de „rețete”.

A murit estetizarea. Nu esteticul, propriu-zis.

Poezia fără estetic nu există.

O să las această primă variantă.
Dar am vrut să scriu de fapt despre estetizarea, discursul estetizant că a decedat. O înfrumusețare programatică în domeniul literar, ca la Cercul Literar din Sibiu nu mai are niciun rost după 24 februarie 2022. Nu mai simțim decât false tendințele estetizării de exemplu din poemele lui Ștefan Augustin Doinaș.

Și eu, în ultima strofă, afirm că aș putea "să intru ireal/ într-o generație nepierdută zadarnic/ a războiului lugubru ce-abia a-nceput", să mă cheme Lugu Bru Dadu Viș!... Un aiurit pescuitor în apele deja tulburate poetic, fără nimic profetic sau mitizant, tabula rasa de orice moștenire de la alții. Dar prefer anonimatul și neincluderea în nicio generație ori promoție literară. Nemișcare expectativă totală.

Știu că la estetizare te-ai referit, Dragoș. Dar îi voi prefera totdeauna pe „esteți”. chiar dacă se va scrie așa tot mai rar. Nu cred că estetismul a murit, în ciuda a tot mai puțini receptori ai acestuia. Asta voiam să spun când scriam că voi lipsi de la acel parastas.

Și eu prefer esteticul dominant, asupra oricărui alt criteriu, și asupra eticului, și asupra boemei de orice fel. Mă mai joc...