Lecția de tragere a liniilor

Tot șirul acesta... trebuie să tragi, așa, o linie și să-nmulțești cu trei Cum, nu trebuie să împart cu trei, ca-n familie, ca în club? Nu, căci trei linii vei trage până în final, așa fac toți, să știi și tu o treabă, o linie e insuficiența ta, să afli teleologic anume până unde e capătul matematicii tragerii și cât poți îndura Tirul îl simți de pe linia întâi, pe tine te vrea și-n a doua, a treia, în cazarma fraților ce se respectă până la lăsarea la vatră pe trei cărări Și cum să trag trei linii pe nas... paralele? Nu, nu te mânjești, le tragi cum vrei, cu opriri, nu le pui nici pe vârful nasului, nici pe tot nasul, tragi visul înainte să adormi cu ochii larg deschiși, pui un tub perpendicular pe ele un tubuleț ca de cariocă, dar gol, vii cu câte o nară, cea desfundată, numai să nu-ți pice subit capul în plicul cel alb, cu gura uitată pe masă tot neînchisă Și voi căpăta mai multă inspirație așa, cu trasul liniilor ca o operație de albit nări? Capeți și scrii și tu unde vrei ceva și dacă se ia de tine cineva să mi-l spui imediat