George Pașa

= Elena, e frumoasa interpretarea ta, chiar daca eu nu m-am gandit la asemenea semnificatii. Poezia a fost scrisa acum 20 de ani, fiind modificata imperceptibil acum vreo luna. Asa ca nu are legatura cu actualul context. Multumesc mult, stiu ca ideile tale sunt trecute prin suflet.
= Cristina, desi eu am avut in vedere eterna lupta a sufletului cu demonismul interior, totusi opiniile tale sunt corecte, astfel incat textul se pare ca e unul \"deschis\" interpretarilor. Voi incerca sa fiu mai vesel in ceea ce scriu, fara a fi prin aceasta superficial. Multumesc!

= Ideile din comentariul tau sunt corecte si dezvaluie o parte dintre semnificatii. Iti multumesc mult ca esti alaturi de mine, intr-un moment mai greu al activitatii mele pe site.
Pasa

Mii de scuze pentru intarzierea raspunsului. Multumesc pentru semn. Intr-adevar, e greu sa ramai tu insuti, dar e un act de onoare, chiar daca o jertfa sisifica nu mai intereseaza pe nimeni. Cu bine!

= Presupun ca referirea este la \"dulcele targ al Iesilor\", un oras drag sufletului meu, desi l-am vazut de cateva ori.
In textul acesta se ingemaneaza instantanee aparent banale cu ipostazele orasului interior, totul marcat de umbra melancolica a trecerii timpului. Chiar si derizoriul devine drag sufletului, aureolat de acea lumina interioara ce se revarsa peste lucruri. Imi place poezia. Voi mai reveni in pagina ta. Cu bine!
Pasa

= Gabri(ela),
Sunt foarte corecte opiniile tale. O singura corectare: \"eu insumi sunt un punct rosu\"(stiu ca a fost o gluma). Am plecat de la o idee stiintifica, aceea a \"deplasarii spre rosu\". Multumesc pentru comentariu.
= Valeriu, tu ai la fel dreptate, de fapt, dreptate ar avea si cel care contesta totul. Nimeni nu este infailibil. Multumesc!

= Va multumesc tuturor pentru opinii, ele vin in completarea gandurilor mele.
Victoria Chitoveanu, asa este, pe \"inaltimile fluide\" ale creatiei, \"ploaia de aur\" poate avea si \"efecte speciale\", dar pentru initiati.
Maria Prochipiuc, textul tau, chiar daca se indeparteaza oarecum de ideile mele, este foarte frumos si constituie expresia unei sensibilitati debordante.
Valeriu Dandes Ganea, ambiguitatea opiniei tale ma pune oarecum in dificultate de a-ti raspunde. Se intelege ca tot ce am scris pana acum n-ar fi fost poezie si poate voi reusi vreodata sa scriu asa ceva. Dar se poate intelege si ca pot scrie o poezie plecand de la aceste ganduri.
Sunt dator totusi cu unele lamuriri. Am avut ca punct de plecare mitul lui Sisif, poate expresia cea mai apropiata de tipul meu de personalitate. Pana acum doua luni si jumatate eram hotarat sa nu public vreodata, nici macar sa postez texte pe vreun site literar. Doream ca prabusirea mea sa fie \"glorioasa\" tocmai prin aureola de ratare sublima, sa distrug mai tarziu, asemenea lui Pasadia Magureanu, tot ce am scris. Nici acum nu sunt convins ca nu voi proceda intocmai cum am dorit. E si in text ascuns gestul de revolta impotriva acelei \"forte\" care mi-a dat harul creator, dar si nenorocul de a ma fi nascut intr-un veac meschin, dominat de oameni insensibili la frumos.
Va multumesc tuturor pentru atentia pe care n-o merit!
Pasa

= Foarte interesant eseul, cu argumente aproape inatacabile. Marturisesc faptul ca si eu, desi n-am preocupari decat adiacente in domeniul lingvisticii, am fost intrigat de etimologiile unor cuvinte romanesti, atribuite de catre lexicografi. Cred ca in multe cazuri nu este vorba de rea-vointa, ci de dificultatea de a stabili aceste etimologii. Lipsa unor scrieri in limba traco-getilor e o drama a limbii noastre actuale, de aceea numai lingvistica generala si cea comparata, ajutate de multe alte discipline conexe si nu numai, cred ca ne-ar putea scoate din impas. Dar pentru aceasta ar fi nevoie de un grup de cercetatori nu numai din domeniul lingvisticii, de mult suflet si, nu in ultimul rand, de multi bani.
Cu stima,
Pasa

= Induiosator textul acesta. Dincolo de factura discursiva, de ironie, spirit parodic, este relevata o tristete ingenua. Chiar daca stilul si subiectul sunt diferite, in structura \"profunda\" a textului gasesc unele similitudini cu \"Cantecul catelei\" de Esenin. Imi place ca ai renuntat la unele versuri in plus, fatza de varianta postata initial. Finalul e bine realizat.

= Inca din titlu imi pare ca sugerezi o alta fatza a realitatii, sau avem de-a face cu o reevaluare a cotidianului, trecut prin filtrul unei constiinte dilematice. Te autodefinesti inca din incipitul textului: \" sunt aici - un dansator/ pe gheata subtire dintre realitate si vis\". Cred ca relevi aici limita fragila dintre realitate si vis, sau ambiguitatea celor doua categorii, aparent opuse, in conditiile in care fiinta se confrunta cu diversele \"chipuri\"/\" masti\" ale solitudinii. N-am inteles totusi versurile: \" cand dorinta de pe urma a oricarei femei/ este sa fie alungata cu pietre din oras?\" Trebuie sa accept, oare, sensul denotativ al termenilor?
Textul continua printr-o simetrie compozitionala: \"sunt aici - o asteptare neutra/ intre a fi si a nu fi\". Presupun ca aici se afla forta poeziei, in aceasta originala reiterare a dramei cunoasterii din piesa lui Shakespeare. Asteptarea aceasta parca se transforma intr-un adevarat ritual.
Finalul, mi se pare a fi in nota specifica intregului text, prin intrebari tulburatoare, care par a sugera limita labila dintre fiinta si neant, dintre real si ireal. Am mai citit si alte poezii ale tale, esti un poet adevarat si-ti doresc realizarea pe masura talentului.
Pasa

= Simt muzical si al culorii, care se regasesc intr-o armonie poetica inefabila. Sensibilitatea poetica patrunde in acel spatiu fascinant, \"in imensitatea de foc alb-astru\", condusa de sonoritatile magice ale baladei. Fara a neglija intregul, remarc urmatoarele versuri, pentru multiplele sugestii pe care le trezesc:
\"degetele mangaie fildesul
simfonie in alb si negru\";
\"Cat de aproape e cerul
Ciprian e cu noi
apele curg intre noi\";
Carul straluceste
in imensitatea de foc alb-astru\". Multumesc pentru textul oferit spre lectura, n-am sa continui interpretarea, lasand versurile sa curga lin in sufletele cititorilor, ca o reprezentare a \"marii, albei lumini\".
Cu afectiune,
Pasa

= Camelia,
sunt onorat de aprecierile tale, dar sunt numai niste incercari poetice, sa le spun asa, sau niste ganduri care contin si emotie poetica. Iti multumesc, parerea ta conteaza, mai ales ca esti un cititor exigent.

= V.D.G.
Asteptam parerea ta, dar tu, in loc sa ma tragi de urechi (ai fi avut de ce, te asigur), esti amabil, ma stimezi si ma servesti cu nelipsitul tau vin! Dar in tot ce-ai spus ai dovedit, daca mai e cazul s-o spun, o intuitie remarcabila. Sigur, dincolo de sinceritatea lacrimilor, care se scurg totusi in adancul sufletului, formand o \"mare\" interioara, este relevata, asa cum constati si tu, ideea iertarii, a purificarii prin interiorizare. Multumesc pentru comentariu, esti intotdeauna binevenit!

= Iti multumesc, Maria pentru acest articol, prin care ai evidentiat activitatea unei persoane cu un suflet deosebit, alaturi de minunata sa trupa. Greu incercata de viata, Elena a gasit puterea, numai ea stie cum, sa treaca peste toate. Interviurile si minicolectia de picturi sunt emotionante. Ma simt stanjenit ca am fost uneori cam acid cu poezia sa, dar talentul nu i l-am negat.
Pasa

= Cristina, multumesc, si eu, in subiectivismul meu, consider ultimul minipoem cel mai reusit. De asemenea, versul \"Apropierea... mereu tarzia apropiere de continut\". Oricum, textele sunt niste exercitii poetice, care pregatesc, probabil, viitoare texte mai ample.
Cu simpatie,
Pasa
= Elena, ai intuit sensul textului, ai de asemenea o exprimare tonica, fapt ce ma bucura. Ti-ai dat seama ca n-as putea fi gelos pe soare, e numai o detasare autoironica de \"plaja solitudinii\". Multumesc!

= Acelasi stil inconfundabil, dar si o dorinta de a explora, prin resemantizarea cuvantului, noi universuri spirituale. Incipitul textului sugereaza, in opinia mea, abandonarea lumii tulburatoare, dar si tullburi a trecutului fiintei, mergandu-se spre o esentializare a discursului liric. Si eu consider remarcabil versul: \"absenta din care se moare incet ca o flacara\". O pierdere esentiala, dar o \"incizie necesara\" pentru refacerea unitatii fiintei.
Textul este complex, de aceea ma vei scuza ca nu voi continua interpretarea. E necesara o meditatie mai indelungata asupra unui text unde interfereaza trairile subiective cu gandirea filozofica, religia si psihanaliza. Oricum, e un text pe care il apreciez.
Pasa

= Elena, versurile tale imi plac, iti multumesc pentru interesul constant pe care-l arati textelor mele, dar tine te rog cont si de dorinta Danei Stanescu, exprimata in subsolul comentariului tau. Sper ca nu te vei supara! Cu bine!
= Cristina, aprecierile tale ma onoreaza, desi poezia este diferita de majoritatea celorlalte, unde predomina ermetismul. Cine stie, poate ca simplitatea (nu simplismul) este cheia reusitei. Multumesc pentru vizita!
= Maria Prochipiuc, sunt onorat de comentariu, versurile tale completand si interpretand, intr-o maniera personala, modestul meu text. Am meditat asupra observatiilor tale si am modificat. Eu sunt, de obicei, atent cu forma artistica, dar aici cred ca am vrut sa insist asupra motivului \"fortuna labilis\", iar verbul la gerunziu \"lunecând\" devenea astfel expresia acestuia. Multumesc pentru vizita si pentru sugestii!
Pasa

= Frumusetea textului vine din trairea puternica, din increderea ca Tatal te va ajuta sa gasesti calea spre \"pacea dreptatii, spre adevar si bunatate\". Pentru ca acestea se afla in noi, sadite de la nastere de El, iar prin ruga (meditatie) vom primi si intelepciunea. Avand in suflet modelul cristic, vom sti ca lumea are un sens, ca lumina spirituala dobandita prin rugaciunea inimii ne va ajuta sa iesim din valea plangerii si sa ne bucuram de adevarata viata. Dar cum rugaciunea este un act profund personal, ma retrag smerit.
Cu stima,
Pasa

= O poezie reusita, nu numai prin respectarea prozodiei clasice. Tema si motivele au fost indelung prezente in poezia lumii, dar nu inseamna ca acest lucru diminueaza meritele autoarei.
Intrebarea tulburatoare despre ceea ce va fi când nu vom mai fi, laitmotiv in jurul caruia se tese intregul imaginar poetic, asigura nota elegiaca a poeziei, suprapusa peste meditatii profunde asupra destinului uman, in general, si al poetului, in special. Ma bucur ca acest text a fost \"instelat\", eu nu-i pot oferi decât modestul meu comentariu.
Cu stima,
Pasa

= Elena, sper ca ai intuit sensurile p(r)oemului. Este aici o detasare de sterilitatea cuvintelor si, intr-o masura, de excesul metaforic. Sunt câteva simboluri, dar sensurile rezulta din jocul lingvistic. E, neindoielnic, tot poezie, dar lirismul e mult diminuat, cum se intâmpla si in ultimul tau text, pe care l-am citit astazi, \"Paiate\". Multumesc pentru semn. Cu bine!

= Gabriela,
Iubirea este \"culoarea fundamentala\" a existentei. Este, asa cum spunea mai inainte Valeriu, \"culoarea Domnului\". Multumesc mult pentru semn, dincolo de randurile tale ascult si glasul tacerii.