nopțile facerii mele

Vasile, inca odata ti-a iesit. acest doamne iarta-mi necredintei mele, specific artistului, cabrat pe coloana vertebrala a formarii, trecerea din inocenta catre maturitate, rusinea ca sentiment de implinire (asta e cea mai tare!) pe mine ma fac sa ma gandesc la faptul ca te-ai sumat total poeziei. imi face placere sa te citesc.

Deosebit poem epico-liric, în care poetul nu uită originile ființei și ale creației. Structurarea versurilor asigură
concomitent coeziunea întregului, dar și independența unor versuri care pot fi citite și ca admirabile poeme într-un
vers. Citez vreo câteva, pe care le consider mai relevante
în acest sens:
\"cu mănuși de oțel îmi ducea la gură biblia și mă alăpta;
cu litere; o vreme bună foame nu mi-a fost\";
\"undeva în mine am săpat peșteri\";
\"m-am dorit atunci lemn pe care să scrie o viață\";
\"am sî rămân gol; abia atunci m-oi rușina de cele ce am
scris\".
E, în opinia mea, un text pentru recomandare.

Și semnul meu umil de recunoaștere a valorii.

undeva în tine ai săpat peșteri de lumină în singurătate, acolo în inimă se deschid porți spre cer \"așa am înțeles; omorârea de balauri nu e o îndeletnicire bănoasă\" în ceea ce credem în această viață așa va fi și în cea după, dacă credem mai mult în lumină asta primim, despre cealaltă parte nu îmi place să vorbesc, \"m-am dorit atunci lemn pe care să se scrie o viață\" din lemn înflorește copacul care trebuie să dea și roade, la tine sunt aceste cuvinte calde inimii mele, mi-a plăcut în mod deosebit

cu drag,
nicolle

sunt bucuros când întâlnesc emoția și simplitatea.dacă mâinile mele ar fi cât distanța te-aș trimite înaintedreptmergător poetule!ești mare bătrâne

imi place cum suna \"hibernam intr-o lingusire a zapezii..\"...asta inseamna sa dai tarcoale unei identitati pe care nici n-o poti asuma, dar care nici nu te lasa s-o abandonezi
dar poti s-o torni in cuburi, pentru paharul de old bailey

prefer partea de până la \"hibernam\". pentru fantasticul ei și buna așezare în sine.
și mi-a plăcut spunerea despre cele două ipostaze la care, dintr-o optică deloc reducționistă, se poate reduce ființa (râsul și plânsul, despre întâmplarea lor exclusiv în compania singurătății.
e un drum aici. cu hopuri cu tot.

Leonard: mi-ai dovedit prin gestul tău din zilele trecute că poezia [se mai] merită; că poate noi nu o merităm destul; opinie și atitudine; mă plec în fața unui astfel de om; mulțumesc.

Pașa: poate că uităm, Pașa, de prea multe ori, cine suntem; poate că ne lăsăm prea tare orbiți de cine ne-am dori să fim; poate că uităm să trăim vânzându-ne iluziei, umbrelor, fumului; deși numai acestea ar putea însemna Frumos...; mulțumesc.

Nicolle: văd fiecare lăstar ca pe o anticipare a securii; și asta generează o formă de paralizie, o stranie necesitate de identificare a unei motivații estetice; cu reciprocitate.

Sile: a trebuit să își iasă Argeșul din matcă... să poposești pe aici; e semn divin când, la vreme de secetă, se petrece inundația de apă, darămite inundația de oameni; atâta doar că, la astfel de ape tuluburi, botezul s-ar afla nepotrivit; în plus, nici nu sunt bun de \"înaintedreptmergător\", calc urât, fac parte dintre acei oameni care strică încălțămintea pe o parte; probabil că de aceea se spune că e bine să umble \"fiecare în încălțările sale\"; oricum, onorat de prezența ta veche și rară; mulțumsc pentru cuvinte.

Noemi: orice travaliu artistic începe în \"gheața\" unei idei; dar forma nouă e opera aceluia ce toarnă; că la marginea fiecărui act ne pândește deșertul... asta, deja, e dincolo de ceea ce noi putem hotărî; mulțumesc pentru prezență și pentru cuvinte.

Mădălina: când ceva plăcut, d.p.d.v. estetic, se lasă întrezărit, odihna și mai multă trudă înseamnă; mulțumesc.

frate koga..poezia ta nu se comenteaza, se citeste !Se citeste la gura sobei ! Imi voi aduce aminte cu siguranta sa o recitesc, atunci cand voi veghea focul ! De ce..pentru ce..in asteptarea venirii Domnului nostru Iisus Hristos !
te saluteste templierul !

eu sunt un nevrednic, deci rostesc dintr-un nepriceput: nu \"venirea\" este importantă, ci \"așteptarea\"; venirea [dacă s-a fost scris] nu o poți schimba, însă prin așteptare te poți schimba; foc să fie, că de citit s-o mai găsi... :):

Un text pe care il citesti, il recitesti si cand termini o iei de lacapat. Un ritual initiatic al eului in devenire (\"cu mănuși de oțel îmi ducea la gură biblia și mă alăpta; cu litere; o vreme bună foame nu mi-a fost

fiind bărbat în devenire când m-am plictisit am înșelat-o; cu alte cărți

când nu îmi permiteam să plătesc unele noi închideam ochii; îmi imaginam femei inexistente

așa am înțeles; omorârea de balauri nu e o îndeletnicire bănoasă\"), un contur al maestrului la inceputurile sale (\"că există alți oameni am aflat din slovele citite pe o cruce; venită pe apă la dezgheț

m-am dorit atunci lemn pe care să se scrie o viață

prin pori mi-au crescut muguri

chiar și acum un nerv se teme și mă părăsește

am să rămân gol; abia atunci m-oi rușina de cele ce am scris\"), o dedulcire la gustul intelepciunii...

Cu plecaciune,

Silvia MILER

mulțumesc pentru \"aplecarea\" întru text; în fața oamenilor... stai dreaptă! :)

încă o dată, mulțumesc pentru lectură și pentru cuvinte.

poem cu amețitoare profunzimi...ce parcă amintește cum toate drumurile noastre spre noi trec prin noi...

\"amețitoare apă ce limpede te clatini\"... :); mulțumesc pentru lectură și semn.

m\'ai facut sa plang din tot ce am..\"deoparte cele care semănau cu tata\"..tot m\'a atins ca o mana divina.nu te intrista!mi\'a facut bine:)