evaporarea cernicăi

mă simt \"răsfățat\" ca în vremurile \"copilăriei\" pe site; parafrazând: hei, ce secetă-i afară.../ pentr-o cană de cuvinte/ înstela-voi mâine seară.

mulțumesc (din nou) lui Pașa pentru atenția acordată, cum și Adelei și lui Ion, pentru prezența lor \"veche\" și dragă.

Discurs sacadat, impresionant prin..viata..Imagini \"din\" umbra cu cele \"de\" lumina se ordoneaaza dupa reguli numai de tine stiute. Nu am a cauta nod in papura pe care Dumnezeu a ordonat-o, si pe care(eu stiu de ce) dar numai el o poate dez-ordona. Te prind si te pierd printre imagini care respira si...mai prins ! Salutari poete !

Inteleg si salut ideea de cat mai multe sensuri in cat mai putine cuvinte, poemul exceleaza in asta. Dar e sacadat, prea sacadat. Te impiedici in silabe. Daca n-ar fi avut trei stele agatate de titlu, l-as fi abandonat in prima treime. Credeam ca poezia, chiar fara rima, prin ritm trebuie sa se strecoare, sa curga prin vene.
Nu sunt un critic deci sed si ma intreb : am drepate sau au ei si stelele deci ma indruma corect ce sa citesc, desi, nu-mi place.

Cătălin: uneori, \"nodul în/din papură\" poate semnifica, de exemplu, impactul cu esența; mulțumesc pentru lectură și semn.

Crina: spui tu că poezia trebuia să curgă prin vene...; nu te contrazic; deși nu cred în \"poezia perfuzabilă\"; nici în \"umoarea lirică\"; ești femeie și îmi place să cred că înțelegi de ce; să înțeleg că, deși nu îți place, de câte ori vezi un text înstelat simți nevoia să îl citești? nu prea înțeleg cum vine asta, e ca și cum ai spune că stelele de pe etichetă de constrâng \"să citești\" o sticlă de coniac; și, totuși, în funcție de an și de regiune, s-ar putea ca, în final, să ai surprize plăcute; cred că rostul \"silabelor împiedicate\" este anume acesta: a te ajuta să bei în doze moderate; mulțumesc pentru lectură și semn.

Nu e o constrangere, dar cand deschizi un text care vezi ca e apreciat de altii si tie nu-ti place (nu`s adepta picaturii la secunda, vreau sa nu ma mai pot satura de un text) te intrebi uimit : de ce? hai ca poate-mi place mai incolo...

bine ai zis-o si bine ai facut ca ai dat telefon .....un fel de martor la disparitia ce multora li se pare de la sine inteles....poate e normal sa rida toata lumea de toata lumea.....nu stiu,
ce stiu este ca perspectiva prin care ai vazut cernica, apoi lacul, oamenii , iisus........lupa pe care ne-o oferi ....totul a reusit poetic......de retinut poema, istorie ce va fi uitata, mercedesul va ramine si sangria, insa la alt pret

Lupa despre care vorbeste Anni nu te-a ajutat sa vezi inca diferenta dintre numele propri si cele comune sau chiar dintre cele propri. Amestecul acesta dintre \"lopez jimenez\",
\"iisus dumnezeu\" si propria-ti persoana tinde sa confunde biografii usor diferite. Sau gresesc?!

Anni: ai dreptate, este și retorismul un fel de \"chivot\" (mecanism); mult mulțumesc rostirii tale.

Alexandru: asta cu substantive comune și substantive proprIi (2x) e o distincție care se învață, dacă îmi aduc bine aminte (și, voroava clasicului, \"îmi aduc bine aminte\") pe la clasa a 6-a (exceptând noțiunile generale din învățământul primar); eu, unul, recunosc, posibil că am lipsit de la acea lecție - pe atunci, băteam mingea, săream garduri, colindam munții, citeam mult (evident, lectură în afara celei școlare, chiar și în timpul orelor; chiar și biografii; pe asta a lu\' \"lopez himenez\" o am pe o etichetă, pe a lu\' \"iisus dumnezeu\" nu am găsit-o, dacă îmi poți recomanda o librărie, un aticariat, o sală de lectură ceva, îți rămân recunoscător);
în concluzie, nu greșești; eu unul am priceput niciodată prea bine ce e cu mine, cum gândesc și de ce; dar nu mi-am făcut griji - s-au găsit întotdeauna oamenii care să pretindă că și să îmi explice; despre ce era vorba?
mulțumesc pentru prezență și semn.

Observatia nu era una gramaticala ci una ontologica. Nu ma indoiesc ca esti un tip cu toti sacii in caruta la capitolul lectura.
Versurile 2,3,4 exceptionale.
Par a fi din alt poem, care nu te contine atit de asuprit de tine insuti.

pentru că observația ta era, de fapt, una pe marginea \"distincțiilor\", am să îmi permit să evidențiez că nici despre ontologie nu este vorba, ci despre epistemologie (cu nuanțe implicite ale (ne)cunoașterii: de tip estetic, de tip teologic ș.a.).
cât despre faptul că anumite versuri par din alt text..., deși nu mi-am pus problema, înclin, din nou, să îți dau dreptate; \"nu știu alții cum sunt\" (ca să îl recitez pe clasicul sus-menționat), dar, măcar uneori, îmi dispare \"coerența temporală\", adică cu greu sau deloc reușesc să găsesc zilelor o succesiune logică, sub raportul implicației sau deducției; o fi rău, o fi bine? dumnezeu/naiba știe.

mulțumesc pentru revenire.