Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
Vă milțumesc pentru opiniile voastre. Textul acesta a constituit, aș spune, un fel de obsesie creatoare, cunoscând vreo zece variante, prima scrisă acum vreo 25 de ani. Aceasta e ultima și singura în proză, celelalte având o prozodie clasică și fiind de vreo câteva ori mai ample. Dar am încercat să aduc în actualitate o temă, aș spune, mereu actuală. Probabil voi scrie, cândva, adevărata \"rara avis\" care să mă definească mai bine.

Pe textul:

„rara avis" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Un peisaj interior aflat în acord cu acela exterior. Ceva din liniștea blagiană planează aici. Nici singurătatea nu o percep aici ca pe o expresie a deprimării, dimpotrivă, ca pe o parte a liniștii ce \"se lasă ca o mână uriașă pe creștet\". Spun aceasta pentru că verdele nu-mi sugerează altceva.
Poate aș fi așteptat mai mult de la distihul final, dar nu-i rău nici așa.

Pe textul:

„Balans" de Ecaterina Ștefan

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ceea ce dă farmec și aici în poezia lui V. Munteanu e acea veșnică putere a cuvântului de a renaște sub imboldul unor trăiri când dramatice, când melancolic-afectuoase, când grave și înarmate cu briciul ironiei.
Secvențele se așază-n text atât pe principiul opoziției - între un oraș în care se trăiește sub semnul alienării și satul de munte unde \"totul doarme\" în aceleași începuturi \"sub pecetea tainei\" - cât și pe cel al simetriei, create prin ființa ce se situează simultan în două spații.
Deși, în opinia mea, nu e unul dintre textele cele mai realizate artistic, are totuși un rol important în conturarea biografiei interioare a unui poet ce nu și-a spus ultimul cuvânt, de aceea până atunci va sângera sub semnul unei predestinări tragice.
Fașă de acel \"bucarestication\" de acum vreo trei luni (\"plouă de-a proasta/ bucureștiului îi lipseste o viroagă\"), autorul devine aici mult mai deschis într-un discurs ce-mi amintește de acordurile \"ultimului poet cu satu-n glas\" (\"poslednego poeta derevni\").

Pe textul:

„12 poduri și nimic de vândut" de Vasile Munteanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Yann, eu nu încerc nicidecum să prind acei șerpi. Mă joc și eu de-a actul hermeneutic, dar voi rămâne la proprii mei \"șerpi ce poartă veninul tăcerii\". Scuză-mă pentru intruziunea în niște texte devenite din ce în ce mai personale. remarc totuși strada aceea fără capete, îmi cam spune ceva.
Salve!

Pe textul:

„Scrisori" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Zbaterile între sunet, culoare și formă dau măsura integrală a deschiderii (închiderii) de (întru) sine. Dincolo de cuvinte prăfuite și întâmplări miraculoase - doar diapazonul sunetelor grave, în urme de timp pe arcușul Ultimului Solist. Din hazardul aflat între armonie și dizarmonie se naște sensul ca o continuă aproximare a sufletului, ireductibil, în esență, la conceptualizare.

Cam atât, deși \"văd\" mai multe. Dar, deși cred, nu știu...

Pe textul:

„Cutia de tinichea" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Motto: \"Aici, în miezul clipei din ceasul cu pendul, eram iar amintirea copilului credul...\" (din poetica lui Yannelis)

În miez de amintire-i doar inocența frustă,/ ființa regăsită lângă a Toamnei fustă/ de frunze-ngălbenite sub cerul siniliu./ În minte-acum îmi vine copilul cel zglobiu/ ce-n ziua cea de ieri, ca peștele în ploaie,/ sălta în zbor spre azi, visând c-o să jupoaie/ din urmele de timp o coajă de speranțe./ Și hoinărea prin lanul cel copt în aspre nuanțe/ de vis, c-un Dumnezeu ce-i tremura în sânge...\"

De aici atracția pentru Toamna/ Doamna Ludens și simetria între lanul unduit de vânt și marea ce-și azvârle peștele-n zbor... Deși căile par atât de diferite.

Yann, sincer, acum simt că m-am îndepărtat puțin de adevărul creației tale, dar mă voi reorienta, busola și-a recăpătat menirea.

Pe textul:

„Ploile (5)" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Este aici, în opinia mea, unul dintre cele mai bune poeme scrise de Mahmoud Djamal. Profunzime a ideilor, simplitate a expresiei, emoție și esențializare lirică, într-un text cu valențe existențialiste, mistice și simbolice. Primele cinci versuri capătă deschidere. Între geneză și apocalipsă aflându-se omul în cele două ipostaze: om religios și om profan. Fiecare își caută \"un centru al său/ fie din piatră fie din apă\", dar numai viziunea care merge spre transcendență, ieșind din imanentismul inerent, este calea prin care, așa cum spuneam odată, \"se vor deschide cerurile, absorbind totul într-o iertare\". Chiar așa voiam să spun și eu: finalul era prea explicit în prima sa formă. Dar astfel nu numai puterea de sugestie este mai mare, ci și \"censura transcendentă\" ne impune tăcerea.
Sunt multe de spus, dar consider că poemul este convingător, cu unele mici scăderi în câteva versuri mediane.

Pe textul:

„Punct" de Djamal Mahmoud

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Djamal, e un poem, în ansamblu, reușit. Îmi plac în special primele șase versuri, precum și acesta: \"mirajul spre care alerga ea s-a transformat/ în izvor\". Aici sunt idei familiare mie, pentru că, sub o altă formă, au fost exprimate și de mine.
În ceea ce privește finalul, eu m-aș fi oprit la versul: \"un glas cobora de undeva de sus poruncindu-mi să tac\".

Pe textul:

„Punct" de Djamal Mahmoud

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Unule, amândoi se pare că îndrăgim poezia lui Nichita, chiar dacă tindem spre autenticitate și am ales căi atât de diferite de reprezentare a poeticului. Eu aș spune că aici e altceva, nu stănescianism. Nu te lăsa înșelat de prezența unor cuvinte comune. Ceea ce scriu în general e bazat pe viziune romantică (sau, mai degrabă, neoromantică), \"altoită\" pe un schelet formal postmodern. Dar e părerea ta!

Pe textul:

„suprema joncțiune (2)" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Valu, ceea ce mi se pare un progres față de începuturile tale pe Agonia, chiar dacă atunci erai citit mai mult, e faptul că îți reușesc atât de bine finalurile, încât salvează eventualele versuri mai stângace. de aceea, așa cum spune și Vasile, toate poeziile de aici sunt demne de luat în seamă. Poate că ar trebui să mai scrii texte în care să utilizezi mai mulți termeni în registrul argotic, deoarece cred că ești capabil să distilezi astfel întreaga suferință, să o exorcizezi.
Te salut!

Pe textul:

„Poeme de Valeriu Dandeș Ganea (5)" de Maria Tirenescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
\"stil\" î.l.d. \"astil\"; \"legătură\" î.l.d. \"legărură\"

Pe textul:

„Poezii de Valeriu Dandeș Ganea (4)" de Maria Tirenescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Același astil care te-a consacrat pe Agonia, dar se pare că aici te orientezi mai mult spre esențializare, între formă și conținut păstrându-se echilibrul, deși parcă mai mult ar conta ideile, chiar dacă dai impresia de incoerență. Da, așa este, \"cealaltă jumătate de liră/ va rămâne mister...\"

Cel mai mult mi-a plăcut finalul poeziei \"Abur nou\", acest pasaj fiind, în opinia mea, cel mai valoros din întregul grupaj liric: \"cea care va să vină mă va găsi dincolo/ la izvorul focului, traiectorie în dansul/ frunzelor încinse/ abur nou\".

Deși pe alocuri ești nichitastănescian (nu e o laudă, fiindcă ar trebui să rămâi pe propriul drum creator), totuși textele se ridică la un nivel acceptabil valoric. Sunt așadar câteva clișee, nu le numesc, au legărură cu ceea ce am spus mai înainte.

Succes mai departe!

Pe textul:

„Poezii de Valeriu Dandeș Ganea (4)" de Maria Tirenescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Și totuși, cred că ai dreptate. cu toții avem preferințe pentru anumite stări, motive, pentru un anumit tip de imaginar poetic etc. Uneori am tendința ciudată de a nega tot ce e în acord cu propriile convingeri, poate pentru a evita transformarea lor în idei fixe. De aprecit finalul, zic și eu.

Pe textul:

„tinerețea ucide" de ioana negoescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ioana, mie îmi place aproape tot ce scrii, să nu fiu greșit înțeles, dar poate aș fi dorit, tocmai că te stimez, o ieșire din manierism. Nu înseamnă că aș avea neapărat dreptate, afirmațiile categorice sunt apanajul stupizilor. Am citit fragmentul recomandat încă de la momentul postării sale. Are dreptate tocmai prin acea relativizare. Omul trebuie privit și prin sublimul, dar și prin penibilul său.

Cu respect,
Pașa

Pe textul:

„la capătul lumii e sâmbătă seara" de ioana negoescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Sunt oarecum surprins să constat că în volumul care va ieși de sub tipar nu se află, cel puțin până acum, niciuna dintre poeziile scrise de tine pe internet. Că e bine sau rău nu mă pot pronunța, decât atunci când va apărea volumul.

Dintre cele trei texte de aici, ultimul, \"Defotbalizarea muntelui athos\", mi se pare cel mai incisiv, cu un mesaj coerent și un limbaj pe măsură. Îmi place că ai început să fii mai atent la finalurile poeziilor. Cel puțin la textul sus-numit, care mi se pare deosebit.

Mult succes, Valeriu! Aștept cu emoție apariția editorială.

Pe textul:

„Dintre poeziile lui Valeriu Dandeș Ganea (2)" de Maria Tirenescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Alice, continui să te citesc, așa cum am mai spus cândva, dar acum nu m-am putut abține să nu las un semn de lectură. Știu că, în general, ești cam refractară la comentarii elaborate (poate mă înșel), de aceea voi spune doar că îmi place modul cum realizezi în unele locuri joncțiunea între unitățile de sens, asemenea unor sinapse. reușești aici să descrii niste stări care sunt dincolo de psihologia feminină, mergând, oarecum spre anularea/ neutralizarea eternelor dihotomii. Mă gândesc, în primul rând, la prezența \"întunericului* lăptos* difuz*\" și a focului, chiar dacă acesta din urmă este stins.

Pe textul:

„status: disable" de alice drogoreanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
\"S-a redus filtrul luminii\", ceea ce înseamnă că e din ce în ce mai greu să trecem dincolo de suprafața textului. Dar, așa cum spui mai încolo, e lăsată o \"poartă doar privirii\". Zarul a fost aruncat și într-o altă poveste, nu știu dacă având vreo legătură cu aceasta, dar tot bazată pe un joc al hazardului. Parcă tot din Yames de șase, dar celălalt zar, al Creatorului, rămâne marea enigmă, poate marea întâmplare de dincolo de...
Și luna plină de acum câteva zile, și reținerea în loc a timpului, și întoarcerea... Toate au probabil un sens, la fel ca ploile ce \"au rupt zăgazul și au inundat în lunci.\"

Tot o bancă de la marginea plajei constănțene mi-amintește și mie de ceva/ cineva... Nu știu iarăși dacă e întâmplătoare prezența unor motive și idei în varii forme la poeți și poetese ce au postat aici în ultimele trei zile. Hazardul își reorganizează structurile și probabil mai multe bile se vor rostogoli pe scările duble. Aici am în vedere și următoarele note din partituri comune câtorva dintre noi:
\"Ai înjurat marinărește (...) Între A-mare și a-mic ai scos pânza de păianjen (eu spuneam cândva a întâmplării) și i-ai făcut să apară. Ai bătut din palme și-ai ajuns în dimineți cu oglindiri...\"

Finalul pare a spune totul...

Pe textul:

„Ploile (4)" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Da, \"hai să fim pur și simplu\", fără eternele angoase și depresii care domină poezia agonică a momentului, chiar dacă \"tehnica\" este ingenioasă. Chiar dacă lumea sau propriul suflet e o carceră. Au fost destui scriitori de un secol încoace, toți spunând cam aceleași lucruri. Iar ultimul enunț, cel mai sincer, e tot un loc comun. sigur, salonul va continua să fie personaj principal. Deși există o ieșire...

Pe textul:

„la capătul lumii e sâmbătă seara" de ioana negoescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Adriana, Mulțumesc pentru semnul de apreciere, deși textul e simplu-simplu.
Cu respect,
George Pașa

Pe textul:

„Romanță de toamnă" de George Pașa

0 suflu
Context