George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Pe textul:
„rara avis" de George Pașa
Poate aș fi așteptat mai mult de la distihul final, dar nu-i rău nici așa.
Pe textul:
„Balans" de Ecaterina Ștefan
Secvențele se așază-n text atât pe principiul opoziției - între un oraș în care se trăiește sub semnul alienării și satul de munte unde \"totul doarme\" în aceleași începuturi \"sub pecetea tainei\" - cât și pe cel al simetriei, create prin ființa ce se situează simultan în două spații.
Deși, în opinia mea, nu e unul dintre textele cele mai realizate artistic, are totuși un rol important în conturarea biografiei interioare a unui poet ce nu și-a spus ultimul cuvânt, de aceea până atunci va sângera sub semnul unei predestinări tragice.
Fașă de acel \"bucarestication\" de acum vreo trei luni (\"plouă de-a proasta/ bucureștiului îi lipseste o viroagă\"), autorul devine aici mult mai deschis într-un discurs ce-mi amintește de acordurile \"ultimului poet cu satu-n glas\" (\"poslednego poeta derevni\").
Pe textul:
„12 poduri și nimic de vândut" de Vasile Munteanu
Salve!
Pe textul:
„Scrisori" de Ioan-Mircea Popovici
Cam atât, deși \"văd\" mai multe. Dar, deși cred, nu știu...
Pe textul:
„Cutia de tinichea" de Ioan-Mircea Popovici
În miez de amintire-i doar inocența frustă,/ ființa regăsită lângă a Toamnei fustă/ de frunze-ngălbenite sub cerul siniliu./ În minte-acum îmi vine copilul cel zglobiu/ ce-n ziua cea de ieri, ca peștele în ploaie,/ sălta în zbor spre azi, visând c-o să jupoaie/ din urmele de timp o coajă de speranțe./ Și hoinărea prin lanul cel copt în aspre nuanțe/ de vis, c-un Dumnezeu ce-i tremura în sânge...\"
De aici atracția pentru Toamna/ Doamna Ludens și simetria între lanul unduit de vânt și marea ce-și azvârle peștele-n zbor... Deși căile par atât de diferite.
Yann, sincer, acum simt că m-am îndepărtat puțin de adevărul creației tale, dar mă voi reorienta, busola și-a recăpătat menirea.
Pe textul:
„Ploile (5)" de Ioan-Mircea Popovici
Sunt multe de spus, dar consider că poemul este convingător, cu unele mici scăderi în câteva versuri mediane.
Pe textul:
„Punct" de Djamal Mahmoud
În ceea ce privește finalul, eu m-aș fi oprit la versul: \"un glas cobora de undeva de sus poruncindu-mi să tac\".
Pe textul:
„Punct" de Djamal Mahmoud
Pe textul:
„suprema joncțiune (2)" de George Pașa
Te salut!
Pe textul:
„Poeme de Valeriu Dandeș Ganea (5)" de Maria Tirenescu
Pe textul:
„Poezii de Valeriu Dandeș Ganea (4)" de Maria Tirenescu
Cel mai mult mi-a plăcut finalul poeziei \"Abur nou\", acest pasaj fiind, în opinia mea, cel mai valoros din întregul grupaj liric: \"cea care va să vină mă va găsi dincolo/ la izvorul focului, traiectorie în dansul/ frunzelor încinse/ abur nou\".
Deși pe alocuri ești nichitastănescian (nu e o laudă, fiindcă ar trebui să rămâi pe propriul drum creator), totuși textele se ridică la un nivel acceptabil valoric. Sunt așadar câteva clișee, nu le numesc, au legărură cu ceea ce am spus mai înainte.
Succes mai departe!
Pe textul:
„Poezii de Valeriu Dandeș Ganea (4)" de Maria Tirenescu
Pe textul:
„tinerețea ucide" de ioana negoescu
Cu respect,
Pașa
Pe textul:
„la capătul lumii e sâmbătă seara" de ioana negoescu
Dintre cele trei texte de aici, ultimul, \"Defotbalizarea muntelui athos\", mi se pare cel mai incisiv, cu un mesaj coerent și un limbaj pe măsură. Îmi place că ai început să fii mai atent la finalurile poeziilor. Cel puțin la textul sus-numit, care mi se pare deosebit.
Mult succes, Valeriu! Aștept cu emoție apariția editorială.
Pe textul:
„Dintre poeziile lui Valeriu Dandeș Ganea (2)" de Maria Tirenescu
Pe textul:
„status: disable" de alice drogoreanu
Și luna plină de acum câteva zile, și reținerea în loc a timpului, și întoarcerea... Toate au probabil un sens, la fel ca ploile ce \"au rupt zăgazul și au inundat în lunci.\"
Tot o bancă de la marginea plajei constănțene mi-amintește și mie de ceva/ cineva... Nu știu iarăși dacă e întâmplătoare prezența unor motive și idei în varii forme la poeți și poetese ce au postat aici în ultimele trei zile. Hazardul își reorganizează structurile și probabil mai multe bile se vor rostogoli pe scările duble. Aici am în vedere și următoarele note din partituri comune câtorva dintre noi:
\"Ai înjurat marinărește (...) Între A-mare și a-mic ai scos pânza de păianjen (eu spuneam cândva a întâmplării) și i-ai făcut să apară. Ai bătut din palme și-ai ajuns în dimineți cu oglindiri...\"
Finalul pare a spune totul...
Pe textul:
„Ploile (4)" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„la capătul lumii e sâmbătă seara" de ioana negoescu
Cu respect,
George Pașa
Pe textul:
„Romanță de toamnă" de George Pașa

