Poezie
12 poduri și nimic de vândut
(bucharestication)
2 min lectură·
Mediu
astă vară țiganii s-au scăldat în lacul ciurel
în decembrie apa are spumă la mal
nici un pește
valuri frigide
prevestitoare de îngheț
siluetele studentelor de la drept și filozofie
vântul
desface plopii ca un țăran știuleții de porumb
ploaia
răstoarnă cuiburile de gunoaie
remorci urbane dosesc frunzișu-n buzunare
numai lângă un copac sănătos îți vine să plângi
durerea răzbate prin ramuri cu lucire de viață
!scorburile? bețivi în dughene de autogară
oameni fără trecut și fără viitor
până va ninge
ne vom târî pe bulevarde pline de gropi și noroi
vom supraviețui
amifteatrelor lustruite de buci mizantrope
buzunărindu-ne îndeajuns
mai e rost de o gumă de mestecat
de o pâine
trăim fără termen de garanție
mimăm
eterna călătorie cu locuri în picioare
apa se izbește în beton nu mai cred
că pe mal în jos vom construi altul mai bun
n-avem stofă
marii croitori de poduri au îmbrăcat
morții occidentali pentru lumea cealaltă
ajuns aici reazem stâlpul de teamă
o sfâșiere din trecut m-ar putea îmbrânci peste balustradă
uit cine sunt uit unde mă aflu mă mai visez
la rucăr
unde iarna te găsește totdeauna pe drum
gardurile aburesc de nările animalelor
dintre chei
dâmbovița mai aduce miasmă de cetină și sălbăticiune
topoarele mușcă din lemn
fără să le spună pe nume
părinții își cheamă copchii: - vin’ acasă!
înconjurat de munți satul pare-o chilie de pustnic
în care focul arde hrănit cu rășină și conuri de brad
arar liniștea e întreruptă de merele ce cad
lăsate rod pentru la anu’
iar ceața are gust de lapte proaspăt muls
sorbit de roata pitei frânte-n palme
când bruma cade totul doarme
și doar un ciobănesc se scutură a urs
tresar și eu ca dintr-un vis prelung
prin fața mea se târâie tramvaie
unde-am ajuns?!
în huruit și ploaie
e prea târziu
și nu mă mai aud
între atâtea prăvălii viața mea e o venă deschisă
sângerez până la ultimul cuvânt
035.163
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 320
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 57
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “12 poduri și nimic de vândut.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/1756322/12-poduri-si-nimic-de-vandutComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPCeea ce dă farmec și aici în poezia lui V. Munteanu e acea veșnică putere a cuvântului de a renaște sub imboldul unor trăiri când dramatice, când melancolic-afectuoase, când grave și înarmate cu briciul ironiei.
Secvențele se așază-n text atât pe principiul opoziției - între un oraș în care se trăiește sub semnul alienării și satul de munte unde \"totul doarme\" în aceleași începuturi \"sub pecetea tainei\" - cât și pe cel al simetriei, create prin ființa ce se situează simultan în două spații.
Deși, în opinia mea, nu e unul dintre textele cele mai realizate artistic, are totuși un rol important în conturarea biografiei interioare a unui poet ce nu și-a spus ultimul cuvânt, de aceea până atunci va sângera sub semnul unei predestinări tragice.
Fașă de acel \"bucarestication\" de acum vreo trei luni (\"plouă de-a proasta/ bucureștiului îi lipseste o viroagă\"), autorul devine aici mult mai deschis într-un discurs ce-mi amintește de acordurile \"ultimului poet cu satu-n glas\" (\"poslednego poeta derevni\").
Secvențele se așază-n text atât pe principiul opoziției - între un oraș în care se trăiește sub semnul alienării și satul de munte unde \"totul doarme\" în aceleași începuturi \"sub pecetea tainei\" - cât și pe cel al simetriei, create prin ființa ce se situează simultan în două spații.
Deși, în opinia mea, nu e unul dintre textele cele mai realizate artistic, are totuși un rol important în conturarea biografiei interioare a unui poet ce nu și-a spus ultimul cuvânt, de aceea până atunci va sângera sub semnul unei predestinări tragice.
Fașă de acel \"bucarestication\" de acum vreo trei luni (\"plouă de-a proasta/ bucureștiului îi lipseste o viroagă\"), autorul devine aici mult mai deschis într-un discurs ce-mi amintește de acordurile \"ultimului poet cu satu-n glas\" (\"poslednego poeta derevni\").
0
VMmulțumesc celor văzuți (on-) și celor nevăzuți (offtopic) pentru cuvinte.
Dorin: mod de propagare a erorii: zvonul...
Luna: \"foaie verde foi ca vița/ pe-aici curge dâmbovița\" (folclor)...:)
Mihai: uneori, rolul unui text e numai un pre_text (în cazul dat, cel semnalat de tine)
George: subscriu celor exprimate.
încă o dată, mulțumesc.
Dorin: mod de propagare a erorii: zvonul...
Luna: \"foaie verde foi ca vița/ pe-aici curge dâmbovița\" (folclor)...:)
Mihai: uneori, rolul unui text e numai un pre_text (în cazul dat, cel semnalat de tine)
George: subscriu celor exprimate.
încă o dată, mulțumesc.
0
mi-au placut imaginile vizuale si auditive si olfactive din descrierea rucarului - vazut ca o eschiva imaginara o bucuresteanului inghitit de oras.
bravo pentru text!