Balans

preferam titlurile mai scurte pe care, dacă nu mă înșel, le-a și avut textul acesta. pentru că se construiește explicativ, iar a da indicii încă din titlu golește conținutul de anumite nuanțe.
prefer strofa doi, îmi pare mai legată decât restul.

am scurtat tiltul. o să încerc să mai schimb cîte ceva, mai elimin din idei unde le văd acum în plus. în a treia îs prea multe elemente de legătură, mai comprim. mulțumesc, mereu vii cu sfaturi prețioase. apreciez mult spiritul tău de observație.

Mi-a plăcut

Este frumos să fugi; în dor, în liniște, în verdele din iarbă...
...ca o alunecare, în toate
În mod deosebit, citez;
\"de fiecare creangă-i agățată o stare\"
\"coame despletite în rana cerului\"
Cu sinceritate,
Teodor Dume

uneori fuga-i o necesitate asemenea unui reugiu în toate cele pe care le-ai enumerat mai sus. este o plăcută eliberare interioară cînd e presiunea mare. poezia asta-i scrisă ex abrupto, așa de la sine. este și alunecarea prin stări. mulțumesc frumos pentru privirea sinceră aruncată în trăirile de aici.

Un peisaj interior aflat în acord cu acela exterior. Ceva din liniștea blagiană planează aici. Nici singurătatea nu o percep aici ca pe o expresie a deprimării, dimpotrivă, ca pe o parte a liniștii ce \"se lasă ca o mână uriașă pe creștet\". Spun aceasta pentru că verdele nu-mi sugerează altceva.
Poate aș fi așteptat mai mult de la distihul final, dar nu-i rău nici așa.

foarte exact ai perceput singurăatea de aici ca fiind una necesară, parte a liniștii căutate. este și relaționarea directă între interior și ambient, da. în distihul cela am lăsat ceea ce era mai bun din ultima strofă comprimînd astfel. mulțumesc mult de opinia obiectivă, bucuroasă de regăsire.