GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Tonul grav alternează cu acela ironico-ludic, ultimul perceptibil în structura \"de adâncime\" a textului. Mi-au plăcut îndeosebi versurile: \"nu am găsit nici urmă de plictiseală/ doar kilometri întinși de apă sărată\", unde sunt perceptibile \"tonurile\" evidențiate. Finalul e simplu, marea, fără îndoială e depozitarul secret al multor versuri. Nisipul încins poate lua forme ale viselor fiecăruia.
Pe textul:
„mic poem" de ștefan ciobanu
0 suflu
Context\"rost\" i.l.d. \"post\"; \"incantatorii\" i.l.d. \"încântătorii\"; \"apă\" i.l.d. \"așa\"
Pe textul:
„străină prin goluri de aer" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextTotuși, nu putem vorbi numai de o lume a visului sau a unor revelații stranii, dimensiunea realului se inserează și ea printre interstițiile memoriei. Altfel spus, textul vieții este una dintre finalitățile creatoare.
Limbajul poetic original a fost remarcat și de comentatorii anteriori.: \"copacii își desprindeau încet straturi de cenușă\", \"un fel de așa cu rugină\", \"decupând goluri pe umerii dureroși\"etc. În concluzie, e un text bun.
Limbajul poetic original a fost remarcat și de comentatorii anteriori.: \"copacii își desprindeau încet straturi de cenușă\", \"un fel de așa cu rugină\", \"decupând goluri pe umerii dureroși\"etc. În concluzie, e un text bun.
Pe textul:
„străină prin goluri de aer" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextE aici un text poetic situat în \"dimensiuni imposibile\", dar revelate unei sensibilități care se hrănește din trupul eteric al poesis-ului. Răzbat ecouri din \"mosaique\", pentru că fără celălalt \"pol\" (nordul, aș spune), busola existenței ar pierde sensul. Ceva din intuiția necesară a unui post ființial răzbate în ritmuri încântătorii, cu privirea adâncită în sine, cu închideri ale unor drumuri și descătușarea finală de energie creatoare: \"în ziua când vom rupe lanțurile/ să îi miroasă palmele așa ca rădăcinile mele\".
Pe textul:
„străină prin goluri de aer" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextCornel, din moment ce există poemul care se scrie pe sine, de ce n-ar năzui spre ființare și nepoemul care se scrie pe sine?! Am revenit aici la teme și motive mai vechi în ceea ce am scris până acum, căutând noi căi de revelare a unor \"obsesii\" creatoare. Mulțumesc pentru comentariu, mă bucură revenirea ta. Te mă aștept.
P.S. Îmi poți spune George, așa ca altădată.
P.S. Îmi poți spune George, așa ca altădată.
Pe textul:
„nepoem" de George Pașa
0 suflu
ContextTotul pornește, aș spune, de la acea lumină căzând sferic, devenită, în context, similară \"ei\", \"jucăria preferată a minții\". Interstițiile dintre litere anunță, încă din titlu, fragmentarea sinelui, dar oferindu-se șansa recompunerii întregului. Simultaneitatea conduce prin toate \"rețelele\" subterane, analizându-se cu finețe, luciditate, ironie avatarurile creatorului, confruntat cu iubirea ca un \"sigiliu avar\" sau \"ca o piesă rară de muzeu\", cu paradoxul autodistrugerii prin visarea la marea ratare, în final totul dovedindu-se o mare iluzie (sau \"marea minciună\"), pentru că \"filtrele de memorie n-ajută la nimic uneori somnul\". Fără îndoială, prin deschiderea sa către lecturi multiple, imaginarul poetic original, echilibrul compozițional și sinceritatea discursului, textul oferă o lectură nu comodă, dar deosebit de interesantă.
Pe textul:
„m a c r o" de tania cozianu
0 suflu
ContextMi-au plăcut versurile: \"Pescărușul mută lacrimile/ În spatele stâncilor.\"
Pe textul:
„Marină" de Vasile Mihalache
0 suflu
ContextTrecui și io p-aci, dar, cum mergeam șleampăt, mă-mpiedicai de-un totem, deși stăpâna mă avertizase: \"Bă, frumosule, ai grijă să nu dai peste totemurile alea!\" Dar io, un amărât de punct roșu îmi tot căutam petele mele de lectură de nu cumva s-or fi rătăcit pe aici. Și uite așa nu știu cum scapai de vidu\' cela. Faină lucrătură bioestetica, hermeneuto!
Pe textul:
„non-estetica scriitoarei" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextÎți mulțumesc, Ela, pentru promovare și pentru urări. Sunt totuși puțin mâhnit, ar fi dorit ca această recunoaștere să vină din partea altui editor, pentru că prea am comentat mult textele tale. Sper că nu te superi pentru ce spun, n-aș vrea să fiu greșit înțeles. Sper să fiu demn de încrederea acordată.
Pe textul:
„dimensiuni ale memoriei" de George Pașa
0 suflu
ContextCred că deosebit este aici mai mult nespusul decât spusul. Cuvintele pot părea sărace în absența unei lecturi adecvate, ceea ce, din păcate, se întâmplă adesea când nu reușești să pătrunzi prin empatie în starea poetului. Diversitatea tonalităților poetice mă surprinde la un poet ce părea monocord. Văd că m-am înșelat. Titlul mi pe pare deosebit de potrivit, iar incipitul ușor ironic, ușor amar, urmat de imaginea insolită \"rulmenți de iarbă cu bile de rouă\" ne apropie de acea destăinuire gravă din scrisoare, cu rezonanțe hamletiene: \"Sunt liber:/ Infanterist fără glorie/ Unde să plec/ Dintr-o mână întinsă/ Ca piatra pe apă/ În salt scufundându-se/ Dintre arbori/ În hamul potecilor?\" E aici destinul soldatului-poet, care nu are drept țintă imediată gloria, ci mai degrabă absurdul luptei în sine. E doar o părere, s-ar putea să fiu prea subiectiv.
Pe textul:
„Infanterist fără glorie" de Vasile Mihalache
0 suflu
ContextRezonantele poetice pe nasc dincolo de cuvinte, în stări care îngemănează parfumul memoriei, ritmurile ceaikovskiene, întunericul în care celălalt era \"punctul de sprijin al memoriei\" și roua dimineții, care mai dă o vagă speranță. Ai totuși o comparație neizbutită și e recurentă imaginea \"drumul cu riduri\".
Pe textul:
„Nu mergem, nu" de Adela Setti
0 suflu
ContextPare a fi aici o succesiune de dimensiuni/ planuri convergente/ divergente: mineral/ vegetal/ uman; spirit/ materie/ antimaterie; spus/ nespus etc. Un spațiu interior de unde nu se mai pot decupa simulacre de realitate. Teritoriu ce vă rămâne interzis oricărei decriptări. Nespusul în cuvinte, ceea ce vom duce în noi inconștient până la acel sfârșit care \"nu mai coincide cu ultimul puls\". Un fel de încoronare a lucrării, drept dovadă și acea pietrificare în corali, un alt fel de \"a nu muri de tot\".
Pe textul:
„delta invizibilă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextComentariul tău este unul deosebit, cu argumente precise și cu observații demne de luat în seamă. Numai că unghiul din care am elaborat eu textul este altul. E aici o perspectivă asupra celuilalt, numai în final e viziunea asupra sinelui. Varianta dumitale e frumoasă, o poți chiar posta, e altceva decât am scris eu. Mulțumesc mult!
Pe textul:
„dimensiuni ale memoriei" de George Pașa
0 suflu
ContextA fi sincer cu tine și cu alții, într-o lume ce tinde să te depersonalizeze. Textul mi-aduce aminte de altele scrise de poetul georgian Besiki, fără aparență legătură cu acesta: \" Nevoie n-ai de osanale,/ De vinul de pomană dat/ În cinstea poeziei tale,/ Dacă ți-e numele curat.\"
Pe textul:
„lasă-te scris de acela ce ești" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextCred că totul se întrupează aici dintr-o chemare interioară spre conformitatea cu sinele și cu valorile pe care poetul tine să le respecte. E revolta mută a ființei împotriva artificialului și a tendinței de înstrăinare impuse de tehnicism. Sigur, altfel decât la Blaga sau Esenin: \"am pariat că vom mai fi în viață când ne va izbi în plin autostrada\". O imagine cheie mi se pare a fi următoarea: \"coloana frântă într-un infinit al trudei\".
Pe textul:
„scrieți voi versuri noi" de Vasile Munteanu
0 suflu
ContextE-adevărat, orice text este perfectibil, dar aici nu este un simplu exercițiu de formă, ca să puteți lua niște cuvinte din context și să le neglijați rolul lor în fluxul ideatic. Din păcate, cred că nu am fost pe aceeași lungime de undă. Eu în general îmi modific singur textele, atunci când consider că este cazul sau un interlocutor are dreptate. Mulțumesc pentru sfaturi!
Pe textul:
„dimensiuni ale memoriei" de George Pașa
0 suflu
Contextrisipire de sine și recompunere înlăuntru
căutare de sens printre secunde moarte
celulele merg în urma celui ce a fost singurul care a fost
germinația acelui cuvânt
și explozia de lumină ce va fi
căutare de sens printre secunde moarte
celulele merg în urma celui ce a fost singurul care a fost
germinația acelui cuvânt
și explozia de lumină ce va fi
Pe textul:
„inutility" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
Contextuite un \"țicnit\" care dă o soluție: cerul.
Pe textul:
„Nimic și infinit" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextE un text meritoriu, cu un final deosebit. Esențializarea discursului cred că este aici una inspirată. O disecție în câmpul de rezistență al realului. Iubirea ce se naște ca semn intertextual.
Pe textul:
„Semnul de carte" de Vasile Mihalache
0 suflu
ContextEu, dintr-o altă poveste, mai tristă, pentru că am spus și nu, sunt alături de bucuriile voastre.
Am lăsat niște semne la primele tale 3-4 texte, nu știu dacă le-ai citit. Nu e necesar să-mi răspunzi.
Am lăsat niște semne la primele tale 3-4 texte, nu știu dacă le-ai citit. Nu e necesar să-mi răspunzi.
Pe textul:
„Un pumn de șoapte" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
Context