Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
Într-adevăr, versul final exprimă esența, fiind și insolit. Mi-amintește, cumva,de o formulare asemănătoare a lui Esenin, \"drumu-i căzut pe gânduri\", dar aici e cu totul altceva. E drama creatorului care e asaltat de un tumult de stări și sentimente, dar \"cuvintele dezmembrate\" stau \"mereu la un pas/ în urma iubirii...\" Pentru că misterul e dincolo de cuvinte, de aceea drumul \"se scutură\" înfrigurat \"și tace...\" Dar, vorba ceea, totul mai \"depandă\" și de privitor.

O maximă concentrare de sensuri, la care și mie mi se întâmplă rareori să ajung, o compoziție interesantă, eu văzând aici, două linii de gând (incipitul și finalul) tangente pe cercul-miez al mirării (strofa mediană).

După multe eșecuri și reproșuri amicale, ai reușit un text bun, în opinia mea. Felicitări!

Pe textul:

„povestea mâinilor..." de ioana matei

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Pentru mine se pare că firul acestor gânduri se dezleagă mai greu, dar nu înseamnă că nu observ prezența unor laitmotive ale creației tale (nu le mai enumăr, se știu). Și același portativ. Doar semnele sunt mereu altele. Probabil vor poposi și înțelegătorii poeziei tale să spună ceea ce trebuie... Dar las, spun eu, un semn bun.

Pe textul:

„tu zici..." de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Un text cu un parfum vechi, melodios, cu o bună stăpânire a prozodiei clasice. Sensibilitate, armonie și idei poetice profunde. Chiar dacă mai sunt și sintagme prea uzitate, ele se încadrează bine în atmosfera textului și nu le observi decât atunci când le privești prea distanțat de mesaj. Dar am încercat să fiu aproape. Frumos!

Pe textul:

„Flux" de Radmila Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Plec de la versurile: \"viața noastră e un ram/ nu ai știut că pe frunze trăim\" și perspectiva se deschide parcă în evantai. Verdele din spațiul intim al încăperii, pe lângă liniștea ce o propagă în suflet, aduce și o deschidere spre exteriorul ce se îmbracă în aceeași haină mistică a interiorului. De aceea simbioza dintre ființa poetică și frunză, dintre emoția poetică și revelarea sacrului într-un ram de gând sunt sensurile mai aproape de sensibilitatea mea pe care le discern în structura profundă a textului. Finalul conține imaginea unui eu supradimensionat, purtător de lumină prin prin labirintul existenței.

Știu, autorul scrie ceea ce simte, ceea ce i se revelează, dar pentru o situare demnă în peisajul poeziei actuale cred că mai e de lucrat. Mult succes!

Pe textul:

„Imagini pe frunze" de marius nițov

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ușor șăgalnic erotikonul acesta, un fel de îndulcire a suferinței apăsând puțin mai tare pe năstrușnica pedală a ironiei și autoironiei: \"descopăr iubirea-fosilă/doar dinții i-au rămas întregi/ și-n ei spânzurată/ o femeie-mumie\", \"iubirea mea gripată\" sau, în final, \"i-am răspuns cu o privire/ în infraroșu/ ce a lăsat-o goală\" ( un final deosebit aici, în opinia mea). Par, totuși, prea multe metafore, dar nicidecum nu forțezi nota, fiindcă ele contribuie la plasticizarea ideilor. Și oricum, acesta e stilul autorului.

Pe textul:

„Suflet polenizat cu iubire" de razvan rachieriu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Scanerul gândurilor încă lucrează, dar nu e un text de care să fiu mulțumit, drept dovadă și ecoul slab pe care l-a avut până acum. Joncțiunea dintre strofe nu-i nicidecum perfectă, te contrazic, acesta e neajunsul principal. Am eliminat mai multe pasaje înainte de postare, poate de aici impresia pe care mi-o dă. În rest, mesajul e ok.
Mulțam pentru semnul de lectură!
Cu aceeași stimă,
Pașa

Pe textul:

„o taină a bătrânului" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Fără a spune că nu admir unele imagini reușite, în special pe acelea din ultimele șapte versuri, prefer totuși romanul dostoievskian, avut ca punct de plecare în demersul poetic de aici.

Pe textul:

„poveste cu nuferi" de Adriana Lisandru

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Un text bun, mi-e mai greu să spun de ce, rămânând la pura delectare estetică. Poate că n-aș vrea să-i răpesc din farmec printr-o analiză seacă. Oricum, o viziune originală a eternei căutări spre reîntregirea Ființei. Interesantă și comparația vieții cu \"un fruct uriaș cu oameni în loc de sâmburi\" (golirea de semnificație a lumii în absența comuniunii sufletești). Foarte frumoasă prin formă și semnificații interogația din ultimele două versuri. O expresie a harului unui poet ale cărui texte le urmăresc, în tăcere, de mai multă vreme.

Pe textul:

„evadare" de Costel Stancu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
În primul minipoem, e mult mai simplu: mă refer la culoarea albastră a florii de cicoare, la albastrul ochilor. Nici măcar nu sunt original acolo, deoarece sintagma \"ochii de cicoare\" a mai fost utilizată într-o traducere a unei poezii de Esenin de către George Lesnea.
În toater cele patru texte mă refer la câte o culoare. Ultima i-a plăcut, se pare, Ioanei Matei, aflate în off-topic. O salut și pe ea.
Mulțumiri pentru apropierea sensibilă de text!

Pe textul:

„cântece pentru ochi" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Sigur, rămâne o taină \"semnul ăsta de 7+1\", pentru că nu ține numai de semnul de Infinit al celor două simboluri din numerologia sacră. Și de aceea \"intră în tăcerile dintre noi\". Habar n-am ce aritmetică e aici, poate una a sentimentelor, deși se pare că am pierdut măsura (poate ascunsă în fișiere necunoscute, sau pierdută odată cu îndepărtarea de cântecul orfic).
Oglinzile ascund uneori adevărul și-ți arată numai ceea ce vrei să vezi, știi asta. Dar \"oglinda din scutul Athenei\" spune totul... Privesc acum numai dintr-un unghi, celelalte observ că sunt ocupate.

Pe textul:

„7+1" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ioana, titlul precedent, \"repetonții\", era prea sever, chiar dacă se baza pe un joc de cuvinte având corespondent în realitate. Cuvântu \"marmizoandră\" nu există, e o creație personală, să spunem că e o poreclă. Dacă insiști să-i găsești semnificația ascunsă, încearcă să desfaci cuvântul în bucăți, fă niște permutări și vei găsi ceva-ceva.

Pe textul:

„pohlema ciripelului" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Sintagmele \"liniștea regăsită în adâncuri\", \"așternuturile gândurilor\" îmi par a fi clișee, dar nu-i mare bai. Nu prea poți schimba ceva, fără să denaturezi conținutul. Mi se întâmăplă și mie nu de puține ori când recurg la prea mulți tropi. Contrxtul oferă totuși o altă lectură/ interpretare. De aceea nu ține cont de observația mea, poate în viitor. Ultima strofă e, în schimb, frumoasă și inedită, ușor polemică, chiar dacă prea sentențioasă.

Pe textul:

„Nopți albe" de Ecaterina Ștefan

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Răzvan, sunt aici, ai remarcat, patru minipoeme independente, dar cu o temă comună. Tu ai trecut prin toate, semnalând liantul-sinteză dintre ele. Mulțam pentru semnul de lectură!
Cu respect,
Pasa

Pe textul:

„cântece pentru ochi" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ioana, de fapt am dorit să scriu o antipoezie. Se pare că a ieșit altceva. Am exploatat ambiguitatea creată de omonimia cuvintelor. Enunțul este enunț, chiar dacă e \"picat în limbă\"! Damigeana, știi, conține \"vinul poeziei de-mprumut\". Despre profunzimi, ce să zic? Las și pe alții să hotărască.
Mulțumesc!

Pe textul:

„pohlema ciripelului" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
\"După genii; de pildă, rămâne o întreagă lume...\" Iată numai un argument suficient pentru \"exercițiul de resimțire\". Până la urmă, în anumite contexte, semantica termenului \"amintire\" ar trebui să includă și \"resimțire\". Sigur, nu mă refer la contextul \"După noi rămâne amintirea\"! Ci la contexte literare unde, în mod subconștient, reactualizarea presupune și \"re-trăire\"/ \"re-simțire/ \"re-valorizare etc... Sunt și idei la care mi-aș manifesta dezacordul, dar respect punctul tău de vedere.
Din \"potopul recreator de resimțire\" trăiește, de fapt, universul culturii.
Am și eu rugămintea să lași spații între enunțuri.

Pe textul:

„ Exercițiu de resimțire" de George Asztalos

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Trimite cumva și la \"Greierele și furnica\". Agasante-s aceste furnici, dar cât de muncitoare. De aici, poate, revolta. Sau, altfel spus: cum, printre bălării se ascunde piatra filosofală!
Pământul, o parte din noi, se frământă.

Pe textul:

„revoluție..." de ioana matei

De îmbunătățit
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Nu întâmplător, aș spune, în centrul textului se află aceste versuri: \"avem încă răbdare în istoria asta cu prea multe noduri/ respirând unul în celălalt un aer straniu\". Adevărul ca o cale de ieșire din stările negative, revelând multpreaomenescul, reînnodarea firelor ce ne leagă de celălalt (eu sau aproape), redobândirea identității după rătăcirea prin realitatea nefastă. Peste toate, Întâmpinarea Celui Celui Fără de Păcat.

Sesizez un tzpo \"înămolite\", iar forma \"multprea omenească\" e poate o inovație personală.

Pe textul:

„rădăcinile mute ale distrugerii. preaomenescul" de Ela Victoria Luca

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Chiar dacă încrederea noastră în aflarea adevărului s-a cam erodat din 1990 încoace, merită să credem în continuare în oricare gest menit a nu face uitate evenimentele dureroase ce ne-au readus libertatea. Cele trei deziderate sunt cu adevărat ale întregii societăți civile, dincolo de mărunte interese. Sunt solidar cu acțiunea scriitorului Ion Zubașcu,

Pe textul:

„Acțiune de solidaritate" de Dana Banu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ioana, ai intrat și tu, ușor-ușor, în categoria criticii \"specializate\" (glumesc, desigur). Ai simțit fiorul poetic mai bine decât mine, eu, așa cum spui și tu, detașându-mă, cumva autoironic, de ceea ce scriu. Cumva parez și eventualele ghiulele (in)amicale. Bine ai surprins și lumile, și muzicalitatea numelui. Despre fuga de sine, mi-aduc aminte de un interviu dat de Nichita Stănescu, unde vorbea tocmai de acea frică de sine la vederea cărților sale. Pânâ la urmă, după scriere, orice autor e un observator al propriei creații.

Mulțumesc mult pentru empatie!

Pe textul:

„liubocika" de George Pașa

0 suflu
Context