Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

tu zici...

(din ținte deșirate)

1 min lectură·
Mediu
vezi și tu, Igitur. bagă ochiul în nodurile gândului. mai fă loc de drumuri. nu lăsa telegarii pe lângă sanie că-s troienele mari și rătăcesc. treabă bună, Igitur. treabă bună. bagă tu de seamă ce înzăpezite-s cărările între curțile oamenilor...
și aici
în ochi de șarpe
și-n durerea cu tăceri
te întinzi într-un departe
și revii în semn de carte, pe o scară de păreri...
în ceasul ăstei clipe, pe dunga de azur
spre capătul cărării, din țintă furi un șnur
și deșirând albastrul din dens și prin părere
aduni un ghem de vise, de noduri și durere
din ținte deșirate în care ai crezut
reduci din amnezie și-o iei de la-nceput
în zidul alb cu pietre, cu scoici și cu tăceri
tu vezi unde e ușa și treci din azi în ieri
pe curba integrală faci chei de portativ
prin harfa amânării dai vântului stativ
și cântecul se ține de țărm peninsular
într-un lătrat de câine și colțul unui zar
pierdusem în ziua aceea la pendul. toate semnele rele pregăteau semnul bun. Ponna latră să ieșim pe plajă...
Constanța, 13 februarie, 2008
(PS): același ca precedentul
046
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
187
Citire
1 min
Versuri
21
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan-Mircea Popovici. “tu zici....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/poezie/1768328/tu-zici

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@george-pasaGP
George Pașa
Pentru mine se pare că firul acestor gânduri se dezleagă mai greu, dar nu înseamnă că nu observ prezența unor laitmotive ale creației tale (nu le mai enumăr, se știu). Și același portativ. Doar semnele sunt mereu altele. Probabil vor poposi și înțelegătorii poeziei tale să spună ceea ce trebuie... Dar las, spun eu, un semn bun.
0
@florin-caragiuFC
florin caragiu
deși am lăsat semn mai rar, te citesc cu aceeași plăcere, textul reține atenția și poartă prin straturile unei memorii în care la fiecare pas ești căutat de mister.
0
@ioan-mircea-popoviciIP
aici, intre cararile cu miei, ninsoarea inca n-a cazut pe floare si semnul rosu pe un alb deschis nu stii de-i punct ori semn de intrebare. e simpla spusa. ascultarea-i slaba. s-a slefuit de gand rostogolirea. si cantul are-un cod de portativ, cu chei si cu sincope, lasate in motiv, uitat in adancimea din cuta unui tiv, de Domnul (P), la Mister (Z), pentru amicul Yvves. aici, atunci, acum, cu Tympul oblojit, am regasit pe Chipuri frunzisul ravasit. cred ca-i mai simplu sa se descifreze spatiul din paranteze in care orice distih as lua inseamna o cheie pentru intregul vizat:

și cântecul se ține de țărm peninsular
într-un lătrat de câine și colțul unui zar (niciodata acelasi)
0
@mocanu-adrianMA
Mocanu Adrian
Când gândesc sunt ca două cercuri întrepătrunse ca în o formă de 8: "nodurile gandului".
‘tu zici’ aduce subiectul în propoziție. In conștiința profesorului apare vorba. Totul din cauza lui “tu zici”. “tu zici” venea în stânga în vârful vorbei.
“tu zici” generează al doilea cerc. Cercurile sunt tangențiale, vin din dreapta în șirag. Văd cercul celuilalt și mă duc spre el vectorial. Ma duc spre "tinta".
Forma cu “tu zici” rezultă amintirea chipului cu care să mă duc înainte. Chipul e atras unde vreau. Chipul vine din stânga: "Ponna latră să ieșim pe plajă..."
0