liubocika

si drumul către stele...un poem foarte *vizual*...se *intrepatrund* fara atingeri mai multe lumi simultane...lumea stelelor, lumea trairii (fiorului), lumea durerii,lumea amintirilor, a zambetului, a baloanelor de sapun, a zidurilor, lumile indoielii...doar \"liubocika\" ramane intr-un univers *inghetat*...

\"doar timpul, încarnat în glodul de lumină,
\"mai trezește șoaptele unor înțelesuri uitate.\"
\"și știu:
de-acum,
balansul orelor
nu va mai urni
inertul semn.\"
\"liubocika\" ...un cuvant foarte muzical...trezind reverberatii...rostit cu un fel de tandrete si in acelasi timp cu *detasare*...de fapt aceasta detasare apare in mai toate poeziile pe care le-am citit...exista o anumita atitudine a autorului, aceea de *observator*...ca si cum ar vrea sa se *dezbrace* de ceea ce scrie... ca si cum ar fugi de el...

Ioana, ai intrat și tu, ușor-ușor, în categoria criticii \"specializate\" (glumesc, desigur). Ai simțit fiorul poetic mai bine decât mine, eu, așa cum spui și tu, detașându-mă, cumva autoironic, de ceea ce scriu. Cumva parez și eventualele ghiulele (in)amicale. Bine ai surprins și lumile, și muzicalitatea numelui. Despre fuga de sine, mi-aduc aminte de un interviu dat de Nichita Stănescu, unde vorbea tocmai de acea frică de sine la vederea cărților sale. Pânâ la urmă, după scriere, orice autor e un observator al propriei creații.

Mulțumesc mult pentru empatie!

Salut,

am vazut niste traduceri (bine adaptate) din autori rusi.
iti scriu fiindca noi am incercat mai demult sa pornim si varianta in limba rusa a site-ului, insa n-am avut suficienti editori sa se ocupe de bunul mers al lucrurilor. daca esti expert in limba rusa si te-ar interesa o implicare de genul asta pe varianta in rusa te rog trimite-mi un email pe contact@agonia.net sa iti explic despre ce e vorba.

ca sa iti faci deja o idee, poti accesa varianta ruseasca hibrida a site-ului la http://russkaia.agonia.net/