Poezie
evadare
1 min lectură·
Mediu
Ieșim din valuri. Eu-bărbat, tu-femeie. Fiecare
își ia jumătatea lui de pește și
umblă prin lume să o reîntregească.
Pescar bătrîn, timpul rîde. Știe că e zadarnic.
Ne cheamă înapoi, îi ignorăm semnele
ca pe ale unui naufragiat ce simulează înecul.
Ne risipim. Viața pare
un fruct uriaș cu oameni în loc de sîmburi.
Îl tăiem și nu găsim nimic înlăuntru-i.
Ce să împărțim și cu cine cînd sufletele ne-au rămas
în scoica adormită pe fundul apei?
033.680
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costel Stancu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 77
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Costel Stancu. “evadare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/1767502/evadareComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPUn text bun, mi-e mai greu să spun de ce, rămânând la pura delectare estetică. Poate că n-aș vrea să-i răpesc din farmec printr-o analiză seacă. Oricum, o viziune originală a eternei căutări spre reîntregirea Ființei. Interesantă și comparația vieții cu \"un fruct uriaș cu oameni în loc de sâmburi\" (golirea de semnificație a lumii în absența comuniunii sufletești). Foarte frumoasă prin formă și semnificații interogația din ultimele două versuri. O expresie a harului unui poet ale cărui texte le urmăresc, în tăcere, de mai multă vreme.
0
TDpoem plăcut și împlinit dar deosebit îmi pare finalul
\"Ce să împărțim și cu cine cînd sufletele ne-au rămas
în scoica adormită pe fundul apei?\"
cu sinceritate,
teodor dume,
\"Ce să împărțim și cu cine cînd sufletele ne-au rămas
în scoica adormită pe fundul apei?\"
cu sinceritate,
teodor dume,
0
mcm