Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@costel-stancuCS
Costel Stancu
@costel-stancu
Poezie

amintire

1 min lectură·
Mediu
era un soare de se topiseră toate clopotele și tu tată
veneai de la oraș călare pe un cal alb purtai o basma
petrecută peste gură eu am crezut că ești haiduc dar
tu erai bolnav de măsele țin
minte și-acum capul tău trecînd prin dreptul ferestrei
ca un lemn împușcat. mama a acoperit
pereții cu pături late și a dezmorțit vinul
te-am așteptat amîndoi pînă ce soarele
a coborît în vîrful parului
cerul s-a lărgit într-o gaură neagră
de priveam în sus și ne făceam
unul altuia semn că n-o să mai trăim mult
doi aștri luminau
răsăritul apusul
o pasăre moartă se rotea în sensul vîrtejului
eram palizi și reci parcă fiecare
își trăsese o piele artificială pe față
tîrziu tu ai intrat în casă și ți-ai băgat
capul în găleata cu apă. de atunci nu te-a mai văzut nimeni.
0105.409
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
142
Citire
1 min
Versuri
19
Actualizat

Cum sa citezi

Costel Stancu. “amintire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/187730/amintire

Comentarii (10)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-valeriu-palEPemilian valeriu pal✓
Nu spun mai multe. Las semn ca te citesc.
0
@teodor-getiaTGTeodor Geția✓
îmi place cum ai realizat trecerea din prima parte a poeziei în a doua folosindu-te de contraste (veneai de la oraș călare pe un cal alb - cerul s-a lărgit într-o gaură neagră) iar sfîrșitul îl consider la fel de reușit.
0
@alexandra-alb-tatarATAlexandra Alb Tătar✓
O pagină surprinzătoare prin antonimia cald-rece... deși am citit-o cu zâmbetul pe buze, finalul parcă mi-a tras o palmă trântindu-mă de perete... probabil au înghețat clopotele...
0
PMPetre Moldoveanu✓
Am lipsit ceva timp de pe Agonia.ro și văd că s-au mai făcut câteva schimbări. Pe prima pagină găsesc o poezie care îmi amintește că acasă sunt azi Rusaliile. De la câte simboluri poate avea. Și cum e scrisă. Adică bine. Cred totuși că \"o pasăre\" poate fi și fără \"moartă\", se subînțelege din toată poezia că despre acest fapt e vorba.
0
@iakab-cornelia-claudiaICIakab Cornelia Claudia✓
Este pe gustul meu. Vreau să recunosc că probabil am ceva sadism în mine căci ;de atunci nu te-a mai văzut nimeni mi-a descătușat un râs de am trezit vecinii. Vreau să îți spun că eram odată cu niște amici, unul dintre ei a fost anunțat că a mirit mama sa și eu am căzut pe jos într-un râs isteric, deci înțeleg foarte bine atmosfera și modul în care ai compus-o.
0
@felix-nicolauFNfelix nicolau✓
tehnica nu e prea noua - ai niste \"de parca\" si alte clisee vechi, dar ai stofa , domle, si mult umor. capul trecand prin dreptul ferestrei ca lemnul impuscat e impresionant. uite, facem asa - iti dau o steluta si data viitoare scoti o capodopera. de acuerdo?
0
@felix-nicolauFNfelix nicolau✓
scuze, n-a intrat steluta. i-auzi, suntem colegi de mirador
0
Distincție acordată
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca✓
steluța lui Felix, care nu urcă deloc.
0
@felix-nicolauFNfelix nicolau✓
ce ne-am face noi fara spiridusul cel bun al site-ului?
0
Distincție acordată
@mircea-florin-sandruMȘMircea Florin Șandru✓
Un poem scris cu mână sigură, în care imaginile merg in crescendo, frisonant si impresionant în acelasi timp. E un univers care imi aminteste de prozele (bune) de tinerete ale lui Marin Preda si, de ce nu, chiar de \"Moromeții\". Poate că nu ar trebui să fac această paralelă poezie-proză, oricum reușiți să conturați, cu economie de mijloace lirice, o lume a existenței umane elementare. Felicitări!
0