Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Reîntîlnire

1 min lectură·
Mediu
Aș bea ceea ce nu i s-a turnat nimănui
niciodată. Tu mă privești cu ochi vicleni,
de cucută. Vii de la fîntînă și
pe umăru-ți străveziu, de fată,
duci un urcior cu apă neîncepută.
Mă reped, însetat, să-l apuc
de o toartă, să vă trag înspre mine pe
amîndoi. Însă, cum îl ating – Doamne,
ce soartă!- apa se împreună cu lutul
și se prefac în noroi. Noroi am pe mîini,
pe piept și pe gură, noroi între fundul mării
și Ararat. Încep să plîng, mă redescopăr copil
ca și cum aș bea, înghițitură cu înghițitură,
apa în care am fost botezat.
013732
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
102
Citire
1 min
Versuri
14
Actualizat

Cum sa citezi

Costel Stancu. “Reîntîlnire .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/14060302/reintilnire

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ottilia-ardeleanuOA
Distincție acordată
Ottilia Ardeleanu
viclene împreunează începutul cu sfârșitul, asemeni toartei urciorului. îmi place și remarc rotundul acestui text (con)dus într-un mod aproape desăvârșit: "Aș bea ceea ce nu i s-a turnat nimănui niciodată" - "ca și cum aș bea, înghițitură cu înghițitură, apa în care am fost botezat."
deosebit!
0