Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@costel-stancuCS
Costel Stancu
@costel-stancu
Poezie

scrisoare iubitei

1 min lectură·
Mediu
Sunt aici. Strîng în brațe - pentru a cîta oară? -
carnea albă și dulce a singurătății.
Puțin nebun, puțin fericit, aștept să nu vii,
femeie, amestec ciudat de iubire și neputință.
Cine mi-a pus pe masă o lumînare
și-n loc de flacără părul tău despletit în sus?
Îți amintești? Eram singuri, ochii tăi
căutau înțeles în întunericul altei oglinzi.
Am spart-o.
Acum iei fiecare ciob în parte, te privești în el
și rîzi și rîzi și rîzi - rîsul te dă de gol
cum ticăitul un ceas furat.
Eu sunt aici. Zilele mele sclipesc în soare,
scurt, ca ferestrele unui tren ce înconjoară,
în mare viteză, pămîntul.
Într-o zi am să mor.
De durere, mama o să își uite numele de fată.
054868
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
123
Citire
1 min
Versuri
17
Actualizat

Cum sa citezi

Costel Stancu. “scrisoare iubitei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costel-stancu/poezie/224207/scrisoare-iubitei

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@silvia-caloianuSC
Distincție acordată
silvia caloianu✓
emana prospetime textul tau, desi folosesti suprasolicitatele \"cioburi\" si inca ale suprasolicitatelor \"oglinzi\". niciun exces. as zice ca transpare o autentica traire, o autentica emotie. raman cititoarea ta.
0
@ioana-bolbaIB
ioana bolba✓
curge duios de la inceput pana la sfarsit.poem ce trezeste emotii profunde..viata-moarte.esti barbatul-iubit care strange in brate \"carnea alba si dulce a singuratatii\" si barbatul-copil \"Intr-o zi am sa mor/de durere, mama o sa-si uite numele de fata\"..
raman surprins placuta
0
@florin-caragiuFC
Distincție acordată
florin caragiu✓
Descopăr aici un text viu, ce împletește iubire și neputință, lumini și umbre, absență și prezență, mișcare și oprire în loc, uitare și așteptare.
Lucrurile intră în rezonanță cu trăirile subiective: lumânarea și părul, ochii și oglinda, râsul și ticăitul ceasului, zilele ca durată subiectivă și ferestrele trenului ce înconjoară pământul.
Întețirea din final a ritmului concentrează emoția lirică, având drept contrapunct moartea și durerea ce acoperă memoria mamei.
În text apar inversări cu impact liric: \"aștept să nu vii\", \"în loc de flacără părul tău despletit în sus\".
În atmosfera creată respiră paradoxul, armonia contrastelor, starea de prezență și dialogul.
\"Puțin nebun, puțin fericit\", eul liric descoperă în însăși absența iubitei o prezență remanentă, care circumscrie, luminează dinspre trecut și viitor \"carnea dulce a singurătății\", simplitatea oferirii de sine: \"Eu sunt aici\".
0
@livia-stefanLȘ
Livia Ștefan✓
deși uneori îmi plac la nebunie clișeele, mi se pare că textul ăsta este prea al locurilor comune.
mie nu mi se pare un text sclipitor, din contră, e slab și trage spre proză, nu știu de ce...
doar ultimul vers o să-mi rămână în cap (e ceva și chestia asta!).
0
@claudiu-tosaCT
Distincție acordată
Claudiu Tosa✓
o fi textul tau vechi dar mamaaaaa, de cand n-am mai citit asa ceva, ce bine ar fi macar daca cineva ar mai putea scrie macar 30% asa pe aici in momentul de fata. reusita tare imaginea cu flacara si parul, comparatia cu ceasul si mai ales partea cu trenul. textul tau se sprijina mult daca vrei pe comparatii insa ele nu deranjeaza, iar finalul mi se pare magic, super magic daca vrei. desi e putin mai vechi textul tau merita inca un semn. m-am regasit in textul tau, asta incerc sa spun in plan secund also. bravo
0