Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
Titlul e un poem în sine, iar ultimele două versuri sunt memorabile. Întrebarea nu-și poate afla răspuns, deoarece totul a fost scris, istoria nu mai poate fi reluată de la zero (sau, cine știe?!) Cert este că El a iertat pe Femeia care prea mult a iubit și a spălat cu sângele Său păcatele.

Pe textul:

„duminica asta te curăț cu sânge cu tot" de cezara răducu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Nu e nicidecum un comentariu offtopic, interpretarea ta are legătură cu sub/textul. În ceea ce privește plecăciunile, nu e cazul. În acest sens îți voi spune o replică rămasă în mintea mea, replică pe care mi-a dat-o Vasile Munteanu cu vreo doi ani în urmă: \"plecăciunile sunt pentru cei plecați\".

Îți mulțumesc pentru semnul de lectură!

Pe textul:

„pe celălalt trotuar, o muză șleampătă își leagă un șiret" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Scuză-mă, am omis, din eroare să îți răspund! Da, se pute un text mai amplu, dar așa s-a scris. Nu pot fi mereu bine inspirat.
Mulțumesc!

Pe textul:

„pe celălalt trotuar, o muză șleampătă își leagă un șiret" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Sincer, textul acesta parcă refuza să se scrie, deși își cerea imperios ieșirea la lumină. Dar nu era chiar ce doream. De aceea, am schimbat titlul inițial, ultimul vers devenind titlu, am eliminat subtitlul (\"text foarte slab\"!).

Alice, tu ai înțeles, dar și așa sensul cred că e același; chiar dacă e acolo o comparație prea uzitată, are alt termen comparat.

Traian,e interesantă analiza ta. N-am citit povestirile lui Marquez, numai romanele, încât nu mă pot pronunța. Dar, probabil, ceea ce spui reiese și din alte creații ale autorului.

Vasile, mă bucură prezența ta aici.

Vă mulțumesc pentru sugestii și, respectiv, aprecieri!

Pe textul:

„pe celălalt trotuar, o muză șleampătă își leagă un șiret" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Am mers cu interpretarea pe o linie poate comună, transmutând simbolistica de aici în lumea artei. Și mi-am spus că poate e mai bine că nimeni nu coboară spre a vedea strălucirea pantofului, trăind cu iluzia unei splendori. Unii respectă regulile, alții sunt indiferenți și mai pot exista multiple motive care să împiedice \"oprirea\". Aș mai spune, așa cum sugerează și imaginea sdin ultima strofă - \"și autostrada chiar este năpădită de pantofi de cristal\", - că apropierea ar putea aduce și deziluzia, prin imaginea unui fals, nicidecum a unicatului. Dar aceasta nu înseamnă că \"pantoful de cristal\" nu există.

Pe textul:

„pe mijlocul autostrăzii un pantof de cristal. mustrarea de dincolo de betoane" de Plopeanu Petrache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
M-am jucat puțin cu trenulețele de aici și până la urmă n-am mai știut care e trenul meu, care e la tău, dându-mi, în sfârșit, seama că amândouă sunt ale noastre (adică al celui care scrie și al cititorului): \"mânatamânaluimânatamânaluimânatamânalui\", \"plecăriîntoarceririplecăriîntoarceri\".
Uuuuuuuuuuuuuu! Păzea, că vine!

Pe textul:

„trenul ăsta nu are ce căuta aici" de Ela Victoria Luca

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Plec de la versurile acestea:
\"voiam să-mi cumpăr o floare
o seduceam cu promisiuni în fiecare dimineață\",
trec prin \"apa neumblată\", prin \"singurătatea înghețată\" și ajung la
\"drumurile dintre două inimi
(care) trebuie să fie de aceeași culoare\". Despre floare nu spun, doar că până la ea totul se împletește în simplitatea gestului.

Pe textul:

„foițe de primăvară" de cezara răducu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
M-am oprit la ultima strofă. La un prim nivel de lectură, mi s-a părut puțin comică acea formulare, \"două păpuși defecte\", deși nu reprezenta chiar o iamgine nouă. La al doilea nivel, am observat că \"transfer(ul) de certitudine\" ar fi soluția \"reparației\". Astfel, \"mecanica\" versurilor e în acord cu tubul de rezonanță al inimilor.
Despre primele strofe nu spun nimic, probabil fiind acolo un alt \"mecanism\", pe care eu, poate, îl percep greșit, părându-mi-se dintr-un alt joc. Încât, nicidecum îmbufnat, poate înțelegător, îmi iau praștia scăpată pe jos și plec.
Pașa

Pe textul:

„câteodată nu mai știu unde mă trezesc" de cezara răducu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
În mod normal, găsesc muzicalitate a versurilor în textele dvoastră. Dar ultimele două cuvinte creează o dizarmonie, chiar dacă se află în versuri separate. Dacă ați înlocui acolo verbul cu un sinonim, \"știe\", s-ar crea alte probleme de eufonie. Poate găsiți vreo soluție. Remarc ocurența în mai multe dintre poezii a unor simboluri comune, fapt ce dă impresia de puzzle. Toate \"fragmentele\" vor desăvârși până la urmă \"chipul\". Viziunea de aici mi se pare blagiană (nu spun acest lucru în sens depreciativ, dimpotrivă).
Cu respect,
George Pașa

(P.s. V-am trimis un e-mail, în care vă ceream unele lămuriri. Adresa am luat-o de la un comentariu adresat Mariei Prochipiuc. Nu știu dacă ați primit mesajul meu)

Pe textul:

„Vibrare lăuntrică" de Nicolae N.Negulescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Acolo era vorba de atribut în cazul acuzativ, dar e valabilă și situația sintagmelor gentivale. Scuze pentru eroare! Îmi dau un 2 (doi).

Pe textul:

„dacă …?" de Adriana Lisandru

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Adriana, știu că e o pură coincidență, n-am sugerat altceva. În cazul sintagmelor acestea genitivale cred că există sute de astfel de coincidențe în literatura lumii. Nu se pune problema însușirii creației altcuiva, cred eu, în cazul a două cuvinte (de prepoziție se poate face abstracție). De aceea am mai meditat și te rog să nu modifici, e cea ma potrivită formulare în alăturare cu ultimul vers. Și eu (oho!) știu ce înseamnă \"moara nimicului\" în care se pierde tot cea ce scriu.

Pe textul:

„dacă …?" de Adriana Lisandru

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Adriana, mie îmi plac interogațiile din acesastă poezie. Știu că ții la acel final, dar, pentru a respecta autenticitatea despre care vorbești, ai putea înlocui sintagma \"saci de cuvinte\". E o sintagme-șablon. și eu cred că voi renunța la ea (vezi aici: www.poezie.ro/index.php/poetry/223105/poema_în_răspăr_cuvinte).

Pe textul:

„dacă …?" de Adriana Lisandru

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Vasile, uite că uneori oamenii se mai întâlnesc în spații mai mult sau mai puțin consacrate. Viziunea aceasta a scrisului ca o lumânare \" pe care ne-o aprindem de vii\" mi-a dat și mie cândva târcoale, într-un text alcătuit dintr-un singur distih: \"dincolo de toate acestea nu mai e decât o lumânare vie/ suflați în ea și ziceți bogdaproste\" (primul vers cred că l-am citat puțin inexact). Nu e chiar același lucru, dar vouiam să spun că mă bucură uneori această întâlnire a gândurilor, deși sunt aproape sigur că tu n-ai citit toate balivernele mele \"pohetice\".
Atât doream să spun, sper că nu e un comentariu offtopic.

Pe textul:

„ambulatoriu" de Vasile Munteanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
E în acest text, în opinia mea, un echilibru între expresivitate și starea poetică, de asemenea, o simultaneitate între imagistică și emoția lirică bine dozată. La receptor ajung toate acestea, drumul său de la expresie și idee la starea poetică fiind nu lipsit de obstacole, dar cu efect de katharsis. Ce mi se pare deosebit, în special, este efectul pe care îl au niște formulări simple, uneori la limita redundanței (vezi \"găsirea tonului\" în \"metamorfozele\" mâinii). Și un final tot la fel de simplu, dar cu o formulare inedită: \"Ca un cearșaf alb într-un război alb.\" Pare că iubirea este văzută ca \"un război alb\", cred că nu mă înșel prea mult.

Pe textul:

„Mîna mea" de Adrian Suciu

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Aici pare a se răsturna semnificația versului eminescian: \"Și-n toată omenirea, în veci, același om\". Deși sensul se păstrează, Mă refer la primele versuri ale acestui text. Această idee e atât de veche (și nu o spun diminuându-i importanța, dimpotrivă, admirativ), încât nu poți decât să ai speranțe că lumea va rezista prin ceea ce are etern. Spun aceasta, chiar dacă starea poetică de aici e mai degrabă una negatoare.
Impresia de retorism a textului nu mă deranjează, pentru că orice afirmație pare a avea înapoi o încrengătură de întrebări tulburătoare. Finalul parcă l-aș fi dorit altfel, dar am respect pentru opțiunea autorului. Mai precis, textul așa a vrut să se scrie.

Pe textul:

„predica de pe o planetă pustie" de Vasile Munteanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Pentru profunzimea ideilor, pentru o ultimă secvență deosebit de sensibilă și înălțătoare spiritual, pentru concordanța dintre idee și imgine și pentru alte împliniri ale textului, las un semn de recunoaștere, deși am ezitat, deoarece mai există alte două din ultimii doi ani. Sunt și neîmpliniri, în viziunea mea, în primul rând o trecere cam bruscă de la o secvență la alta. Dar poate că fragmentarea a fost cerută și de avatarurile inspirației.
Felicitări, Yannelis!

Pe textul:

„locul gol" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
\"pagina ce-a durut/ lacrima\"

Pe textul:

„tu n-ai habar" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Locul gol și umbra de sub umbrelă... Și umbra aceasta \"cu șolduri pline\"... prilej de nostalgii, năluciri, reverii. Paharul a fost golit, urmează umplerea cu sine. Important e să vezi și partea cea plină:
\"vei recunoaște întâmplarea
îți vei aduce aminte firul de iarbă
busola scoicii pierdute
deasupra plajei incinse
mâinile mele din norii de ploaie\".
Nu știu ce e cu acel \"bazard\", sigur o invenție poetică: bazarul din hazard? sau... altceva?
Cred că iluzia e numai dincoace de zid, un timp. Apoi își ia umbrela și pleacă dincolo de... Pe trepte rămâne umbra cu umbrelă. Personajul e mai viu decât timpul, își are propriul arhetip în Tymp. De aceea \"doare fiecare clipă din Tympul pierdut\". Trebuia să se întâmple (hazardul lucrează uneori prin contrariul său): \"Yames de șase\".
Finalul e cel mai sensibil, acolo sunt lăsate la vedere toate împlinirile. pentru că totul se va reordona din propria-i risipire.

Doar un punct de vedere, dintr-un țărm iluzoriu.

Pe textul:

„locul gol" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
\"în alte creații ale dumneavoastră\"

Pe textul:

„miză" de cretu-rosca draguta

De îmbunătățit
0 suflu
Context