GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Salut și eu această apariție editorială a \"republicancei\" noastre de la Ploiești. Din ce am citit în pagina ei de autor de pe Agonia, reiese, așa cum spune și Ioan Peia, distanțarea de orice canoane. Sigur, nu toate poeziile mi-au plăcut, nici măcar toate dintre cele enumerate de Adrian ca aparținând volumului. Și chiar dacă uneori te contrariază, Alice rămâne o poetă ce va avea multe de spus. O stea pentru Krasavița. Felicitări și succes în continuare! Mulțumim, Adrian Firică, pentru anunț!
Pe textul:
„mirosiți această femeie" de Adrian Firica
Recomandat0 suflu
ContextA se pune virgulă după cuvântul \"autoarei\".
Pe textul:
„Între două spații" de bucur alexandra-emilia
Recomandat0 suflu
ContextDacă editorul ce a recomandat acest text n-a observat, atrag eu atenția că e o greșeală de punctuație în subtitlu. Acea virgulă nu avea ce căuta acolo. Nu e prima dată când văd, la unele texte ale autoarei virgulă între subiect și predicat. Să ne respectăm limba! În rst, un text insipid, continuând aceleași obsesii creatoare.
Pe textul:
„Între două spații" de bucur alexandra-emilia
Recomandat0 suflu
ContextSe pare că, deși scrisul de aici păstrează ceva din căutările (sau certitudinile) anterioare, parcă ar luneca totuși în ininteligibil, pe alocuri. Sau, vorba celuilalt George, va rămâne un text accesibil unor inițiați, ceilalți rămânând cu gura căscată. Poate e prea dur ceea ce spun, dar n-am preferat să tac. Numai din versurile: \"în somnul ei nu se întâmpla nimic deosebit nimic erotic nimic placentar/ un singur bărbat îi umbla prin măduvă/ o singură femeie îi tăia firul de sânge\" am mai înțeles ceva. Nu neg eventuala valoare a textului, timpul va hotărî. Dar voi continua să citesc textele Danielei Luca.
Cu aceeași prețuire,
Pașa
Cu aceeași prețuire,
Pașa
Pe textul:
„câteva guri negre sunt de ajuns. enigma" de Ela Victoria Luca
Recomandat0 suflu
ContextÎn fiecare dintre ele poate exista o Maria-Magdalena și, implicit, posibilitatea mântuirii. Cam atât, n-aș vrea să mai avem vreo dispută pe marginea textelor tale. Acesta e de un realism zguduitor și, nu-i așa, merită vreunul să arunce piatra?
Cu respect,
Pașa
Cu respect,
Pașa
Pe textul:
„prostituatele noastre seamănă tot mai mult cu amintirile puse la zid" de Valeriu Sofronie
0 suflu
ContextLeonard, eu citesc mai mereu ceea ce scrii, observ în scriitura ta căutări neîncetate, variate registre stilistice, uneori atingând sublimul, alteori grotescul. Dar se pare că tocmai acolo unde limbajul e mai puțin novator, predominând ideea sau stările pe care le transmiți, realizarea estetică e mai deosebită.
Nu-i un paradox aici, dar, deși narativitatea e mai bine conturată, n-aș spune că lipsește lirismul, conturat, poate, prin acele versuri imperceptibil modificate de la o strofă/ secvență la alta : \"setea era a lor (..)/ curvele lor/ erau curvele lor\", sau prin finalurile strofelor. N-aș vrea să mă refer la semnificații, am înțeles în felul meu, poate mai ciudat pentru alții, lăsând pe alții mai \"pricepuți\" să le înterpreteze. Mai spun numai atât: un text ce-și merită recomandarea.
Nu-i un paradox aici, dar, deși narativitatea e mai bine conturată, n-aș spune că lipsește lirismul, conturat, poate, prin acele versuri imperceptibil modificate de la o strofă/ secvență la alta : \"setea era a lor (..)/ curvele lor/ erau curvele lor\", sau prin finalurile strofelor. N-aș vrea să mă refer la semnificații, am înțeles în felul meu, poate mai ciudat pentru alții, lăsând pe alții mai \"pricepuți\" să le înterpreteze. Mai spun numai atât: un text ce-și merită recomandarea.
Pe textul:
„cei ce n-aveau nume" de Leonard Ancuta
Recomandat0 suflu
ContextEu l-aș scrie așa:
maree noaptea
închide pleoapa mării
ochiul de nisip
S-ar apropia astfel de haiku, deși s-ar schimba cumva sensul.
maree noaptea
închide pleoapa mării
ochiul de nisip
S-ar apropia astfel de haiku, deși s-ar schimba cumva sensul.
Pe textul:
„maree..." de ioana matei
De îmbunătățit0 suflu
ContextPP, creația are misterul facerii sale și poate că ne punem prea mult în poziția criticului, uitând că nimic nu e fără un sens. Tocmai aceasta mai putem face, în condițiile în care s-a cam spus totul. Nu să povestim în versuri, într-un limbaj simplist, banalități peste banalități, sub pretextul că am ascunde ceva profund, ci să reușim să rescriem temele eterne. Nu e nimic în plus, sau fără vreun sens în textul tău. Sunt cazuri cănd trebuie să comprimi pentru a spune mai mult și altele când trebuie să spui ceva esențial și să maschezi sub vorbe mai multe. Eu nu agreez pe cititorul leneș, deși , să recunoaștem, și noi ne mai aflăm uneori în acea situație. Nu e rău să mai fii uneori gongoric, eu admir pe acel poet, deși nu l-am mai citit de vreo câțiva ani.
Sincer, așa văd, se poate să greșesc.
Sincer, așa văd, se poate să greșesc.
Pe textul:
„tăișuri cu distanțe pragmatice între ele. pregătit pentru frumusețea luminii" de Plopeanu Petrache
0 suflu
ContextDa, Maria, chiar mă gândeam după ce am trimis comentariul că fără Naștere nu există nici Înviere. Și chiar dacă ar fi fost vreun dezacord, păstrez respectul. Sigur că am văzut mai multe aici, uite și curcubeul: \"Miroase a poezie și a 7 trandafiri cu buzele petalelor roșii.\". Nu trimite numai la textul lui Eliade, ci și la ROGVAIV, în opinia mea, chiar dacă marginile sunt roșii. Sau te referi cumva la curcubeul văzut de Yannelis? Cred că da.
Pe textul:
„2 pietre cu urma(are) de poveste" de Maria Gheorghe
0 suflu
ContextDupă o prezentare minuțioasă a numeroaselor cuțite estetice din bucătăria vastă prin conținut a poetului, se ajunge și la cheia poemului: \"sângele-mi curgea inevitabil dar aici era secretul meseriei mele/ tăișurile nu puteau fi ascuțite decât dacă le strunjeai cu propria ta ființă\". de aici, totul curge spre urmarea inevitabilă a \"tocirii\" de sine și eternizarea ca o urmă pe tăiș. titlul e plăcut și potrivit conținutului.
Salve!
Salve!
Pe textul:
„tăișuri cu distanțe pragmatice între ele. pregătit pentru frumusețea luminii" de Plopeanu Petrache
0 suflu
ContextMaria, ce-mi place în unele texte ale tale este că fiecare cuvânt pare a-și avea rostul bine definit, începând cu acele laitmotive ( aici, simbolul 7, pietrele, scoicile) și continuând cu talentul de a îmbina paradoxul cu imaginile familiare. Totdeauna, o notă de mister planează peste incertitudini și peste urma (urmarea) de poveste. Despre primăvara pe care o amintești în final eu vorbeam încă de la mijlocul lui ianuarie! Dar știam de ce. Poate și unde sunt născut primăvara. Și pentru mine, în dezacord cu prietenul nostru comun, e anul Învierii.
Pe textul:
„2 pietre cu urma(are) de poveste" de Maria Gheorghe
0 suflu
ContextÎmi pare că aici, dincolo de mașina concretă, e într-un alt plan o mașină a Timpului (sau Tympului), pentru că nu degeaba cred că autorul se referă la un \"accident\" al luminii, cum poate fi și ființa noastră. De la primăvara ce rătăcește prin suflet, producând \"o pornire nestăpânită\", o \"zvâcnire de bucurie\" se trece prin acel \"alb, cum nu se poate de alb\", un fel de \"alb persistent, rupt din margini de cer\", cum îi spuneam eu, într-un text. \"Prieteni întunecați\", în care se pare că nu se mai găsește bucuria rezonanțelor interioare de altădată, amplifică și mai mult astenia. Dar peste toate planează presimțirea că rana timpului (sau Tympului) va fi vindecată.
Cu stimă,
un prieten aparent întunecat
Cu stimă,
un prieten aparent întunecat
Pe textul:
„până când?" de Ioan-Mircea Popovici
0 suflu
ContextPetrache, eu nu pretind niciodată ca un autor să modifice, numai dacă și el vede acest lucru și acest lucru e spre realizarea unei coerențe mai bune și a unei dinamizări a discursului. Acum e mult mai bine, în opinia mea. Incipitul e mult mai bun, pentru că ai renunțat la explicitare.
În ansamblu, e scoasă mai bine în evidență drama artistului care a pierdut măsura și pașii rătăcesc în căutarea armoniei. Ultimele trei strofe, de asemenea, relevă mult mai clar o lume aflată în disonanță cu ritmurile magice. Adaug faptul că personajul are ceva din Adrian Leverkuhn al lui Thomas Mann, păstrând, totuși, nuanțările. Parcă finalul l-aș fi dorit altfel, dar se potrivește narativității textului. Mulțumesc, Petrache, pentru o (re)lectură agreabilă.
În ansamblu, e scoasă mai bine în evidență drama artistului care a pierdut măsura și pașii rătăcesc în căutarea armoniei. Ultimele trei strofe, de asemenea, relevă mult mai clar o lume aflată în disonanță cu ritmurile magice. Adaug faptul că personajul are ceva din Adrian Leverkuhn al lui Thomas Mann, păstrând, totuși, nuanțările. Parcă finalul l-aș fi dorit altfel, dar se potrivește narativității textului. Mulțumesc, Petrache, pentru o (re)lectură agreabilă.
Pe textul:
„amărăciunile margrafului Christian. nemăsurarea gamelelor" de Plopeanu Petrache
0 suflu
ContextPP, cred că ar trebui puțină simplificare, altminteri, presimt aici un mesaj dureros de straniu despre înălțarea până la muzica sferelor, despre credință și împlinire prin jertfă creatoare, într-un amalgam de tehnici trecând prin neoexpresionism, baroc, postmodernism. Poate sunt prea multe simboluri, toate devenind chei de înțelegere aflate pe același plan. Iar margraful Christian urmează pildele Mântuitorului, după ce parcă a trecut printr-un pact cu necuratul! Presimt, de asemenea, și o identificare cu personajul. Într-un fel, o dorință nelămurită de a se salva de ridicolul în care poate cădea uneori artistul, asemenea \"cavalerului tristei figuri\".
În concluzie, cred că ar trebui să reduci textul la strictul necesar și ar rezulta o poezie faină. Poate greșesc!
În concluzie, cred că ar trebui să reduci textul la strictul necesar și ar rezulta o poezie faină. Poate greșesc!
Pe textul:
„amărăciunile margrafului Christian. nemăsurarea gamelelor" de Plopeanu Petrache
0 suflu
ContextE bine că ai împrăștiat norii \"ca pe gâște\". Ca să nu te mai ciugulească, devenită iarbă, iar lumina să te pască în voie, să simți aerul perfect în prezență, dincolo de aerul închis al unui \"aici\". E minunat, Ioana, cum prin cuvinte atât de simple poți spune atât de mult.
Pe textul:
„primul gând" de ioana negoescu
0 suflu
ContextE aici o reușită îngemănare între căutarea de sine prin celălalt și durerea de a recunoaște niște limite. O doză suficientă de neliniște se așterne peste acest \"război al sexelor\". De aceea, căutarea este înfrigurată, dincolo de textura aparenței. Cel chemat poate fi altul decât cel sosit, deoarece comunicarea se poate ascunde, cumva, sub zidul absențelor. Deosebită e strofa finală, deși mi se pare că exprimă o deznădejde profundă.
Pe textul:
„ce e aia dragoste" de silvia caloianu
0 suflu
ContextUite că nici eu nu prea mai am multe de spus, mai ales când remarcarea textului vine de la o persoană ale cărei poezii nu le-am comentat vreodată, deși am citit cam tot ce a postat pe Agonia. Să nu fiu ipocrit, mă bucură aprecierea ta, mai ales că te credeam un \"adversar\". Recunosc, e un text mult mai simplu decât ceea ce scriu de obicei, deși n-ar fi acest criteriu, cred că ești de acord, și o măsură a valorii. Mulțumesc!
Pe textul:
„primăvara" de George Pașa
0 suflu
ContextAl patrulea text, \"Să fi știut... (vecinul de la etajul patru...)\" mi se pare că aduce o viziune oarecum nouă în poezia autorului. Ruptă, cumva, din ma vechile \"Scene pseudopoetice\", poezia aceasta e nu numai a unui șugubăț care amestecă registrele stilistice, fără ca acest lucru să pară inadecvat, ci și a unuia devenit conștient de sine, pendulând între imanență și transcendență. Astfel, cotidianul este numai umbra realității de dincolo de semne. M-au impresionat prin insolitul lor, versurile: \"cineva a îndoit calea lactee cu/ apă plată/ cineva zace pe jos/ într-un jos al nimănui\".
Mulțumesc Mariei Tirenescu și autorului pentru aceste noi texte!
Mulțumesc Mariei Tirenescu și autorului pentru aceste noi texte!
Pe textul:
„Dintre poeziile lui Valeriu Barbu (37)" de Maria Tirenescu
0 suflu
ContextSigur, o meditație în stilul altora scrise de autor, ale cărei adevăruri nu le pot nega, dar parcă e prea mult didacticism. Spun aceasta, pentru că uneori cad și eu în această manieră. Pentru dezambiguizare, cred că titlul ar fi trebuit scris \"Intelectual vs. incult\". E o părere, să nu fie cu supărare.
Pe textul:
„Intelectual și incult" de razvan rachieriu
0 suflu
ContextMă alătur acelora care au lăsat un gând bun pentru debutul în volum al fratelui nostru întru scris, Valeriu Dandeș Ganea (Barbu). Chiar de nu voi putea fi la acea lansare de carte, fiind la serviciu, sufletul meu va fi, ca și altădată, alături de unul dintre poeții a cărui scriitură, așa cum remarca și Felix Nicolau, \"se anunță una îmbelșugată, polimorfă\". Nu pot uita momentele când, modest și simpatic, își oferea urechile spre a fi lungite, atunci când ni se părea că s-a abătut de la autenticitate, dar să înflorească astfel mai receptive la \"sunetele înalte\" pe care se pare că le putea percepe cu o acuitate deosebită. Adaug felicitările mele și sper că în următorul volum va include și poeziile care mi sțau părut deosebite, dacă nu cumva a realizat acest lucru.
Merita remarcată această lansare de carte. Poate și o steluță din partea mea, dar nu uit că am mai acordat una pentru textele sale.
Merita remarcată această lansare de carte. Poate și o steluță din partea mea, dar nu uit că am mai acordat una pentru textele sale.
Pe textul:
„Cartea lui Valeriu Barbu se lansează!" de Maria Tirenescu
0 suflu
Context