Poezie
tăișuri cu distanțe pragmatice între ele. pregătit pentru frumusețea luminii
închegarea nisipului
2 min lectură·
Mediu
într-o bucătărie s-au întâmplat toate alunecările acestea
dinspre stânga spre dreapta din afară spre interior de jos în sus
multiple tăișuri erau aduse de acolo de unde ele
spintecau ceea ce aveau de spintecat
înțepau ceea ce aveau de înțepat
șuvițau ceea ce aveau de șuvițat
atât de frecvent
încât și gândurile erau mai subțiri vorbele erau mai subțiri
tăișurile se toceau
era o chestie firească legea bonțirii acționa la fel
ca oricare altă lege neimportantă
așezate în șiruri paralele
erau tăișuri din cele mai selecte bucătării nu din halele ce copleșeau prin imensitate
din cele mai alese mâini care iubeau aceste tăișuri dându-le adevărata întrebuințare
oricare ar fi fost ea
mă copleșeau
prin numele lor încrustate pe mânere prin emblemele nobile
în acea bucătărie vastă nu prin mărime ci prin semnificații
mai întâi mă plimb printre ele
cei ce mi le aduc trebuie să respecte o minimă cerință
să le așeze în șiruri paralele
mai apropiate sau mai îndepărtate mai sus sau mai jos
trec de mai multe ori
îmi place să le aud scâncetele
să le văd lacrimile
să le mângâi materia intrinsecă
un harem de tăișuri iar eu un sultan pofticios
mă plimb printre ele și mormăi plin de încântare
da tu
da tu
și-mi alunec mâna pe unul sau altul
sângele-mi curgea inevitabil dar aici era secretul meseriei mele
tăișurile nu puteau fi ascuțite decât dacă le strunjeai cu propria ta ființă
simt cu un alt simț
cutare tăiș trebuie să ia o parte din biceps altul o parte din pulpă altul un fir de păr
și fiecare era din ce în ce mai ascuțit și adaptat
sunt fericit de job-ul meu
dar știu că într-o bună zi voi înceta să le mai ascut
voi deveni din ce în ce mai fericit și mai împuținat
încât le voi spune la urmă clienților mei
uitați-vă pe tăiș acolo e o parte din mine
așa mă pierd eu în toate tăișurile pe care oamenii mi le aduc
mă tocesc
și cine știe mâine unde voi fi pe care tăiș îmi voi regăsi
lumina
033746
0
Salve!