Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

cei ce n-aveau nume

2 min lectură·
Mediu
se spunea că îl vor crucifica sau îi vor tăia capul
nimeni nu știa mai multe
mai întâi a trecut o zi
apoi două
s-au făcut trei
și tot așa
trecuse și vara și iarna
se topiseră zăpezile
un miros proaspăt
de verde
se simțea
apoi cineva a început să cânte
și-au băut și-au mâncat
*
erau mândri de tot ce era al lor
setea era a lor
lăcomia
era tot a lor
pământul de sub picioare le aparținea
la fel și cerul de deasupra capului
curvele lor
erau curvele lor
iar de s-a abătut molima pe la ei
au primit-o ca pe un vechi
camarad
*
într-o zi le-au murit peștii
nu au plâns
nu au bătut clopotele
i-au îngropat fără fast
apoi chiar deasupra mormântului
au întins masă mare
au mâncat cartofi copți cu unt și sare
într-o tăcere marcată și mai tare de clefăituri
după au plecat fiecare într-ale lor
la setea lor
la curvele lor
când cineva a început să cânte
au băut și-au jucat
*
din când în când mai începea războiul
strângeau armele la piept
ca pe niște iubite
apoi se duceau
mureau pe câmpul bătăliei
scoteau noaptea din piepturi
și înveleau dușmanul cu ea
se întorcea câte unul
să aducă vestea victoriei
mergeau cu toții
să-și îngroape morții
bătrânii cântau
copiii chicoteau și zâmbeau
la întoarcere
mâncau pâine din grâu încolțit
și tăceau
cum se tace într-un nou început
*
odată s-a îndrăgostit unul dintre ei
de o fată de dincolo
i-au dat binecuvântarea
i-au dat o bucată de brânză și niște mămăligă
otrăvuri
cuțit
peste câteva zile
toți flăcăii
se iubeau cu femeile de dincolo
iar totul era la fel ca înainte
setea era a lor
curvele lor erau ale lor
și când cineva cânta
beau și jucau
*
acolo
se murea de fericire
din timp în timp câte unul
cădea răpus peste masă
cu vinul șuvoaie pe piept
cu sîngele gâlgîind șuvoaie din piept
nimeni nu zicea nimic
toți cântau
rănile de cuțit păreau guri cântătoare
care țineau isonul
fericirea era toată a lor
curvele lor rămâneau curvele lor
și moartea dansa împreună cu ei
dimineața
când scoteau soarele din suflet
ascundeau noaptea în schimb
îngropau cântecul
beau un lapte ce părea negru
se uitau așa în depărtare
până ce liniștea
se prelingea ecou
după ecou
0116.067
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
385
Citire
2 min
Versuri
95
Actualizat

Cum sa citezi

Leonard Ancuta. “cei ce n-aveau nume.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/1772919/cei-ce-n-aveau-nume

Comentarii (11)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dan-herciuHherciu
un poem, cu ritm și suflet de esență tare cu trimitere în vremuri vechi, precreștine...mi-a plăcut faptul că „cei ce n-aveau nume” (cei nebotezați) știau doar că „se spunea că îl vor crucifica sau îi vor tăia capul” ...parafrazările după Vechiul testament („ mâncați beți și vă veseliți”) trimiterile la „molimă, „pești”, chiar și primirea morții râzând „înpreună cu curvele lor” dau farmec și credibilitate ....sunt de reținut și versurile : „scoteau noaptea din piepturi
și înveleau dușmanul cu ea” care dau o altă dimensiune războiului.
Am însă o dilema... care apare citind versul” au mâncat cartofi copți cu unt și sare”...acest vers poate trimite „timpul” poemului din „precreștin” în „postcreștin”.nu?
..și încă două sugestii (dacă-mi permiți : ) ):
- în strofa doi și începutul strofei trei se repetă „într-o zi”...eu aș modifica
- cred că finalul „ până ce liniștea /se prelingea ecou după ecou”...este sub nivelul de exceptie al poemului.
cu prietenie
dan
P.S. cred că este un poem de „recomandate” și sunt convins că cel puțin un editor va face lucrul asta.merită!
0
@mihai-robeaMRMihai Robea
vorbesti de doua Romanii care nu se vor intalni niciodata, REALA ar fi cea a poetilor!?
0
@catalina-cadinoiuCCCatalina Cadinoiu
Leo, îmi plăcu foarte mult.
O primăvară ca poezia ta!
0
@plopeanu-petrachePPPlopeanu Petrache
Leonard, m-am gândit dacă există justificarea identificării spațiului și timpului poemului tău splendid, cu acela precreștin. Nu cred asta, pentru că poemul tău are trimiteri mult mai complexe care depășesc simplul timp precreștin! Aici nu este o simplă referire la acele timpuri paradisiace, la o vârstă de aur în care chiar și moartea era privită cu îngăduință ci altceva care face parte puternic integrantă din chiar fința creștinismului, dar dintr-o ființă umană a creștinismului nu din aceea fanatică ci dintr-una atât de intrinsec umană, încât o poți apropria sufletului fiecăruia.Este aș putea îndrăzni, o vârstă paralelă a creștinismului, una în care toate sunt privite cu un firesc de la sine înțeles.Îmi place foarte mult ce ai scris acum, cred că aș putea comenta mult fiecare trimitere, dar e bine să păstrez măsura și să nu trimit într-un derizoriu tehnicist acest, încă o dată, splendid poem
Felicitări!
Cu prietenie
PP
0
@dana-musatDMDana Mușat
să-ți spun de ce place poema asta: pentru că nu plictisește. Poema povestește ceva, ca într-un basm, ca într-o nuvelă veche despre război, foame și morți.

Consider că este destul de dficil să scrii un poemâ-poveste(că nici nu știu ce denumire să-i dau).

Finalul l-aș fi vrut puțin mai dur, așa ca o lumină puternică după ce ochii ți-au stat în întuneric, sau ca o explozie neașteptată, departe de tine.

Salut!
0
@dana-musatDMDana Mușat
poem-poveste
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
multumiri pe indelete si saturate si de luat acasa.

am citit cu atentie comentariile voastre, m-am bucurat foarte mult ca ati gasit o cheie de interpretare a poemului. fiecare din voi are dreptate, chiar eu insumi sunt surprins de bogatia sensurilor ce decurg de aici. nu as vrea sa punctez ceva anume, cred ca as distruge farmecul si in plus as obstructiona alte interpretari ce ar putea venii, pe care de altfel le astept cu drag.

va multumesc inca odata tuturor si astept noi pareri.
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
in comul anterior, am scapat pe undeva un i in plus. sper sa aveti mila de mine.
0
@ligia-parvulescuLPLigia Pârvulescu
Remarcasem textul inca de ieri, dar lipsa timpului in ultima perioada m-a impiedicat sa argumentez steluta pe care voiam s-o las aici. Imi pare tare bine ca textul a fost recomandat, o merita din plin.
0
@george-pasaGPGeorge Pașa
Leonard, eu citesc mai mereu ceea ce scrii, observ în scriitura ta căutări neîncetate, variate registre stilistice, uneori atingând sublimul, alteori grotescul. Dar se pare că tocmai acolo unde limbajul e mai puțin novator, predominând ideea sau stările pe care le transmiți, realizarea estetică e mai deosebită.
Nu-i un paradox aici, dar, deși narativitatea e mai bine conturată, n-aș spune că lipsește lirismul, conturat, poate, prin acele versuri imperceptibil modificate de la o strofă/ secvență la alta : \"setea era a lor (..)/ curvele lor/ erau curvele lor\", sau prin finalurile strofelor. N-aș vrea să mă refer la semnificații, am înțeles în felul meu, poate mai ciudat pentru alții, lăsând pe alții mai \"pricepuți\" să le înterpreteze. Mai spun numai atât: un text ce-și merită recomandarea.
0
@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
Ligia, multumesc pentru intentie, aprecierea e mai importanta pt mine. in plus sustinerea ta ma onoreaza.

George pasa, ma bucur ca ma citesti adesea, nu aveam de unde sa stiu. nu sunt un maestru in tehnici de scriere, dar cateodata mai iese cate ceva. apreciez de asemenea ca si tu esti de acord cu recomandarea acestui tecst.

0