George Pașa

E bun și ceaiul, in lipsă de sirop. Cel mai bun ar fi din muguri de plop.
Dar să nu zicem \"Hop!\", până nu se ajunge la \"salt(ul) în afara luminii\".
De aici eu aș alege așa (nu înseamnă că restul ar fi de eliminat, ci atât m-a dus pe mine capul să rețin!):

\"era momentul să facem un salt în afara luminii
să bem un ceai să tăcem împreună
suntem singurii vii de pe strada aceasta

în curând n-o să știm sa-i mai spunem căderii pe nume
vom fi un strigăt cu încetinitorul

ne coacem în frica de viață ca într-o măciulie de mac

Adică un fel de \"pașalisandrină\"!

Pe lângă simplitate, există și o doză de ambiguitate, mai ales în versurile despre \"nimic\". Adică nu despre nimic aș fi vrut să vorbesc. Și nici n-am vorbit! Adică n-aș fi vrut să spun nimic, și totuși am spus.
Mulțumesc, Ecaterina!

Mădălina Nica, așa este, doar că am mai scris într-un alt stil decât acela dominant. Mulțumesc!
Daniel, probabil există o solemnitate de care nu îmi dau seama atunci când scriu. Voi încerca să evit pe viitor. Mulțumesc pentru semnul de lectură!

Vă mulțumesc tuturor pentru impresiile voastre. Am mai modificat puțin textul și am ales o altă așezare în pagină.

Nu e un text rău, chiar dacă e prea tributar modelor. Se vădește însă talentul poetic și cred că autoarea/ autorul poate ajunge și la originalitate creatoare. Stilul de aici seamănă cu acela al lui Mihai Duțescu.

Mi se pare cam bruscă trecerea de la un detaliu la altul. Plus că toate acestea nu prea au ceva care să le scoată din starea de inerție. Dacă altădată apreciam în mod sincer ceea ce scriai era și pentru că se ieșea cumva din monotonie prin ceva surprinzător la nivel ideatic/ estetic. Ar dura prea mult să arăt cum aș vedea eu textul spre a ieși din starea de uniformitate. Cred că ar rămâne numai 4-5 versuri. Dar nu ar mai fi stilul tău.

Am modificat finalul, Adriana. Știu că nu mai este ceea ce am dorit, dar am vrut să evit orice comentariu pe care altcineva ar fi putut să îl aibă asupra onestității mele.
Mulțumesc pentru înțelegere!

Nici eu nu mai știu unde este acea imagine, dar mi-amintesc acum de ea, nici nu trebuie să îmi dai link. E un alt ritm acolo, asta știu. Îngăduie-mi numai să mă mai gândesc ceva timp la o altă formă, încât ideea să rămână. Chiar dacă am vizualizat cu totul altceva, forma e aproape identică. Cred că de acum trebuie să ne re-citim cu mai multă atenție, înainte de a posta/ publica vreun text!

Teodor, Rezonanța ta cu ideile de aici poate ține de acea dimensiune de care vorbește mai sus Adriana Lisandru.

Ecaterina, să îți placă textul așa cum este mi se pare grozav, mai ales că știu cât de exigentă ești cu ceea ce scriu.

Adriana, la naiba, chiar că este o problemă cu acel inel și va trebui să modific, deși nici gând să fi încercat să iau din versurile tale. Este exact ceea ce spui, doar s-a mai întâmplat de două ori să avem sintagme identice, atunci eu fiind cel care scrisesem mai înainte (fără a fi citit acele texte!)- Va trebui să modific, chiar dacă tu știi că n-am avut nicidecum gânduri \"necurate\".

Vă mulțumesc pentru opiniile voastre!

Mădălina Nica, despre moarte e foarte greu să vorbești, chiar dacă ai fost aproape de ea. Așa e, am dorit, de fapt, să vorbesc despre viață. Mulțumesc pentru acele sugestii. Erau corecte, de aceea am și modificat versul acela, su același impuls al inspirației.

Ioane, Așa mi s-a năzărit, nu e nicidecum vreo aluzie culturală, când am vorbit de \"moartea pe schele\". Nici măcar nu m-am gândit la porecla unor țigarete, \"Moartea pe schiuri\"! Mulțam și ție pentru semnul luminos!

Doamnă Mamier, nu m-am gândit la filosofie, dar e posibil să răzbată și asemenea ecouri. Cred că aici e vocea mea obișnuită, din \"pașadine\". Mă bucură faptul că v-a atras acest text. P.s. Așa s-a nimerit cu acea poză!

Petruț, într-un fel, acele versuri semnalate ies cumva din \"decor\", așa cum pare a sugera și Veronica Văleanu. Desigur, cred că era nevoie și de ele.

Veronica, nu cred că am să mai modific ceva, poate voi ține seamă altădată de sugestii. Așa a fost să se scrie și aceasta e vocea mea poetică. Mă bucur, totuși, că măcar puțin de aici a ajuns și la tine. Mulțumesc!

Eu n-am spus că n-ar fi din viață. Dar aceasta nu exclude lipsa de stil. Slavă Domnului că tu nu duci lipsă de așa ceva! Și nici n-am avut intenția de a-mi da cu părerea. Dacă nu ar fi fost cum spui, nu ai fi încadrat la personale.
Văd că ai făcut o \"rocadă\" și versurile remarcate de mine au devenit poartă!

Rareori ai realizat așa schimbări de ton. Nu spun că e bine, nu spun că e rău, poate că totul este dincolo de acestea, mai ales că trebuie să luăm aminte la ce spui aici:
\"din cântecul vieții
ce-ai scris aia rămâne
după ce-ai trecut poarta
nu se mai poate schimba nici o notă
nimic improvizat și nimic la voia întâmplării\".

Foarte faină mi se pare și chestia asta cu \"vibrația de cântec\": \"deocamdată în memoria mea anna sparge cana este o vibrație de cântec\".
Nu înseamnă că restul e în afara măsurii.

E un text dens, cu inserții personale destul de reușite. Poate că finalul aș fi dorit să fie altfel, dar tu știi mai bine.

Domnule Mureșan, nu văd care ar putea fi sursa inspirației. Poate viața. Trebuie că am fost foarte inspirat!
Domnule Păcală, n-am trebă cu miticii, cu miturile, da.
Vă mulțumesc frumos pentru popasul aici!

Doar dacă te-ai referi la ritmurile eterne ale firii, pe care unii încearcă să le îngroape... sub asfalt, ar mai fi ceva.

Cu scuzele de rigoare, dar titlul mi se pare bombastic. Să nu uităm că orice comparație trebuie să se bazeze pe asemănare între comparat și comparant. În rest, emoția poetică a ajuns și la mine. probabil voi fi considerat și eu \"prăfuit\", dar am considerat că trebuie să rup tăcerea. Fiindcă nu tot ce pare aur și este.

Mulțumesc, Ecaterina. Sper că Valeriu va fi bucuros că are admiratori ai poeziei sale și printre tineri. Despre articol trebuie să recunosc faptul că m-am concetrat mai mult ca la altele, dar nu înseamnă că nu putea fi mai bun. Însă nu am scris decât în calitate de poet, evitând, pe cât s-a putut, sofsticatul limbaj critic.

Petrache, asemenea ție, și eu sunt iubitor al poeziei clasice, în general, și al sonetului, în special. De aceea, cred că mai trebuie să șlefuiești puțin textul, fără a modifica sensurile. Spre exemplu, în primle patru versuri, sunt niște semne de punctuație puse greșit; formularea \"nrăzboi\" este greșită; la întâlnirea dintre versurile 10 și 11, există o cacofonie, aceasta putându-se parțial evita prin pauza de virgulă (chiar trebuie virgulă acolo, fiind în plus mai înainte). Referitor la primele patru versuri, trebuie două puncte, în loc de virgulă, după versul al treilea; în primul vers, nu are ce căuta virgula, deoarece urmează complementul direct; ar trebui virgulă după cuvântul \"șale\".
În rest, mi-a plăcut sonetul, chiar dacă nu e ușor să găsești noi rime. Important este că ai urmat cum trebuie ideea.

Nici vorbă de coincidență sau altceva. Mă refeream la prezența unor motive poetice comune, ceea ce este cu totul altceva. Scuzele mele dacă am fost așa neclar și am îndrăznit să văd aici o îngemănare spirituală. Nici nu se punea problema ca un poet ca tine să se inspire din ceea ce scrie un veleitar ca mine.
Doream, totuși, să recizez, în mod sincer, că mi se pare un text mai neizbutit, fiindcă harul esențializării în ceea ce scrii se desfășoară rareori pe spații așa restrânse.

Parcă inspirația este aici mai slabă decât în alte poezii personale scrise de tine. Versurile transmit mesajul, dar expresia poetică mi se pare cam săracă. Sau cel puțin aduce acorduri deja știute.
Dacă am greșit, să fiu decapitat, iar de nu, să mi se dea pașalâcul înapoi!

Parcă aici \"se coboară\" în metatext. Impresia mea este că poezia ta se desfășoară mai bine pe spații largi. Îmi place mai mult ceeea ce spui în subsolul textului. Acolo sunt niște versuri gemene cu unele scrise cândva, de mine. Nu gemene identice, desigur!