Poezie
oglinda din care
(doar ea a văzut jertfa)
2 min lectură·
Mediu
nu spun eu
zice El
când este destul de liniște-n jur
și ceața s-a ridicat
singură
sau dusă de briză
aud îngerii cum cântă
gândurile
se termină anul
lumea se grăbește
să spună cât își dorește
să fie altfel
există încă urme roșii pe albul zăpezii
lumea le crede rămase de la ignat
le-am semnalat în strigăt
și-n rădăcinile lui
doar ea a văzut
din oglindă
vorba Povestitorului
nu știu alții cum sunt
dar eu
așa simt
că fiecare om
are un înger păzitor
și altul amăgitor
și amăgitorul acesta poate fi
atât de bun încât să-l ții
drept îngerul care hotărăște totul
afli-n cele din urmă
nu doar că-i amăgitor
dar este și despărțitor
atunci dai peste tăieturi
care nu reușesc să cicatrizeze
pentru că amăgitoru-i plin de viață
îmi place să cred că
îngerul meu păzitor
este Singurătatea mea
cu care viața m-a însoțit
de cum am aflat că dragostea-i
un vulcan care erupe când nu ești atent
și-ai vrea să fie precum candela
in care uleiul este iubirea
la oglinda prin care fug iluziile
am stat și-am privit
peronul de ieri
când ai venit să-mi ceri
bani pentru călătorie
din haina bătrânei
am scos o hârtie veche
fără identitate
ridicăm împreună pânze
tragem la rame
evităm abordaje
spre insula de mâine
s-a întâmplat să fie
mai mult decât poate cuprinde oglinda
acum
Constanța, 27 decembrie, 2011
(Păsărarul lui Ștefan Câlția
amănunte la piramida scării fără nume)
096.324
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 239
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 60
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “oglinda din care.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/poezie/13997064/oglinda-din-careComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPGPGeorge Pașa✓Este și normal ca ea, "îngerul păzitor", Singurătatea ta, să vadă totul, fiindcă este oglinda în care se reflectă existența vie. Oarecum melancolică această poezie personală de la sfârșit de an. "Amăgitorul" acela te face mai trist. Celălalt te face să ieși din iluzie. Frumoasă realizarea artistică a lui Ștefan Câlția (o mai văzusem cu mai mult timp în urmă).
0
IPde cand ai vazut Pasararul
el si-a schimbat rolul si locul
purtand o coroana pe cap
cand au venit la colind
delfinii
i-au dat numele de Stefan
(Delfinii Infinitului sunt un echipaj real
ca sa nu intram in intepretari
acolo unde e istorie vie)
in plus
in scena aceasta
actorii si rolurile-s ale zilei
il intrebasem pe Pictor:
cine-i Pasararul acesta
de unde vine
Multumesc de trecere, cu urari de buna petrecere,
cu sanatate, bucurii si-un an cu colindul bardului asumat
el si-a schimbat rolul si locul
purtand o coroana pe cap
cand au venit la colind
delfinii
i-au dat numele de Stefan
(Delfinii Infinitului sunt un echipaj real
ca sa nu intram in intepretari
acolo unde e istorie vie)
in plus
in scena aceasta
actorii si rolurile-s ale zilei
il intrebasem pe Pictor:
cine-i Pasararul acesta
de unde vine
Multumesc de trecere, cu urari de buna petrecere,
cu sanatate, bucurii si-un an cu colindul bardului asumat
0
AMtablourile le stiu, iar STefan nu ar fi spus ca nu e nici un cuib pentru pasararii lui....
astept si vom vorbi ...
ai fost la atelier....
astept si vom vorbi ...
ai fost la atelier....
0
MG«când este destul de liniște-n jur
și ceața s-a ridicat
singură
sau dusă de briză
aud îngerii cum cântă
gândurile»
și pentru că
aici apare Păsărarul
fac și eu o curbă integrală
spre precedenta postare
să se vadă ce
cum și cât
dacă dai o raită pe la «îmblânzitorul de șerpi»,
vezi bine prin oglindă cum pietrele fac rădăcini
și cum fântâna nu seacă
«aud îngerii cum cântă gândurile»
ce o iau vii și desculțe hai-hui
ca un copil cu tălpile visătoare
«aici e locu-n care lumea o întâlneam ca într-un vis,
pe puntea vasului cu vele, în vântul marelui abis.
o șoaptă se lovi de mine. o clipă am crezut c-o știu,
dar s-a pierdut străfulgerândă, în focul gândului cel viu.»
și ceața s-a ridicat
singură
sau dusă de briză
aud îngerii cum cântă
gândurile»
și pentru că
aici apare Păsărarul
fac și eu o curbă integrală
spre precedenta postare
să se vadă ce
cum și cât
dacă dai o raită pe la «îmblânzitorul de șerpi»,
vezi bine prin oglindă cum pietrele fac rădăcini
și cum fântâna nu seacă
«aud îngerii cum cântă gândurile»
ce o iau vii și desculțe hai-hui
ca un copil cu tălpile visătoare
«aici e locu-n care lumea o întâlneam ca într-un vis,
pe puntea vasului cu vele, în vântul marelui abis.
o șoaptă se lovi de mine. o clipă am crezut c-o știu,
dar s-a pierdut străfulgerândă, în focul gândului cel viu.»
0
VMDistincție acordată
Cred ca este prima data cand aflu precis ca ingerul rau este "amagitor";aici este bun pentru sine adica fiabil: "dar eu/așa simt/că fiecare om/are un înger păzitor/și altul amăgitor/și amăgitorul acesta poate fi/atât de bun încât să-l ții/drept îngerul care hotărăște totul/afli-n cele din urmă/nu doar că-i amăgitor/dar este și despărțitor",este crestineasca dragostea care "ai vrea să fie precum candela/in care uleiul este iubirea".Un aer misterios si de tot poetic se afla in acest pasaj:"la oglinda prin care fug/iluziile/am stat și-am privit/peronul de ieri/când ai venit să-mi ceri
bani pentru călătorie/din haina bătrânei/am scos o hârtie veche/fără identitate".
Eu cred ca este un poem foarte bun caci are un fel de atractie datorate sugestiei de curatenie a sufletului, probabil.
bani pentru călătorie/din haina bătrânei/am scos o hârtie veche/fără identitate".
Eu cred ca este un poem foarte bun caci are un fel de atractie datorate sugestiei de curatenie a sufletului, probabil.
0
IPcu ceva vreme în urmă
acesta părea doar un text: "... atunci apăruse în cafeneaua scriitorilor anunțul:... găsitorului recompensă. răspunde la numele de Remmy cu înjurături marinărești. amănunte în casa cu iederă, numărul 17 de pe Stradela Vântului..."
eu l-am luat in serios
si astfel
acum
vă invit la un vin vechi
sub bolta veche din casa cu iederă
cum anul este-n înnoire
urări de sănătate și bucurie
să fie
din cântecul mării
mulțumiri
și o mie de iubiri
La mulți ani!
să fie
aici e locu-n care lumea/ o întâlneam ca-ntr-un vis,
pe puntea vasului cu vele/ în vântul marelui abis.
o șoaptă se lovi de mine/ o clipă am crezut c-o știu,
dar s-a pierdut străfulgerândă/ în focul gândului cel viu.
acesta părea doar un text: "... atunci apăruse în cafeneaua scriitorilor anunțul:... găsitorului recompensă. răspunde la numele de Remmy cu înjurături marinărești. amănunte în casa cu iederă, numărul 17 de pe Stradela Vântului..."
eu l-am luat in serios
si astfel
acum
vă invit la un vin vechi
sub bolta veche din casa cu iederă
cum anul este-n înnoire
urări de sănătate și bucurie
să fie
din cântecul mării
mulțumiri
și o mie de iubiri
La mulți ani!
să fie
aici e locu-n care lumea/ o întâlneam ca-ntr-un vis,
pe puntea vasului cu vele/ în vântul marelui abis.
o șoaptă se lovi de mine/ o clipă am crezut c-o știu,
dar s-a pierdut străfulgerândă/ în focul gândului cel viu.
0
ICDistincție acordată
dacă citeam despre cineva anume sau, cu îngăduire,
despre oricine că și-a luat pavăză imaginea din oglindă,
ți-aș fi spus nu, nu așa se înfăptuiește o mirare
(fiindcă asta mă interesează mai mult).
dar așa, pentru că oglinda a fost altfel închipuită și cuprinsă,
mă regăsesc și eu.
mai ales că e aici o candelă din candel,
atât de mare încât n-o să-i putem noi vedea topirea
până la ultimul cristal.
și mai știu să spun multe lucruri despre,
dar azi îmi plac hârtiile vechi fără identitate.
trebuie să mă gândesc serios la amăgitor
și la îngerul lui păzitor,
de-aceea doar atât a fost în cuvinte;
restul e un semn
0
ALsa vad ca nu putini suntem cei aflati sub virtualitatea (de la virtus) oglinzilor...
,,la oglinda prin care fug iluziile
am stat și-am privit
peronul de ieri"
,,la oglinda prin care fug iluziile
am stat și-am privit
peronul de ieri"
0
IPam rămas fără replică
mâine voi fi printre cei care plonjează-n mare
de Bobotează
"doar atât a fost în cuvinte"
restul factorizează-n spații
locuite de-o poveste
risipită
mâine voi fi printre cei care plonjează-n mare
de Bobotează
"doar atât a fost în cuvinte"
restul factorizează-n spații
locuite de-o poveste
risipită
0