Poezie
pe străzile vocilor noastre
(în punctul de întâlnire)
1 min lectură·
Mediu
scara fără nume
se va boteza azi
bornă de paralaxă
pentru poarta mare
din zilele de iarnă ale Poetului
până-n zilele de vară
când înfloresc teii
măslinul și macul sălbatec
trec peste
și zic
azi
la 17:34
în punctul de întâlnire
umbra ramurilor vestitorului
va da rădăcini pietrei unghiulare
sărbătoarea măslinului
o vom face-n amphiteatrul de piatră
cu bila albastră
cât urechile acului
și credința cât boaba de muștar
pe străzile vocilor noastre
se va vedea
cum a reușit Pictorul (orb)
portretul fetei cu cercel de scoică
zburdă-n zăpada mieilor iezii
din ochiul lui Orfeu
pornește o rază de curcubeu
delfinii Infinitului
s-au întâlnit
în sfârșit
Constanța, 12 ianuarie, 2012
033.675
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 110
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “pe străzile vocilor noastre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/poezie/13998182/pe-strazile-vocilor-noastreComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
0
multumiri
pentru rabdarea de-a vedea-n adanc
asa cum zilele astea
au iesit "paramedicii"
spre portile libertatii
"para-lele" cu conexiuni de scara
se vor lumina spre seara
"se va vedea
cum a reușit Pictorul (orb)
portretul fetei cu cercel de scoică
zburdă-n zăpada mieilor iezii
din ochiul lui Orfeu
pornește o rază de curcubeu"
este o stea la care tin
si ma bucur ca ai gasit-o
plecand de la
ochiul lui Orfeu
pe scara acelui curcubeu
(ochiul acesta merita decritat
cu ochiul pestelui)
pentru rabdarea de-a vedea-n adanc
asa cum zilele astea
au iesit "paramedicii"
spre portile libertatii
"para-lele" cu conexiuni de scara
se vor lumina spre seara
"se va vedea
cum a reușit Pictorul (orb)
portretul fetei cu cercel de scoică
zburdă-n zăpada mieilor iezii
din ochiul lui Orfeu
pornește o rază de curcubeu"
este o stea la care tin
si ma bucur ca ai gasit-o
plecand de la
ochiul lui Orfeu
pe scara acelui curcubeu
(ochiul acesta merita decritat
cu ochiul pestelui)
0

Desigur, rămâne ora aceea "de vară" ioaniană, cu minutele ca dublu al orei. Cred că în strofa aceea ar fi și cheia textului, mai ales prin versurile: "în punctul de întâlnire/ umbra ramurilor vestitorului/ va da rădăcini pietrei unghiulare". Credeam, la primele reflecții asupra textului, că ar fi o sincopă între strofa I și restul, însă observ aici legătura realizată prin "paralaxă", prin "pietrele unghiulare" și prin "raza de curcubeu". Fără îndoială, să nu uităm "poarta mare", care e cu totul altceva decât urechile acului prin care trece cămila, deși, la o privire mai atentă, ar fi o asemănare, deoarece nu oricine poate să treacă pe acolo. Totuși, cântecul orfic anunțat de penultima strofă ar trebui să trezească și pietrele. În mod sigur pe aceea unghiulară a trezit-o, dovadă că a prins rădăcini.
Am încercat să merg spre "adâncul din adânc" (tot o realitate, dar în dimensiunea sacrului), lăsând la o parte (nu eludând) elementele realului imediat. Fiindcă "delfinii Infinitului" n-ar trebui văzuți doar ca simpli membri ai unui "echipaj". Depinde cum se rostogolește "bila albastră" și câte pietre unghiulare ți-au înflorit la fereastră, ca să-l parafrazez și pe autor.
Fără îndoială, sunt mult mai multe sensuri decât am reușit să evidențiez,