George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Vă mulțumesc pentru impresii!
Domnișoară Moldoveanu, nu m-am supărat. Mă bucur că vi se pare interesant acest text.
Pe textul:
„Poem și contrapoem" de George Pașa
RecomandatEu nu am generalizat deloc, nici intenție de propagandă nu am avut, aici fiind, totuși, literatură. Dar, spre a evita orice confuzie, vă spun că am hotărât mai târziu să merg în învățământul superior, iar în vara lui 1989 terminam anul al doilea. La liceu nu am fost omorâți cu marxismul, însă la examenul de la facultate am avut câte un subiect din ateism. Colegii de atunci de la filologia bucureșteană pot să confirme. Eu nu mint. Acest lucru nu înseamnă că aș arunca vreo anatemă asupra învățământului de atunci, care ne-a format ca oameni.
Pe textul:
„Poem și contrapoem" de George Pașa
RecomandatPe textul:
„Nimic despre ceaiul de mușețel" de Marian Dragomir
Pelerina aceasta a mea este grea, Mihaela Boboc. Știu și știi că fiecare creator are propria sa pelerină.
Dan Petruț Camui, versurile acestea sunt "pașadine" (vorba aiurelii celeia: "Prietenii știu de ce!"). Adevărul nu aduce mereu bucurie, de aceea mulți fug de el.
Ioan Mircea, credeam că sunt butoaiele acelea de care mă sprijineam acum două veri. Dar parcă tot pe acolo sunt și acestea. Știi că prin spărturile butoiului mai curge vinul ăla vechi.
Pe textul:
„Pelerină pentru așteptări" de George Pașa
Trăire mistică mi se pare, mai degrabă, decât una poetică propriu-zisă.
Pe textul:
„dincolo de sfârșitul adâncului" de Teodor Dume
Pe textul:
„A treia ediție a “Zodiei Poeziei”" de Marian Dragomir
RecomandatPe textul:
„Când umbra părea pierdută" de George Pașa
Pe textul:
„ poem " de Vasile Mihalache
P.s. La mulți ani!
Pe textul:
„ poem " de Vasile Mihalache
Pe textul:
„Micuțul Globy și magia Crăciunului" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„de teamă, de dragoste, de nicăieri" de cezara răducu
Pe textul:
„de teamă, de dragoste, de nicăieri" de cezara răducu
Pe textul:
„răsărit de pe fix" de George Asztalos
Pe textul:
„Zodia Poeziei II " de Marian Dragomir
RecomandatPe textul:
„străinul" de Valeriu D.G. Barbu
Pe textul:
„Semantică (1)" de Goea Maria-Daniela
Ai ridicat, din gropi, prostia
Și-ai pus-o-n versuri eminente;
Mi-e teamă că prin toată glia
Ai scormonit după talente.
Pe textul:
„Semantică (1)" de Goea Maria-Daniela
Pe textul:
„baby inventator" de dorin cozan
Autorul este aici inspirat în deconstrucția unor clișee romantice sau p(r)ostmoderniste, starea ce animă creația fiind, nu chiar paradoxal, una romantică. Fiindcă tot ceea ce parcă ar vrea să ne spună este următorul fapt, destul de evident: dincolo de "cântecul pentru nebuni" ce caută un altceva, copie derizorie a nimicului, se află evidența simțurilor, care nu obligatotiu sunt înșelătoare. Parafrazând un celebru dicton, aș zice: Nimic nu există în obiect, dacă simțurile nu l-au revelat.
Și mai este aici misterul acesta al procreării, de aici divinizarea femeii. Pare, totuși, că limbajul suferă tocmai prin această teatralizare, într-un fel, marcă a discursului poetic cozanian. Eu am intuit, mai de mult timp, că astfel sunt atenuate undele poate prea sentimentaliste pe care le-ar imprima textului. Altfel spus, fără această fațetă șugubeață, textul ar cădea, cu adevărat, în anost, dând impresia deja-văzutului.
Poate că titlul acela induce în eroare. Acum nu spun că ar trebui să îl schimbe, doar dacă ar găsi ceva mai potrivit.
Pe textul:
„baby inventator" de dorin cozan
Doamnă Maier, fără îndoială că un stil mai limpede și poate mai profund este în a doua parte a textului, de la versul: "Nu este aici vreun demers ezoteric". Dar nu se poate spune că acea primă parte, bazată pe un ludic textual(izant) ar fi mai slabă. Ceea ce dați dumneavoastră drept exemplu de vers facil este total neadevărat. Este un vers inedit, nu la îndemâna oricui. Că nu e accesibil oricui e la fel de adevărat.
Treuie să mai știți că pe Agonia nu se recomandă neapărat cele mai bune texte ale unui autor, ci și acelea care pot naște comentarii de genul celui dinainte. Eu am înțeles acest lucru, deși nu o dată m-am întrebat de ce texte mai bune ale mele trec neobservate.
Pe textul:
„Când trădarea așteaptă după colț" de George Pașa
Recomandat
