Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
Îmi încalc o promisiune (este drept, cam puerilă) de a nu mai purta vreun dialog cu dumneavoastră, domnule Munteanu, fiindcă nu ar fi corect să nu răspund unor impresii pertinente. Aveți mare dreptate în ceea ce spuneți cu privire la subtitlu. În "ansamblul" de care vorbeam, nici titlul acesta cam arbitrar nu va mai exista, rămânând cele două părți ca poeme separate. Acum trebuie să recunosc faptul că nici eu nu prea cred că a fost altceva decât mămăliga, dar, dicolo de glumă, am încercat să intru puțin în starea de atunci. În plus, mai recunosc și faptul că versul acela final așa a venit, poate și ca o replică a luminii aceleia de la Răsărit care "ne-a fript cu-ateismul"! Cu "firul" acela așa e, dar știți cum e cu literaturizarea, ne paște până nu mai rămâne nimic din noi.
Vă mulțumesc pentru impresii!
Domnișoară Moldoveanu, nu m-am supărat. Mă bucur că vi se pare interesant acest text.

Pe textul:

„Poem și contrapoem" de George Pașa

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Domnișoară Moldoveanu, ar fi trebuit, totuși, să abordați mai puțin aspectele biografice, fiindcă nu le cunoașteți. Deși, fără îndoială, există și abordări bioestetice ale literaturii. Aici e un poem în două părți, din două perspective diferite, cum spune și subtitlul. Nu am pretenția absurdă de a mă erija în reprezentant al vreunei generații. Textul este inclus într-un ansamblu mai vast, al cărui titlu nu e un secret pentru cei care citesc în mod constant creațiile mele.
Eu nu am generalizat deloc, nici intenție de propagandă nu am avut, aici fiind, totuși, literatură. Dar, spre a evita orice confuzie, vă spun că am hotărât mai târziu să merg în învățământul superior, iar în vara lui 1989 terminam anul al doilea. La liceu nu am fost omorâți cu marxismul, însă la examenul de la facultate am avut câte un subiect din ateism. Colegii de atunci de la filologia bucureșteană pot să confirme. Eu nu mint. Acest lucru nu înseamnă că aș arunca vreo anatemă asupra învățământului de atunci, care ne-a format ca oameni.

Pe textul:

„Poem și contrapoem" de George Pașa

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Acum, fiind inclus în această antologie, nu pot să zic nimic despre conținut. Doar de copertă mă leg puțin, fiindcă mi se pare cam rău realizată. Nu numai pentru că ar fi tăiat mai mult de jumătate din imaginea mea, umplând mare parte din copertă cu imaginea criticului literar.

Pe textul:

„Nimic despre ceaiul de mușețel" de Marian Dragomir

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
La ceas târziu, după o zi de muncă pe un tărâm devenit, în zilele noastre, în mod paradoxal, mai deloc poetic, vă trimit gândurile mele de bine, vouă, creatorilor și iubitorilor de poezie.
Pelerina aceasta a mea este grea, Mihaela Boboc. Știu și știi că fiecare creator are propria sa pelerină.
Dan Petruț Camui, versurile acestea sunt "pașadine" (vorba aiurelii celeia: "Prietenii știu de ce!"). Adevărul nu aduce mereu bucurie, de aceea mulți fug de el.
Ioan Mircea, credeam că sunt butoaiele acelea de care mă sprijineam acum două veri. Dar parcă tot pe acolo sunt și acestea. Știi că prin spărturile butoiului mai curge vinul ăla vechi.

Pe textul:

„Pelerină pentru așteptări" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Deși fiecare întrezărește în felul său ceea ce este "dincolo" și "dincoace" de sine, ceva cred că este comun. Mă rgăsesc în ceea ce spuneți aici, nu numai pentru că am fost atras spre aceste căutări, în special în ciclul poetic "dincolo și dincoace de mine".
Trăire mistică mi se pare, mai degrabă, decât una poetică propriu-zisă.

Pe textul:

„dincolo de sfârșitul adâncului" de Teodor Dume

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Dacă nu se întâmplă ceva neprevăzut, voi fi și eu, cu siguranță, acolo. Deja am devenit un prieten al poeziei. Nu-i așa, Marian Dragomir? Am aflat că va citi și Martin Culcea.

Pe textul:

„A treia ediție a “Zodiei Poeziei”" de Marian Dragomir

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mulțumesc, Mihaela! Mă bucur că te-a atras acest text. Poate că acea concizie creează o anumită ambiguitate, dar mi-am asumat și acel risc.

Pe textul:

„Când umbra părea pierdută" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
E și asta, Vasile, dar a nu se înțelege că poezia nu ar merita. Oricum, stelele nu contează, valoarea, știi, e dincolo de aceste însemne.

Pe textul:

„ poem " de Vasile Mihalache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Față de alte poezii ale autorului, unde exista o ambiguizare mai pronunțată a discursului, aici predominantă pare a fi sugestia. Discursul este liniștit, dar liniștea aceasta este dublată de o voce gravă, sub impulsul curgerii implacabile a timpului. În structura "de suprafață", discursul poate părea plat, meditația fiind perceptibilă abia în adâncime. Sugestia aceea a căderii, a simbiozei om-frunză nu este nicidecum nouă, însă personală mi se pare forma în care este așezat conținutul poetic. Întrebarea și răspunsul aparent naiv: "De ce cad frunzele alex/(...) de oboseală și frig viva" marchează una dintre cheile textuale, iar de aici discursul continuă într-o notă foarte inspirată, cu structuri poetice sub care, într-o atmosferă calmă, se rostesc adevăruri existențiale grave. Ambiguitatea discursivă din final, asigurată și de trecerea discursului de la persoana a II-a la persoana I, este, de asemenea, foarte inspirată. Efectul creat de asocierea incipitului cu finalul trimite la noi sugestii. Totuși, cred că formularea de la început nu este cea mai fericită, fiind incoerentă, corect fiind "am împrumutat de la toamnă", chiar dacă se pierde cumva ritmul.

P.s. La mulți ani!

Pe textul:

„ poem " de Vasile Mihalache

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Felicitări autoarei pentru carte. Mi-a stârnit interesul ceea ce spui (deși sunt printre cei care citesc în mod constant ce postezi pe aici și nu numai aici), când am văzut trimiterea pe care o faci la Micul Prinț. Sper că este o carte educativă pentru cei mici și nu numai.

Pe textul:

„Micuțul Globy și magia Crăciunului" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Da, se poate și așa. Era un balon ușor, nu din acela pentru traversat Atlanticul. Pentru traversarea pe nevăzute a unei alte inimi.

Pe textul:

„de teamă, de dragoste, de nicăieri" de cezara răducu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Eu cred că știu de ce ai spus "insula îngândurată". Dacă e asemănătoare celei la care mă gândesc eu, așa este. Cu logica asta poetică nu prea mă împac eu, așa apoet cum sunt în momentul de față: dacă inima e "balon spart", cum de mai plutește și nu se scufundă? E, poate, una dintre tainele poeziei, la care nu am ajuns încă.

Pe textul:

„de teamă, de dragoste, de nicăieri" de cezara răducu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Sunt bine exploatate cele două clișee (poate sunt mai multe, dar nu le văd eu acum): "Suntem în pom, iar pomu-n aer"; "săriți de pe fix". Astfel încât ultima strofă devine deosebit de bună.

Pe textul:

„răsărit de pe fix" de George Asztalos

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Spun că sunt onorat să particip la acest eveniment cultural, alături de alți poeți și poete, de care am auzit și i-am citit (este drept, pe trei dintre ei după ce a fost publicat acest anunț). Mulțumim organizatorilor pentru invitație! Vă așteptăm cu drag pe aceia dintre voi care puteți fi prezenți la această manifestare culturală!

Pe textul:

„Zodia Poeziei II " de Marian Dragomir

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mă bucur că mai am ocazia să remarc un text al lui Valeriu Barbu. L-am mai citit de dimineață de vreo două ori, mi-a plăcut, însă am trecut linișit mai departe, convins fiind că nu are nevoie de vreo apreciere de a mea, fiindcă, vorba autorului, cine să îi trăiască viața cu erorile sale mai bine ca sine? Nu e ceva nou ce se spune aici, fiindcă am mai citit, în pagina autorului, asemenea tristeți filtrate prin vers. Dar nu sunt nicidecum versuri goale de conținut. Poate nu după ultima modă, însă mă bucur că Valeriu nu se ia după cele trecătoare.

Pe textul:

„străinul" de Valeriu D.G. Barbu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Cred că e bine să lași așa cum e, fiindcă s-ar pierde din ceea ce ai pregătit drept poantă. Și, la urma urmei, poetul este și creator de sensuri.

Pe textul:

„Semantică (1)" de Goea Maria-Daniela

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
De regulă, se spune "să îți dai talente". Cred că ar if mai bine așa, fiindcă din contextul "să posezi talente" nu reiese acel sens pe care l-ai dorit.

Ai ridicat, din gropi, prostia
Și-ai pus-o-n versuri eminente;
Mi-e teamă că prin toată glia
Ai scormonit după talente.


Pe textul:

„Semantică (1)" de Goea Maria-Daniela

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Parcă am așezst, în colț, și o stea. Ori chiar am uitat să marchez?!

Pe textul:

„baby inventator" de dorin cozan

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Sub masca unui limbaj simplu, dar nu simplist, cum este în majoritatea poeziilor "cotidieniste", se etalează iluminarea interioară, care vine din revelația iubirii, veche de când lumea, ca și unitatea primordială - aspirație și iluzie permanentă a ființei umane. Pentru că ea, dragostea, este muzică răzbătând peste cele mai cenușii, întunecate spații exterioare sau interioare, muzică auzită în cele mai simple sunete, aparent banale, din existența cotidiană: "foșnetul vorbelor", "clinchetul lingurițelor".
Autorul este aici inspirat în deconstrucția unor clișee romantice sau p(r)ostmoderniste, starea ce animă creația fiind, nu chiar paradoxal, una romantică. Fiindcă tot ceea ce parcă ar vrea să ne spună este următorul fapt, destul de evident: dincolo de "cântecul pentru nebuni" ce caută un altceva, copie derizorie a nimicului, se află evidența simțurilor, care nu obligatotiu sunt înșelătoare. Parafrazând un celebru dicton, aș zice: Nimic nu există în obiect, dacă simțurile nu l-au revelat.
Și mai este aici misterul acesta al procreării, de aici divinizarea femeii. Pare, totuși, că limbajul suferă tocmai prin această teatralizare, într-un fel, marcă a discursului poetic cozanian. Eu am intuit, mai de mult timp, că astfel sunt atenuate undele poate prea sentimentaliste pe care le-ar imprima textului. Altfel spus, fără această fațetă șugubeață, textul ar cădea, cu adevărat, în anost, dând impresia deja-văzutului.
Poate că titlul acela induce în eroare. Acum nu spun că ar trebui să îl schimbe, doar dacă ar găsi ceva mai potrivit.

Pe textul:

„baby inventator" de dorin cozan

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Domnule Cătălin Al Doamnei, inițial, versul acela a fost așa cum l-ați citat dumneavoastră. Mă mai gândesc dacă nu cumva revin la acea formă, în varianta finală.

Doamnă Maier, fără îndoială că un stil mai limpede și poate mai profund este în a doua parte a textului, de la versul: "Nu este aici vreun demers ezoteric". Dar nu se poate spune că acea primă parte, bazată pe un ludic textual(izant) ar fi mai slabă. Ceea ce dați dumneavoastră drept exemplu de vers facil este total neadevărat. Este un vers inedit, nu la îndemâna oricui. Că nu e accesibil oricui e la fel de adevărat.

Treuie să mai știți că pe Agonia nu se recomandă neapărat cele mai bune texte ale unui autor, ci și acelea care pot naște comentarii de genul celui dinainte. Eu am înțeles acest lucru, deși nu o dată m-am întrebat de ce texte mai bune ale mele trec neobservate.

Pe textul:

„Când trădarea așteaptă după colț" de George Pașa

Recomandat
0 suflu
Context