Poezie
Când umbra părea pierdută
1 min lectură·
Mediu
Descoperise ochelari pentru umbră.
Umbra, nimic împotrivă.
Soarele, departe.
Ochii, țintă pe el.
Nimerise într-o umbră mai deasă;
de-acolo, pândea invizibilul,
umbra, împiedicată în el,
fără ochelari, alungită,
rămasă într-o bâjbâială fecundă.
Un chibrit, ceva,
vreo lumină aparte,
vreo scăpărare din beznă
(cine mai știe cum se pierd așteptările!).
Himere lungi, împiedicate
în ochelarii de soare.
„Da, așa e, – zicea soarele,
amintindu-și s-apună –,
și mâine e o zi."
023.033
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 70
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Când umbra părea pierdută.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14041568/cand-umbra-parea-pierdutaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Prima parte anunta un cadru aerisit si usor umoristic pentru ca finalul sa aduca in prim-planul liric o meditatie neasteptata - soarele care se gandeste la ziua de maine. Cumva faptul ca soarele spera la aceasta noua zi e un fel de cadru in cadru, bine aliniat cu ultimul vers al primei strofe "ochii, tinta la el".
0
Mulțumesc, Mihaela! Mă bucur că te-a atras acest text. Poate că acea concizie creează o anumită ambiguitate, dar mi-am asumat și acel risc.
0
