Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
Mi se pare mie sau aici este o poezie regândită? Spun aceasta nu numai pentru faptul că finalul îmi e atât de cunoscut, fiind și mottoul dvs. pe acest site. Cred că reușiți bine să scăpați de ceea ce ne pândește frecvent atunci când textul se axează pe reflexivitate, adică de prozaism al expresiei. Fiindcă nu lipsește expresivitatea, marcată printr-o serie de tropi și alte mijloace artistice.

Pe textul:

„efecte secundare" de Teodor Dume

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Nu știu ce să zic, dar sugestia lexicală de aici: "inima frumos/lucrată în lemn" mi se pare prea îndepărtată de un sens. Sau, vorba ta, ține de visarea viitorului. Mă rog, ar mai fi trebuit ceva pentru a sugera iconicul. Poate doar așa, să fie o bijuterie a artistului și apoi să vină Creatorul cu suflul divin și să îi dea viață.
În rest, îmi plac aceste concentrări ale sensurilor pe care le realizezi în mai tot ceea ce scrii în ultimul timp. Vezi că nu s-a tastat un "i" în cuvântul "știi".

Pe textul:

„nici eu nu înțeleg de ce va fi așa" de silviu dachin

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mulțumesc pentru semnul de lectură, domnule Dume. Am exagerat când am spus de umor. E vorba, mai degrabă, de ironie și autoironie.

Pe textul:

„Deplinătate" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ei, la așa ceva mă gândisem și eu, dar la aruncător mă refeream. Că doar nu era vreo praștie, aruncător de perle literare. Se poate înțelege și că este Cineva. Și asta nu ar avea chiar vreo noimă. Am recitit și văd că nu ar fi chiar așa multă umplutură. Tu ai harul de a esențializa, numai că treci peste texte și nu mai vrei să știi de ele. Păcat, ar putea fi o bijuterie estetică aici, fiindcă are substanță poetică, nu e scris doar de dragul formei.

Pe textul:

„still got the blues" de Valeriu D.G. Barbu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ca ideatică, nu este un text rău, dar logoreea poetică nu este întotdeauna benefică. Adică faptul că trăim într-un mileniu (în viziunea ta) haotic, că lumea este sub efectul unor mutații malefice, că, vorba cuiva, se prăbușește naibii șandramaua, toate acestea puteau fi spuse în mult mai puține cuvinte.
Îmi place, totuși, că resemantizezi ideea unei lumi în care se joacă aceeși piesă, cu alți actori și alte decoruri (idee venită de la Shakespeare și chiar de mai înainte). Nu știu rostul acelor pietre care se aruncă de sus. E posibil să fi mers eu prea departe cu înțelegerea, dar să nu fie decât o grindină banală.

Chit că dai și avertismente pentru ăștia ca mine cu analiza și cu "păreri moft", am ignorat și tot am zis ceva. Că, până la urmă, sunt și păreri "soft", ca să folosesc și eu un barbarism la modă. Așa că mai dă jos din molozul poetic, altfel se dărâmă naibii decorurile astea de carton!

Cu aceeași "răutate" pașiană, dar și cu stimă,

G. Pașa

Pe textul:

„still got the blues" de Valeriu D.G. Barbu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Veronica, ai sesizat notele esențiale pe care le are textul. Onorat de semn.

IMP, frumos jocul tău, pecând de la versurile date. Ai sesizat, în mod sigur, că "am acordat" poezeaua la măsura de 17, cifra dragă ție. Așa a venit ritmul. Acum nenea Iancu nu știu ce o fi făcut prin Trivale (ai ales o soluție de avarie, în mod sigur).

Domnule Munteanu, aveți mare dreptate. Am modificat la versul acela cu umorul involuntar, rămânând numai umorul amărui care marchează textul. Sigur, poate mai deranjează cumva rima interioară. Verbul acela, de asemenea, l-am modificat, alegând cea mai potrivită variantă, întrucât doream să se păstreze forma și înțelesul de viitor. Dacă aș fi scris "s-ar auzi", ar fi exprimat doar o condiție, o potențialitate, pe când eul poetic părea foarte sigur pe el (!). Cred că viitorul popular este mai potrivit.
Ieri nu găseam nicio soluție pentru a înlocui cuvintele "Apus" sau "Occident". Ciudat cum nu-mi venea în minte vechiul "Soare-Apune"! Oricum nu lăsam așa. Mă bucur că mai citiți ceea ce scriu.

Pe textul:

„Deplinătate" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Prima dată era să spun că Vasile este în afara subiectului prin ceea ce spune aici, dar am revăzut titlul comentariului și mi-am dat seama la ce se referă. Da, este aici un vers păstrat dintr-un alt text pe care l-am trecut în rezervă!

Pe textul:

„Fericirea-i un cerc din care pornește totul" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Pe masa cea de tâmplărie
Este-un catren la geluit
Ce-mi pare o copilărie...
Să-i dau cu gel? Să-i dau cu flit?

Pe textul:

„Deformație profesională (2)" de Goea Maria-Daniela

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Scuzele mele, nu am citit cu atenție. Te refereai la acea ființă căreia i se adresează eul poetic. Credeam că te referi tot la Ben Cioglu.

Pe textul:

„Fericirea-i un cerc din care pornește totul" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Tu vorbești de realitatea ta; eu, de a mea. Aici, o Colombină; acolo, alta, "într-o ramă veche". Fără îndoială că între spații mai există și puncte de convergență (sau cum le spuneți voi, matematicienii).
Nu este chiar personaj aici, ci eul liric. Personajul acela de care vorbești și-a încheiat povestea.
Fiind aici doar "o repriză", e posibil să mai continui, într-un alt text, "povestea".

Pe textul:

„Fericirea-i un cerc din care pornește totul" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
A se citi astfel, acolo unde sunt erori: "lipsește", "prost-gustului". Mai este și o virgulă dublată, la începutul comentariului meu.

Pe textul:

„ alt cânt al însinguratului " de Cătălin Al DOAMNEI

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Aici este mai mult lirism,, mai multă coerență, deși nu lipsesc inevitabilele trimiteri culturale, prezente în cam tot ceea ce scrieți. Din mesaj nu lisește "suflul divin", cel pe care îl doream, de acum vreo câțiva ani, ca antidot poetic și contrapondere la invazia prostului-gust în literatură.

Pe textul:

„ alt cânt al însinguratului " de Cătălin Al DOAMNEI

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Îmi place mesajul, dar, din păcate, forma pe care ați ales-o este prea prozaică petru o "scară Mihai Eminescu". Știu că aveți un stil predominant narativ, însă aici parcă lipsește ceva pentru a fi poezia pe care am mai citit-o în pagina dumneavoastră. Știu că vorbesc în van și părerile, până la urmă, contează prea puțin. Important este să vă urmați steaua de poet, indiferent de conjuncturi.

Pe textul:

„scara mihai eminescu" de Cătălin Al DOAMNEI

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Uf, voiam, inițial, să comentez un text de anul trecut și apoi m-am oprit la ultimul postat. Sigur că textul acesta nu se află în volumul de debut al autorului!

Pe textul:

„incompresibilul fluid al uitării" de Marius Lazarescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Strofa a doua și a treia mi s-au părut mai bine realizate. Chiar dacă n-aș fi de acord cu ideile de acolo despre antinomia dintre libertate și îngrădire, tot nu pot spune că viziunea nu este interesantă. Iar eroul acesta liric, pe care l-am mai întâlnit și în alte creații ale autorului, are bizareria caracteristică tuturor celor ieșiți din comun: adică poate fi recunoscut și în celebrul personaj al lui Cervantes, și în Sisif (prezent și într-un poem care mi-a plăcut foarte mult și l-am recitit în seara aceasta), și aerul omului "din subterană" dostoievskian, și ceva rebelaisian, prin "concluzia" din versurile "ajuns înțelepțit la colțul străzii tu te întorci/să bei" (chiar dacă la autorul francez e puțin altcumva, ideea venind din celebrul "In vino veritas").
Chiar dacă sunt în acord cu acea concluzie din versul final, sonoritatea sa parcă rupe cumva din ritmul textului. Deși observația mea este tardivă, probabil, fiindcă poezia se va fi aflând în volum.
Prima strofă îmi amintește, prin ideatică, de Bacovia cu al său "Eu trebuie să beau,/Să uit ceea ce nu știe nimeni".
Nu pot spune că este un text îndeajuns de șlefuit, însă este printre cele care m-au convins.

Pe textul:

„incompresibilul fluid al uitării" de Marius Lazarescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
M-am gândit că de aceea s-a întors arlechinul. Spor la căutări! Și dacă tot m-am întors și eu, îți spun că mai e o inversare de litere undeva: "te iuți". Poate unde te-ai iuțit cam mult să postezi și ai uitat să revezi textul!

Pe textul:

„fesul arlechinului singur" de Valeriu D.G. Barbu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mai este și un dezacord în versul al treilea: "o fi pleoapele".

Pe textul:

„fesul arlechinului singur" de Valeriu D.G. Barbu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Puțin incoerent acest text, poate și unde (nu-i așa?!) umbra, într-un anumit moment al zilei, e tot în spatele tău și nu ai cum să o vezi. În schimb, "se aud" aplauzele și "se vede" "fesul arlechinului" (o veche cunoștință de a noastră: fesul? arlechinul? și unul, și altul). Chestia aia cu întregul (lăsând modestia deoparte) cred că am spus-o eu, recent, mai bine.
Mă rog, poate că impresia de incoerență mi-a dat-o și faptul că nu am văzut "aura" acestei poezii. Că fesul ăla este oricum recurent. Cred că ai început deja să te repeți în versuri, posibil și datorită faptului că scrii aproape zilnic. Și, cum știm, poezia nu este ca proza și trebuie o perioadă de acumulare.

Doar o părere. Cu același respect, neștirbit de conjuncturi.

Pe textul:

„fesul arlechinului singur" de Valeriu D.G. Barbu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Vă mulțumesc și eu, domnule Silișteanu, pentru atenția pe care o acordați poeziei lui Ioan Vintilă Fintiș. Dacă l-ați cunoscut, în mod sigur l-ați auzit și recitând. Are un talent deosebit de recitator al textelor poetice (nu numai ale sale).

Pe textul:

„Laitmotivul frigului la Ioan Vintilă-Fintiș" de George Pașa

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Mă bucur că v-a plăcut articolul acesta. Ioan Vintilă Fintiș este poet, în adevăratul sens al cuvântului, chiar dacă, din păcate, nu cred că în volumul acesta a dat întreaga măsură a vocației sale creatoare.
Domnule Mureșan, nu am mai scris de vreun an recenzii și cronici, așa că nu prea am reușit cine știe ce aici, chiar dacă dumneavoastră spuneți altceva. De aici, poate, și ezitarea de a da vreun verdict clar, nu din alte considerente. Eu scriu din convingere, iar despre cărțile foarte proaste evit să vorbesc. Dacă aș fi fost, cum spuneți, critic literar, le-aș fi desființat fără vreo reținere. Nu am de gând să urmez drumul criticii literare, rămân poet, atât cât sunt.
Domnule Dume, acolo e interpretarea mea, poetul poate a spus cu totul altceva. Despre meșteșugul lui Fintiș poate veți afla când veți citi cartea.
Doamnă Ardeleanu, nu am obiceiul de a da multe citate sau de a parafraza, cum fac mulți critici de ocazie. Nu știu în ce măsură mi-a reușit să aduc la lumină ceea ce este bun sau (mai ales) ceea ce este rău, dar mă bucur că am atras atenția asupra cărții. Poate o veți găsi prin librării și vă veți convinge cum apare ea în lectura dumneavoastră.

Pe textul:

„Laitmotivul frigului la Ioan Vintilă-Fintiș" de George Pașa

Recomandat
0 suflu
Context