George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Pe textul:
„efecte secundare" de Teodor Dume
În rest, îmi plac aceste concentrări ale sensurilor pe care le realizezi în mai tot ceea ce scrii în ultimul timp. Vezi că nu s-a tastat un "i" în cuvântul "știi".
Pe textul:
„nici eu nu înțeleg de ce va fi așa" de silviu dachin
Pe textul:
„Deplinătate" de George Pașa
Pe textul:
„still got the blues" de Valeriu D.G. Barbu
Îmi place, totuși, că resemantizezi ideea unei lumi în care se joacă aceeși piesă, cu alți actori și alte decoruri (idee venită de la Shakespeare și chiar de mai înainte). Nu știu rostul acelor pietre care se aruncă de sus. E posibil să fi mers eu prea departe cu înțelegerea, dar să nu fie decât o grindină banală.
Chit că dai și avertismente pentru ăștia ca mine cu analiza și cu "păreri moft", am ignorat și tot am zis ceva. Că, până la urmă, sunt și păreri "soft", ca să folosesc și eu un barbarism la modă. Așa că mai dă jos din molozul poetic, altfel se dărâmă naibii decorurile astea de carton!
Cu aceeași "răutate" pașiană, dar și cu stimă,
G. Pașa
Pe textul:
„still got the blues" de Valeriu D.G. Barbu
IMP, frumos jocul tău, pecând de la versurile date. Ai sesizat, în mod sigur, că "am acordat" poezeaua la măsura de 17, cifra dragă ție. Așa a venit ritmul. Acum nenea Iancu nu știu ce o fi făcut prin Trivale (ai ales o soluție de avarie, în mod sigur).
Domnule Munteanu, aveți mare dreptate. Am modificat la versul acela cu umorul involuntar, rămânând numai umorul amărui care marchează textul. Sigur, poate mai deranjează cumva rima interioară. Verbul acela, de asemenea, l-am modificat, alegând cea mai potrivită variantă, întrucât doream să se păstreze forma și înțelesul de viitor. Dacă aș fi scris "s-ar auzi", ar fi exprimat doar o condiție, o potențialitate, pe când eul poetic părea foarte sigur pe el (!). Cred că viitorul popular este mai potrivit.
Ieri nu găseam nicio soluție pentru a înlocui cuvintele "Apus" sau "Occident". Ciudat cum nu-mi venea în minte vechiul "Soare-Apune"! Oricum nu lăsam așa. Mă bucur că mai citiți ceea ce scriu.
Pe textul:
„Deplinătate" de George Pașa
Pe textul:
„Fericirea-i un cerc din care pornește totul" de George Pașa
Este-un catren la geluit
Ce-mi pare o copilărie...
Să-i dau cu gel? Să-i dau cu flit?
Pe textul:
„Deformație profesională (2)" de Goea Maria-Daniela
Pe textul:
„Fericirea-i un cerc din care pornește totul" de George Pașa
Nu este chiar personaj aici, ci eul liric. Personajul acela de care vorbești și-a încheiat povestea.
Fiind aici doar "o repriză", e posibil să mai continui, într-un alt text, "povestea".
Pe textul:
„Fericirea-i un cerc din care pornește totul" de George Pașa
Pe textul:
„ alt cânt al însinguratului " de Cătălin Al DOAMNEI
Pe textul:
„ alt cânt al însinguratului " de Cătălin Al DOAMNEI
Pe textul:
„scara mihai eminescu" de Cătălin Al DOAMNEI
Pe textul:
„incompresibilul fluid al uitării" de Marius Lazarescu
Chiar dacă sunt în acord cu acea concluzie din versul final, sonoritatea sa parcă rupe cumva din ritmul textului. Deși observația mea este tardivă, probabil, fiindcă poezia se va fi aflând în volum.
Prima strofă îmi amintește, prin ideatică, de Bacovia cu al său "Eu trebuie să beau,/Să uit ceea ce nu știe nimeni".
Nu pot spune că este un text îndeajuns de șlefuit, însă este printre cele care m-au convins.
Pe textul:
„incompresibilul fluid al uitării" de Marius Lazarescu
Pe textul:
„fesul arlechinului singur" de Valeriu D.G. Barbu
Pe textul:
„fesul arlechinului singur" de Valeriu D.G. Barbu
Mă rog, poate că impresia de incoerență mi-a dat-o și faptul că nu am văzut "aura" acestei poezii. Că fesul ăla este oricum recurent. Cred că ai început deja să te repeți în versuri, posibil și datorită faptului că scrii aproape zilnic. Și, cum știm, poezia nu este ca proza și trebuie o perioadă de acumulare.
Doar o părere. Cu același respect, neștirbit de conjuncturi.
Pe textul:
„fesul arlechinului singur" de Valeriu D.G. Barbu
Pe textul:
„Laitmotivul frigului la Ioan Vintilă-Fintiș" de George Pașa
RecomandatDomnule Mureșan, nu am mai scris de vreun an recenzii și cronici, așa că nu prea am reușit cine știe ce aici, chiar dacă dumneavoastră spuneți altceva. De aici, poate, și ezitarea de a da vreun verdict clar, nu din alte considerente. Eu scriu din convingere, iar despre cărțile foarte proaste evit să vorbesc. Dacă aș fi fost, cum spuneți, critic literar, le-aș fi desființat fără vreo reținere. Nu am de gând să urmez drumul criticii literare, rămân poet, atât cât sunt.
Domnule Dume, acolo e interpretarea mea, poetul poate a spus cu totul altceva. Despre meșteșugul lui Fintiș poate veți afla când veți citi cartea.
Doamnă Ardeleanu, nu am obiceiul de a da multe citate sau de a parafraza, cum fac mulți critici de ocazie. Nu știu în ce măsură mi-a reușit să aduc la lumină ceea ce este bun sau (mai ales) ceea ce este rău, dar mă bucur că am atras atenția asupra cărții. Poate o veți găsi prin librării și vă veți convinge cum apare ea în lectura dumneavoastră.
Pe textul:
„Laitmotivul frigului la Ioan Vintilă-Fintiș" de George Pașa
Recomandat
