Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@george-pasaGP

George Pașa

@george-pasa

Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”

Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".

🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
George PașaGP
George Pașa·
Felicitări, Nuța Crăciun! Cred că ai făcut bine că nu te-ai grăbit cu această carte. Dacă nu mă înșel, lucrezi la ea de vreo 8 ani, iar titlul acesta îl aveai în minte tot cam de atunci, de prin 2006-2007.

Pe textul:

„Cuvinte de îmblânzit mâinile - Lansare de carte " de Eugenia Reiter

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Poate mă înșeală memoria, dar am impresia că unele dintre gândurile de aici le-am mai întâlnit prin comentariile autorului. Sau, poate, urmează și acestea cam aceeași linie conceptuală, de aceea și impresia pe care o am.

Pe textul:

„Lumea fiecăruia, în simbioză cu lumea reală" de razvan rachieriu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Tocmai înlocuiam verbul acela, fiindcă, într-adevăr, nu se utilizează la timpurile trecutului, cum spun normele impuse de DOOM. Am văzut apoi și comentariul dumneavoastră, domnule Groza. Mulțumesc!

Mă bucur că v-a plăcut poezia aceasta, domnule Dumitru.

Pe textul:

„Te priveam în oglinzile celor zece vieți" de George Pașa

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Se poate să fie cum ziceți voi, Ottilia și Răzvan. E doar un experiment aici, fără pretenții. Știu că am texte mult mai bune, din păcate, cu prea puțin ecou la cititorii de aici. În textul acesta, singurul merit ar putea fi utilizarea litotei, o figură de stil pe care nu prea se mizează, cel puțin pe site-ul acesta.

Pe textul:

„Stare apoetică" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Am păstrat din fișieul meu inclusiv data și ora, fiindcă mi-a plăcut acea simetrie a hazardului: patru cifre de 1. Sigur că voi șterge acum. Nu am obiceiul să las pe site și asta. Fie că vei spune că sunt și eu răzgândac.

Pe textul:

„Contraste" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
De această dată, expresia poetică mi se pare în acord cu ideile poetice, fie că acestea sunt niște viziuni la care nu prea ader. Prometeu ăsta al tău parcă seamănă, mai degrabă, cu Sisif. Altădată s-ar fi găsit scânteia dorului care să aprindă focul, dacă, așa cum se zice aici, "chibriturile sunt ude". Eu, pentru aprinderea focului sacru, chiar am rupt din mine "așchii de dor".
Acum să nu crezi că aș fi vânătorul plecat în căutarea lupului, mai ales că, din poveste, cam știu ce mă așteaptă.

Pe textul:

„poem jilav" de Valeriu D.G. Barbu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Am rezonat cu ceea ce ai scris aici. Ochiul porumbelului cred că voia să-ți spună: "Ai grijă de fratele tău!"
Acum vreo săptămână, chiar voiam să scriu ceva din perspectiva ochiului de porumbel, dar mi s-a revelat cu totul altceva.

Pe textul:

„din ochiul fratelui" de serban georgescu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Observ, în ultimele texte, o anumită relație de conținut și de formă, fapt pe care l-aș explica prin unitatea pe care o cere un posibil ciclu poetic sau volum. Ultima strofă spune frumos niște adevăruri în care și eu cred (poate și mulți alții).

Pe textul:

„eon IX" de nicolae silade

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Domnule Dume, mă bucur că ați avut ce citi aici. Desigur, se putea reuși ceva mai bun, mai precis, să dau versurilor o haină poetică mai strălucită. Finalul, de asemenea, vine prea repede, ceva lipsește înainte de el.

Pe textul:

„În căutarea ordinii" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ca în multe dintre poeziile din ciclul "eon" (din care mi-au plăcut mai mult VIII și IX, desigur, și aceasta), și aici văd o poezie a arhtetipurilor și a unei metafizici personale, cu un parfum de vetustețe, dat în special de lexic. Estetismul autorului aduce înaintea noastră imagini poetice nu neapărat noi, dar încărcate de suflu divin și muzicalitate. Poate retorismul exacerbat, cel puțin în versurile de față, ar putea fi un aspect discutabil, cu o ușoară undă de emfază. Dar, în opinia mea, nu este un aspect blamabil.
Reușită m ise pare capacitatea de sinteză a unei arii largi de idei poetice. Perspectiva, însă, rămâne personală.

Pe textul:

„eon VII" de nicolae silade

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Ultimele două strofe mi se par foarte bune; la prima, cred că este ceva "moloz", în care, totuși, așa cum se spune în strofele ulterioare, "rezistă iubirea".

Văd aici căutarea unei ordini (a sinelui, a cuvintelor, a vieții) care subzistă în haos. Poate, de aici, și impresia de căutare printr-un haos de cuvinte. Trimiterile culturale (la Eminescu, la Nichita) sunt și ele bine alese.

Pe textul:

„viața o ultimă îmbrățișare " de Ottilia Ardeleanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Da, am formulat cam aiurea, înțelegându-se că textele au o limită (deși au). Însă nu acest lucru doream să îl spun, ci faptul că nu se recomandă aprecierea prin steluță a unor texte consecutive aparținând aceluiași autor.

Mulțumesc pentru înțelegere!

Pe textul:

„Viața așa cum e și a fost" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Veronica, sunt copleșit de atâta atenție acordată textelor mele, dar există și o limită a textelor remarcate la același autor. Regulamentul impune acesta, de aceea, e bine să recitești regulile site-ului. Un comentariu ar fi suficient, să știu că am feed-back din partea altora care se pricep la poezie.

Mulțumesc!

Pe textul:

„Viața așa cum e și a fost" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Un aspect de remarcat în rândurile de aici (las la o parte pozele, deși, poate, au mai mult poezie) este sugerarea prin idee a muzicalității. Adică se transmite o stare, iar percepția acesteia, de la un receptor la altul, este normal să fie diferită. Aș spune că aici găsim o altfel de sugestie, care nu mai vine din sonorități (sau prea puțin), ci din puterea persuasivă a ideii. Riscul este acela de a nu impresiona, fiindcă, un cititor profesionist se găsește în fața unei dileme: să accepte sau nu manierismul autorului, dat de vehicularea acelorași și acelorași lexeme? Uneori da, în măsura în care cuvintele se încarcă de sugestie; alteori nu, fiindcă există impresia că se alunecă în autopaștișare.

Mă rog, e mai greu să fii de altă părere decât doi steluțari prietenoși, dar tot prietenește spun și eu ceea ce spun.

Pe textul:

„ din galeria Dan-Tudor Dorian" de Ioan-Mircea Popovici

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Victore, îmi place că spui, fără menajamente, ceea ce crezi. Ai tot respectul meu, chiar dacă nu aș fi fost de acord cu ideile expuse aici.

Pe textul:

„Bucfast" de Victor Potra

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Vă mulțumesc pentru comentariile voastre, Veronica și Teodor. Mă bucur că v-a plăcut poezia aceasta, precum și "rubato-ul" său.

Pe textul:

„Rubato" de George Pașa

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Știu și eu un profesor căruia îi plac în mod deosebit macii. Desigur, nu e prototipul personajului tău!
Cred că trebuie să mai scrii despre el, să îl introduci (de ce nu?) și în scene umoristice, când i se pune pata (sau își pierde capul) și răstoarnă, mânios ca Ahile, covata; când se ceartă cu-o lună gălbejită, iar aia, ca proasta, se face roșie ca o fată căzută-n ispită ș.a.

Pe textul:

„O mare de maci" de Ottilia Ardeleanu

0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Și dacă tot scrii cu majuscule cuvântul "toți", adaugă, naibii, și prepoziția "pe"!

Pe textul:

„Dansul pe lună" de dorin cozan

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Chestia asta cu adresarea "baby" a spus-o bine Cărtărescu și au mai spus-o și alții. Și tu, în alte câteva texte. Sigur, tu spui altceva.
Deși lexicul poetic este altul, mi se pare că prea mult insiști asupra aceleiași formule poetice. Fără îndoială, toți poeții pot cădea în manierism, important este, vei zice, să aibă o manieră proprie.
Până la urmă, nici pe tine nu te ocolește "beția de cuvinte". Doar că pe la tine este și un vin (chiar poetic) de calitate.
Dacă unii au renunțat complet la punctuație și la litera majusculă, tu cred că ai ales o altă cale de a eluda norma, scriind cu majusculă când te taie capul. Adică și la unele verbe, pe când un substantiv propriu e scris cu minusculă. Dar, uite, după ce am scris acest ultim rând, mi-a trecut prin cap faptul că nu e simplă greșeală de redactare, ci o eludare voluntară a normei. Până la urmă, poetul e normal, ca să respecte și norma? La început, cuvântul"Caezar" e scris cu majusculă, drept expresie a unui eu cam grandoman; apoi minuscula înseamnă coborârea sa pe Pâmânt, unde cezarul nu e decât un oarecare iubit. Și cum Ea vrea să îi dea Cezarului ce este al Cezarului, ce poate face decât să îl sărute "unde îl doare mai mult"?
Poate părea un comentariu prea acid, însă nu este. Mie îmi place cum scrie Cozan, de aceea și sunt așa de exigent cu el.

Pe textul:

„Dansul pe lună" de dorin cozan

Recomandat
0 suflu
Context
George PașaGP
George Pașa·
Vă mulțumesc, Veronica și Maria, pentru semnele voastre de lectură.
Veronica, așa sunt poeziile acestea, pe care eu le-am poreclit (poate puțin lipsit de modestie) pașadine: sintetice.

Maria, cred că ai dreptate. Poate de aceea puțini se încumetă să comenteze asemenea acte poetice.

Pe textul:

„Contopirea semnelor" de George Pașa

0 suflu
Context