George Pașa
Verificat@george-pasa
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
Colecțiile lui George Pașa
Pe textul:
„Cuvinte de îmblânzit mâinile - Lansare de carte " de Eugenia Reiter
RecomandatPe textul:
„Lumea fiecăruia, în simbioză cu lumea reală" de razvan rachieriu
Mă bucur că v-a plăcut poezia aceasta, domnule Dumitru.
Pe textul:
„Te priveam în oglinzile celor zece vieți" de George Pașa
RecomandatPe textul:
„Stare apoetică" de George Pașa
Pe textul:
„Contraste" de George Pașa
Acum să nu crezi că aș fi vânătorul plecat în căutarea lupului, mai ales că, din poveste, cam știu ce mă așteaptă.
Pe textul:
„poem jilav" de Valeriu D.G. Barbu
Acum vreo săptămână, chiar voiam să scriu ceva din perspectiva ochiului de porumbel, dar mi s-a revelat cu totul altceva.
Pe textul:
„din ochiul fratelui" de serban georgescu
Pe textul:
„eon IX" de nicolae silade
Pe textul:
„În căutarea ordinii" de George Pașa
Reușită m ise pare capacitatea de sinteză a unei arii largi de idei poetice. Perspectiva, însă, rămâne personală.
Pe textul:
„eon VII" de nicolae silade
Văd aici căutarea unei ordini (a sinelui, a cuvintelor, a vieții) care subzistă în haos. Poate, de aici, și impresia de căutare printr-un haos de cuvinte. Trimiterile culturale (la Eminescu, la Nichita) sunt și ele bine alese.
Pe textul:
„viața o ultimă îmbrățișare " de Ottilia Ardeleanu
Mulțumesc pentru înțelegere!
Pe textul:
„Viața așa cum e și a fost" de George Pașa
Mulțumesc!
Pe textul:
„Viața așa cum e și a fost" de George Pașa
Mă rog, e mai greu să fii de altă părere decât doi steluțari prietenoși, dar tot prietenește spun și eu ceea ce spun.
Pe textul:
„ din galeria Dan-Tudor Dorian" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„Bucfast" de Victor Potra
Pe textul:
„Rubato" de George Pașa
Cred că trebuie să mai scrii despre el, să îl introduci (de ce nu?) și în scene umoristice, când i se pune pata (sau își pierde capul) și răstoarnă, mânios ca Ahile, covata; când se ceartă cu-o lună gălbejită, iar aia, ca proasta, se face roșie ca o fată căzută-n ispită ș.a.
Pe textul:
„O mare de maci" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Dansul pe lună" de dorin cozan
RecomandatDeși lexicul poetic este altul, mi se pare că prea mult insiști asupra aceleiași formule poetice. Fără îndoială, toți poeții pot cădea în manierism, important este, vei zice, să aibă o manieră proprie.
Până la urmă, nici pe tine nu te ocolește "beția de cuvinte". Doar că pe la tine este și un vin (chiar poetic) de calitate.
Dacă unii au renunțat complet la punctuație și la litera majusculă, tu cred că ai ales o altă cale de a eluda norma, scriind cu majusculă când te taie capul. Adică și la unele verbe, pe când un substantiv propriu e scris cu minusculă. Dar, uite, după ce am scris acest ultim rând, mi-a trecut prin cap faptul că nu e simplă greșeală de redactare, ci o eludare voluntară a normei. Până la urmă, poetul e normal, ca să respecte și norma? La început, cuvântul"Caezar" e scris cu majusculă, drept expresie a unui eu cam grandoman; apoi minuscula înseamnă coborârea sa pe Pâmânt, unde cezarul nu e decât un oarecare iubit. Și cum Ea vrea să îi dea Cezarului ce este al Cezarului, ce poate face decât să îl sărute "unde îl doare mai mult"?
Poate părea un comentariu prea acid, însă nu este. Mie îmi place cum scrie Cozan, de aceea și sunt așa de exigent cu el.
Pe textul:
„Dansul pe lună" de dorin cozan
RecomandatVeronica, așa sunt poeziile acestea, pe care eu le-am poreclit (poate puțin lipsit de modestie) pașadine: sintetice.
Maria, cred că ai dreptate. Poate de aceea puțini se încumetă să comenteze asemenea acte poetice.
Pe textul:
„Contopirea semnelor" de George Pașa

