Poezie
Te priveam în oglinzile celor zece vieți
1 min lectură·
Mediu
De aceea erau așa geloși canibalii din Penambumbe:
le oferiseși oglinzile ochilor tăi cerșetorilor din Glass Pier
să își facă mustățile în ele.
Pe-atunci, nu era niciun cor de voci ofticoase,
fiecare chakră avea un soare
din care izvora lumină cât pentru zece vieți.
Apoi, ne-am întâlnit între lumi,
după ce îmi trecusem speranțele în rezervă
și ignorasem mulțimile vide,
incapabile să-și aleagă un pion principal
să dea mat reginei umbrelor.
Mi-ai spus că mai e puțin și vei trece în altă constelație,
să am grijă de suflet,
spre-a nu-i risipi toate stelele
ca pe firimituri pentru vrăbii.
Vânturile cosmice vuiau ca niște scandări canibalice;
unui cerb rătăcit nu se știe cum pe acolo
îi sclipeau în coarne mistere.
Când ai trecut dincolo,
toate ceasurile deveniseră îngrijorate,
cerșetorii din Glass Pier își smulgeau, de ciudă, mustățile,
numai eu, rămas același, te iubeam ca întâiași oară
și te priveam în oglinzile celor zece vieți.
le oferiseși oglinzile ochilor tăi cerșetorilor din Glass Pier
să își facă mustățile în ele.
Pe-atunci, nu era niciun cor de voci ofticoase,
fiecare chakră avea un soare
din care izvora lumină cât pentru zece vieți.
Apoi, ne-am întâlnit între lumi,
după ce îmi trecusem speranțele în rezervă
și ignorasem mulțimile vide,
incapabile să-și aleagă un pion principal
să dea mat reginei umbrelor.
Mi-ai spus că mai e puțin și vei trece în altă constelație,
să am grijă de suflet,
spre-a nu-i risipi toate stelele
ca pe firimituri pentru vrăbii.
Vânturile cosmice vuiau ca niște scandări canibalice;
unui cerb rătăcit nu se știe cum pe acolo
îi sclipeau în coarne mistere.
Când ai trecut dincolo,
toate ceasurile deveniseră îngrijorate,
cerșetorii din Glass Pier își smulgeau, de ciudă, mustățile,
numai eu, rămas același, te iubeam ca întâiași oară
și te priveam în oglinzile celor zece vieți.
055.799
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Te priveam în oglinzile celor zece vieți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14052261/te-priveam-in-oglinzile-celor-zece-vietiComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CGMultumesc revizorului pentru ca mi-a atras atentia la forma corecta: a desfide.
Poezia are ceva din stilul lui Stefan Augustin Doinaș, dar desfisesem sparge frumusetea poeziei fiind xenism. Ceea ce inseamna ca nu este adaptat conjugarii im limba romana. Este utilizat numai la indicativ, conjunctiv si conditional prezent, respectiv imperfect si viitor.
Felicitari pentru text !
Poezia are ceva din stilul lui Stefan Augustin Doinaș, dar desfisesem sparge frumusetea poeziei fiind xenism. Ceea ce inseamna ca nu este adaptat conjugarii im limba romana. Este utilizat numai la indicativ, conjunctiv si conditional prezent, respectiv imperfect si viitor.
Felicitari pentru text !
0
GPTocmai înlocuiam verbul acela, fiindcă, într-adevăr, nu se utilizează la timpurile trecutului, cum spun normele impuse de DOOM. Am văzut apoi și comentariul dumneavoastră, domnule Groza. Mulțumesc!
Mă bucur că v-a plăcut poezia aceasta, domnule Dumitru.
Mă bucur că v-a plăcut poezia aceasta, domnule Dumitru.
0
DCasezata firesc intre lumi, poezia da mat reginei umbrelor si ceasurilor îngrijorate, foarte frumoasa
0
GPDaria, păi eul ăsta poetic de aici e tot un fel de Frankenstein. Glumesc, desigur. Mulțumesc pentru lectură!
0
Îmi place în special cosmogonia, adorația iubitei, trecerea sentimentului dincolo de pământesc, înstelarea iubirii... Mai ales că această "cosmogenizare" nu e bombastică, e o lume a astrelor... pământene, e ca și cum poezia e scrisă pe prispa casei iar în bătătură se plimbă cerbi, stele, vrăbii, umbre, "speranțe trecute în rezervă" și canibali din Penambumbe!
Iubirea - poartă stelară prin care (și cu care) trecem dintr-o lume în alta!