Poezie
Rubato
1 min lectură·
Mediu
Să dai o formă geometrică singurătății
înseamnă să-i anulezi rotunjimea –
sferă doar cu o nișă în care se zbate un fir de praf.
Și totuși, ceva lipsește:
poate hotarul care separă un hop de un altul,
străbătut de călărețul ce scrâșnește dând pinteni calului,
în salt spre apusul rubiniu al speranței.
Hopa! Călcâiul s-a scufundat, vulnerabil, în apa ispitelor.
De-acum, ieșirea nu înseamnă decât o altă purificare prin lacrimi,
un pas îndoit de tristețe,
cum lumina devorând întunericul,
până rămâne doar un gol minuscul.
Aș umple golul acela cu tine,
dar alte spații își cer împlinirea
și te absorb ca niște pâlnii în care gravitația și-a împlinit căderea,
năzuind spre-nălțare.
Rămâne ca-n altă viață să-ți fiu delicatul fir de praf,
care, prin sărutul-ventuză, ți se lipește de suflet.
042.962
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 129
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Rubato.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14050218/rubatoComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
TDun produs din interior înspre exterior bine etalat încă din primele versuri care induc și produc acea determinare a profunzimii.
"Să dai o formă geometrică singurătății/înseamnă să-i anulezi rotunjimea(...)dar alte spații își cer împlinirea/și te absorb ca niște pâlnii în care gravitația și-a împlinit căderea,/năzuind spre-nălțare."
da, o coroborare de efect.
stimă și o luminiță care va lumina calea și altor cititori
"Să dai o formă geometrică singurătății/înseamnă să-i anulezi rotunjimea(...)dar alte spații își cer împlinirea/și te absorb ca niște pâlnii în care gravitația și-a împlinit căderea,/năzuind spre-nălțare."
da, o coroborare de efect.
stimă și o luminiță care va lumina calea și altor cititori
0
TD0
GPVă mulțumesc pentru comentariile voastre, Veronica și Teodor. Mă bucur că v-a plăcut poezia aceasta, precum și "rubato-ul" său.
0
Si de aici incepe o avalansa de metafore vizuale, puternice, originale.
"un pas îndoit de tristețe,
cum lumina devorând întunericul,
până rămâne doar un gol minuscul."
Starile emotionale se succed pentru a se finaliza prin revenirea la acelasi fir de praf de la inceput, dar altfel vazut...
Pe mine lectura poemului m-a incantat. Stea.