poem jilav

De această dată, expresia poetică mi se pare în acord cu ideile poetice, fie că acestea sunt niște viziuni la care nu prea ader. Prometeu ăsta al tău parcă seamănă, mai degrabă, cu Sisif. Altădată s-ar fi găsit scânteia dorului care să aprindă focul, dacă, așa cum se zice aici, "chibriturile sunt ude". Eu, pentru aprinderea focului sacru, chiar am rupt din mine "așchii de dor".
Acum să nu crezi că aș fi vânătorul plecat în căutarea lupului, mai ales că, din poveste, cam știu ce mă așteaptă.

păi de-ar ști mielul să le zică, eu aș sufla în chibrituri...
tu ți-ai permis să rupi, eu le păstrez intacte... dorurile

se aseamănă lui Komartin. Și asta voit. Pentru că Alex. Ștefănescu l-a comparat pe K. cu un chibrit umectat, care are sclipiri geniale. Doar că asociațiile de acest fel pot fi nefericite. Pentru că poemul are potențial, cel puțin imagistic.

am stima intactă pentru maeștrii Komartin și Alex (și desigur LIM) dar fără îndoială textul mi-a venit spontan, fără niciun cârlig... sincer, habar nu aveam,
mulțam fain pentru obs, caut o posibilitate de modificare, pun o brichetă ceva, văd eu

ziceam doar de inspirație, de coincidență. Chibritul îi aparținea lui Alex, nu poetului. Îmi dădea impresia că te-ai inspirat din acea polemică/critică. Doar că problema "plagiatului" e complexă. Cu toții ne bazăm pe aceleași cunoștințe. Inevitabile coincidențele.