Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

eon VII

1 min lectură·
Mediu
spune-mi tu zefire tu care treci abătut
peste viața mea veche suflând ușor
ca într-o lumânare spune-mi tu care treci
prin moarte cârmind spre lumină
spre o viață nouă
unde e trandafirul a cărui mireasmă
prin lume ai risipit-o unde e el
cel pururea viu cuvântul născător de cuvinte
el fratele tău
văzătorule tu care citești în frunze
destinul unei lumi ce mă visează tu care vezi
cum înverzește timpul cum iarăși alb se face
și cum moare spune-mi unde
cine e zeul cel fără de nume
cel ce se poartă pe valuri înainte de lumină
și mult după moarte spune-mi cine
în ora de aur când aurora coboară
când pământul cel nou se ivește din ape
învăluit în raze în mii de luciri
cine e cel ce întreabă cel ce răspunde
cel ce rostește cuvinte născătoare de lumi
spune-mi cine e geamănul tău
012291
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
144
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

nicolae silade. “eon VII.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nicolae-silade/poezie/14051040/eon-vii

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Distincție acordată
@george-pasaGPGeorge Pașa
Ca în multe dintre poeziile din ciclul "eon" (din care mi-au plăcut mai mult VIII și IX, desigur, și aceasta), și aici văd o poezie a arhtetipurilor și a unei metafizici personale, cu un parfum de vetustețe, dat în special de lexic. Estetismul autorului aduce înaintea noastră imagini poetice nu neapărat noi, dar încărcate de suflu divin și muzicalitate. Poate retorismul exacerbat, cel puțin în versurile de față, ar putea fi un aspect discutabil, cu o ușoară undă de emfază. Dar, în opinia mea, nu este un aspect blamabil.
Reușită m ise pare capacitatea de sinteză a unei arii largi de idei poetice. Perspectiva, însă, rămâne personală.
0