George Pașa

Cu niște ani în urmă, scriam articolul „Aforisme despre ființă, și nu numai”, cu referire la o altă carte de cugetări a domnului Dume. Sper ca și aceasta să fie la fel de reușită. Ultimul dintre aforismele citate aici mi se pare cel mai reușit.
Felicitări pentru carte, domnule Dume!

Totuși, ecoul nu s-a stins, fiindcă rămân, cel puțin pentru câțiva, traducerile sale destul de reușite din creația poetică a lui O. Paler și a altor câtorva autori. Rămâne un suflet pe care noi doi avem datoria să nu-l uităm.
Sigur, în ceea ce privește textul de față, constat că este adecvat momentului trist de azi, acum, după ce am aflat „unde a plecat Maria”. Nici „triughiul magic” nu era rău.
Într-adevăr, toate se leagă, anume presimțirile din secvențele scrise inițial, până la a noua, cu acelea scrise după vestea tristă. Sunt subiectiv și spun că îmi plac mai mult secvențele 4, 7 și 12. Ultima cel puțin este mai plină de fior liric.
Odihnească-i Dumnezeu sufletul!

Din multitudinea de euri poetice barbiene, acesta este cel mai aproape de sufletul meu. Adică mai profund, ușor flegmatic și sceptic, mai aproape de menirea sa.
Textul acesta are simplitate expresivă (fără a se cădea, nicidecum, în simplism), are substanță (nu dintre acelea interzise!) și o atmisferă lirico-epică de calitate.
Ar mai fi o corectură de efectuat la începutul strofei a patra.

Îți mulțumesc mult și pentru însemnarea de aici! Mai am un vers de corectat. Să văd dacă acum merge să corectez.

Cu stimă,
George Pașa

Eu sunt, de regulă, un pesimist moderat. Aici, însă, am încercat să mă încurajez și să încurajez și pe alții. M-am temut să nu cad în discurs motivațional și să pierd dimensiunea estetică. Se pare că mi-a reușit, cât de cât.

Îți mulțumesc pentru însemnarea de lectură!

N-am citit acel jurnal, nici nu știu cui aparține. Sigur, în literatură nu contează dacă ai sau nu dreptate. Mai degrabă, libertate!

Mulțumesc pentru semn, Maria Gheorghe!

Este o nebunie poetică aici, în sensul bun al cuvântului. Un ritm deosebit, cum remarca și antecomentatorul meu, doar acolo unde utilizezi „mango”, respectiv, „tango” se pierde ritmul (și, implicit, rima aleatorie), fiindcă acele două cuvinte au accente diferite. Desigur, unul dintre ele poate fi accentuat și altfel decât se pronunță normal.
Îmi place cum imaginezi acel prototip masculin prntr-o sinteză a imaginarului, realului, biblicului, livrescului, psihologicului. Un fel de om nou poetic.
Te joci cu focul, Silviano, dar îmi place că nu e un joc mimetic.

Asta cu renunțarea la scris mi-amintește de mine când mă alint. Poate dai și tu penița prin scrumul cuvintelor și continui să scrii. Oricum, textul acesta are nerv, ritm, idei, expresivitate și alte „cestiuni” literare.

Într-un fel ai dreptate, Ottilia, cu privire la acea „programare” a sufletului. Totuși, în opinia mea, creatorii, și nu numai, prin artă încearcă, printre altele, să-și elibereze sufletul de această tendință, propagată pe toate căile, de a supune omul unui proces de robotizare.

Îți mulțumesc frumos pentru remarcarea textului!

Domnule Diaconescu, literatura își mai permite, uneori, să încalce în mod voit regulile gramaticale. Vă dați seama că știu acordul corect. „Devii”, cu doi de „i”, desigur. De fapt, este o încălcare aparentă a regulilor gramaticale, întrucât m-am referit la conceptele de „eu” și de „tu”, nu la pronumele personale respective. Voiam să le scriu ca aici, între ghilimele, dar am renunțat. Oricum, n-aș mai putea să corectez, dacă aș vrea să schimb ceva acolo. Abia am reușit să postez textul, alineat cu alineat, lipsind unul dintre ele, antepenultimul, pe care, atunci când încerc să-l inserez înaintea penultimului alineat, apare eroare și nu este salvat. De zece zile nu am reușit să postez nimic. La comentarii nu sunt probleme, deocamdată.

Vă mulțumesc frumos pentru comentariu!

O poezie dureroasă și, concomitent, înălțătoare. Un răsărit al ființei, privit parcă din partea opusă, a asințitului. Și iubirea aceasta mistică, prin care totul capătă suflet. O portiță spre întrezărirea nedeslușitului.

Mai sunt vreo câteva virgule așezate aiurea (poate din neatenție). Anume în versurile 2, 3 din prima strofă; în antepenultimul vers din strofa a doua.

Domnule Radu Herinean,

Am încercat să postez un text la personale, însă nu s-a înregistrat. Aceeași eroare ca altădată: You don't have permission... Folosisem cuvântul „deschide”. L-am scris cu spațiu între litere, așa cum mi se recomandase la precedenta eroare similară, dar tot nu s-a înregistrat.

Sigur, o reclamă pentru poezie și o antireclamă pentru gelul-minune.
M-a uimit popasul tău la textul acesta de acum patru ani.

Îți mulțumesc, Ottilia!

Felicitări, doamnă Teleoacă, și pentru această carte de poezie!

Recunosc vocile poetice din volumul de versuri anterior, uneori contrazicându-se, dar important este faptul că toate se supun, până la urmă, aceleiași instanțe auctoriale, supuse, la rândul său, suflului divin. Versurile de față, ca și acelea din volumul anterior, recenzat de mine (sper să fie publicat, cândva, acel articol), provoacă emoție, te lasă pe gânduri, te invită la visare, chiar dacă, estetic vorbind, par a sări uneori calul (iar calul acela zboară ca vântul și ca gândul!).

Mi-au plăcut și fragmentele din prefața Ottiliei Ardeleanu, așa că o felicit și pe domnia sa.

Las și eu un semn luminos, fiindcă poezia Danielei chiar merită atenția cititorilor, în ciuda tendinței - nefirești, aș zice - de a fi marginalizată.

Domnule Dume, sunt interesante interpretările dumneavoastră. Aici, acelui simbol la care vă referiți i-am dat o altă semnificație decât aceea consacrată. La ruși, da, poate fi și o expresie a feminității, unde „berioza” este de genul feminin. Aici, mai degrabă, este o expresie a luminii și a purității. Pe ultima am avut-o în vedere.
Cărți nu mai public (cel puțin deocamdată), iar în cele aflte deja la sertar nu și-ar găsi locul, fiindcă forma aleasă nu se potrivește acolo. Poate într-alta, pe care să o scriu de acum încolo.

Vă mulțumesc pentru semnul de lectură!
George Pașa

Vă mulțumesc, Maria Mihăilescu, pentru impresiile de lectură. Așa este, sensul apare doar din construcția cuvintelor. Deși, mai înainte, el și-a găsit sălașul în suflet, dincolo de cuvinte.

Felicitări, domnule Dume, pentru această antologie poetică! Dacă nu mă înșel, este prima în limba română, după ediția în franceză.

Nu știu de ce, „textierule”, dar îmi plac mai mult textele acestea în care hamletizezi decât acelea în care încerci să dai, ca să zic așa, trendul unui joc de păcănele. Și totuși, alter egoul ăla sceptic, ușor cinic, antipatetic este necesar pentru a păstra apele calme, să nu se reverse dincolo de sine.
Nu știu dacă mai mult mi-au plăcut reflecțiile amare în haină metaforică sau atmosfera textului. Poate că și una, și alta, că sunt, până la urmă, inseparabile.

Nu pot să nu mă opresc la textul acesta, fiindcă mi se pare că este cel mai bun dintre cele scrise de domnia voastră în ultimul an. Un cântec pendulând între obiectivitatea și subiectivitatea lirică, în ciuda unor mici sincope ritmice (dar, ca și în muzică, sunt necesare, uneori, alternanțele ritmice, spre a avita monotonia). Dincolo de ritm și rimă, când se-aude vocea primă, se-află „marea de amar” și un glas mai solitar, care umblă printre stele, printre voci ușor rebele, să aducă în real al iubirii arsenal: bila cu vreo nouă coduri (face ture printre poduri), un Hazard țintit de-un bard cu o bilă de smarald, chiar și-o floare prinsă-n noduri, să ajute la acorduri, chiar și-o picătură fină de iubire și de smirnă. Multe alte aș vedea, dar, mai bine, la rindea trag o scândură mai dreaptă pentru lumea înțeleaptă.
Cred că domnul Eminescu ar spune că e un text bun și nu are cum să nu trimită, prin intermediul meu, o stea de acolo unde El strălucește etern. În numele moșilor săi și alor noștri, mai ales al celor însetați de dreptate.

Stau de vreo săptămână și mă gândesc la finalul acela care este prea brusc ritmat și rimat. Cred că era necesară o pregătire pentru acea exteriorizare a melodicității. Nu știu dacă voi mai găsi aceeași stare poetică pentru a adăuga și alte versuri.
De-acum, să ne-așternem la drum, după ce ne-am regăsit izvorul și dorul.