Poezie
Și dacă poetul n-ar fi poet
2 min lectură·
Mediu
Și dacă poetul n-ar fi poet,
sufletul său
simțit ca de-artist
s-ar interesa
de ceea ce trăiește
mai clar decât ceilalți
și n-ar fi degeaba
să scrie din iubire
doar pe propria conștiință
cântece fără ecou
extins către-un public
nepublicate
de nimeni,
ca presimțiri
de noi ploi
Tot ar răsuna prin păduri
seculare
până spre Poarta de Piatră
din muntele sfânt Cozia
frânturi incantate încet
către păsările cântătoare,
căprioare, corbi, urși, râși
din prea plinul
glasului său precum un șuvoi
S-or aduna zburătoarele
să dea zburătorilor nepoeți
curaj să ridice și tonul...
către abia-însoritele depărtări
Oricum, foarte mulți
cari de lemn,
nu fierăstraie și drujbe,
își fac și pe lângă
parcurile naționale montane
datoria
de-a tăia... foi,
de-a usca cetini,
de-a tipări cu scris încâlcit
scoarțele zdrențuite cu plâns de rășini,
de-a scutura ácele ninse de sori
din trunchiurile mărețe
ale molizilor,
ce tot cad pe culmi,
la margini de codri străvechi
din vina oamenilor răi
și nepăsători de pe Glob
Și dacă nepoeții
ar fi considerați
prin ce zic
de alții poeți,
știu sigur,
nu sunt poet, ci doar om,
cum planta rămâne plantă,
iar piatra o parte din munte
Pentru că
n-aș vrea să fiu doborât din zbor,
nu sunt poet
cu poză pe-o a patra copertă
ce aduce a
patru scânduri și moarte
091.176
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vișan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 216
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 59
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragoș Vișan. “Și dacă poetul n-ar fi poet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/14170422/si-daca-poetul-n-ar-fi-poetComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPGPGeorge Pașa✓Dragoș, cum spui și în text, cel mai important este să fii om. În plus, dacă ne referim și la literatură, cititor. Acest ultim rol pe scena lumii nu ni-l poate lua nimeni.
0
ELAre dreptate! Aici sunt un cititor fidel...
0
DVEu vă mulțumesc amândurora, pentru onesta recunoaștere! Ne cunoaștem din vedere sau auzire ca oameni, nu ca... poeți.
0
SVmie mi-a plăcut ce ai scris, doar că nu era cazul să forțezi forma.
cred că ai fragmentat prea mult frazele ca să pară versuri.
nu-i de lăsat din mână
cred că ai fragmentat prea mult frazele ca să pară versuri.
nu-i de lăsat din mână
0
DVMă simt un avion MiG 21 Lăncier (nu Lancer), lăsat fără muniție, lăsat la baza terestră băcăuană, înfipt vertical.
0
SVla băcănie
că mirosea a ciolan afumat și nevasta băcanului purta o broboadă roșă cu bule albe/ a crezut pilotul că-i impegatu’ de mișcare pe pistă
că mirosea a ciolan afumat și nevasta băcanului purta o broboadă roșă cu bule albe/ a crezut pilotul că-i impegatu’ de mișcare pe pistă
0
MCși-a atingerilor dacă n-ar lăsa urme în suflete ar însemna că poetul și-a irosit timpul în zadar. Dar cum orice face omul, ca fiu al Creatorului lasă o urmă energetică în univers, nimic nu este inutil! Nu știu dacă ceea ce scriem este poezie sau nu - dacă are adevăr și vibrație profundă are urmă de zeu. Și trebuie trăit și asumat în totalitate schimbul energetic între noi și univers! Hrănim și suntem hrăniți de energii într-o simbioză tainică, indiferent de conștientizările și acceptările noastre! Indiferent cum l-am numi sau ne-numi - tot un act de creație este!
Mie mi-a plăcut, cred că și altora, de la baza terestră sau extraterestră!
Mie mi-a plăcut, cred că și altora, de la baza terestră sau extraterestră!
0
DVAvionul supersonic "arborat" vertical la sol nu mai are nevoie nici de jambon, ori alte părți de mamifere doborâte pe sol din măcelării ori magazine cu cărnuri, nici de beutura cherosenului, nici de unele "sirene", muze aviatice!
0
DVMulțumesc pentru comentariul simți, foarte elaborat!
Ceea ce este mai important la poemele lumii mi se pare a fi chiar dublul lor rol, primul de a conduce spre identitatea și unicitatea vieții autorului, care se confesează ori prezintă ceva (obiectul artistic) în intensitatea trăirilor sale, iar cel de-al doilea să releve celorlalți că seamănă mult în gândire cu ei și vede în adâncime realitățile și lumea misterelor, ca pe-o punte a recunoașterii reciproce umane. Cunoașterea artistică prin noi texte valoroase este dublă: pentru identitatea eului autarhic și spre diversitatea cunoașterii întregii omeniri.
Ceea ce este mai important la poemele lumii mi se pare a fi chiar dublul lor rol, primul de a conduce spre identitatea și unicitatea vieții autorului, care se confesează ori prezintă ceva (obiectul artistic) în intensitatea trăirilor sale, iar cel de-al doilea să releve celorlalți că seamănă mult în gândire cu ei și vede în adâncime realitățile și lumea misterelor, ca pe-o punte a recunoașterii reciproce umane. Cunoașterea artistică prin noi texte valoroase este dublă: pentru identitatea eului autarhic și spre diversitatea cunoașterii întregii omeniri.
0