Gabriela Petrache

Zburînd să mă nasc
Ou întors în cuib
Mă mîine, azi.


de trecere, de semn, joc invers, o zi frumoasă

Îți pot spune doar că dincolo de abstract se află același, visul, abundent, pierdut în detalii pentru care nu am deocamdată cuvintele. Ce se află dincolo (de culoare) nădăjduiesc să aflu, pe măsură ce mai cresc. Deocamdată am schițat doar, atît cît să-mi pot reaminti.
Mulțumesc, Alina, la mulți ani și tie!

Abia acum am intrat pe net în seara aceasta și nu-mi vine să cred ce văd aici. În toata tevatura asta probabil că am și eu o contribuție, indirectă, fără voia mea. Acest poem
purta inițial un alt titlu, dacă îmi amintesc era \"Cum părul crescut în priviri\". Într-o discuție pe messenger i-am sugerat autorului Florin Andor că titlul sună puțin bizar, aveam senzația că deturnează sensul pe căi...necunoscute. Florin a găsit de cuviință să modifice, pe loc, așa cum îl vedeți acum, titlul. Nu știu cît de la curent este cu tot ce se scrie pe site, fie ele și poezii înstelate sau nu. Cu siguranță eu nu am citit acea poezie, timpul nu îmi permite deocamdată să citesc totul pe agonia, Dan Carlea nu este unul dintre autorii pe care să-i urmăresc. Îmi amintesc că de nenumărate ori am avut prilejul să citesc pe site poezii care purtau titluri asemănătoare celor alese de mine, sau fragmente din versuri ale mele, sau ale unora dintre cei pe care îi citisem. Ei și? De cîte ori nu se întîmplă ca citind cărțile unor autori celebri să ne regăsim mai mult sau mai puțin, să descoperim că lucrurile descoperite, trăite, simțite de noi
nu erau deja descoperite? A da frîu liber cailor verzi ai orgoliilor nu este o chestiune deloc constructivă. Cred că nimic nu este întîmplător și mă întreb dacă nu ar fi bine să medităm puțin asupra sintagmei pe care cei doi autori au folosit-o. Să rămînem deci întru poezie și către înlăuntrul, pe cît se poate. La Florin Andor, \"În genunchi,
înlăuntrul meu\" este un mod de viață. La voi cum e?

Comentariul tău, Mădălino, alte lumini și umbre adăugate jocului, ai punctat după sufletul meu, acum fragmentul este la șase mîini și necunoscute. Dacă te vei reîntoarce m-aș bucura de litera crescută și da, ai dreptate, nu doar și nici măcar kenvelo nu este firescul, dar poate reprezenta un pre_text în con_text :)
mulțumesc pentru cuvintele tale, m-aș bucura de continuări la coincidențe.

pentru un discurs închegat, dinamic și convingător, pentru ineditul imaginilor, pentru un text care curge și pare a se scrie singur, ei, nu se scrie el chiar singur dar este meritul lui că așa pare, pentru toate acestea îl apreciez, de ce nu - și pentru dorel, o subiectivă de steluță, poate merge cu berea pînă începe finala ori vezi tu ce faci cu ea.

la bună citire,

aș vrea să notez în fugă, doar faptul că ultima strofă ar putea fi în sine un mini-poem, din cele care îmi amintesc că mai comiteai cu ceva vreme în urmă.

jocul
mă învață
reducerea la nimic
căutându-mă
dintr-o casă în alta

restul ar putea fi
artă
în lipsa mea

citit, plăcut, semn

felicitări la indigo cu ocazia debutului, să vă bucurați de sărbătoarea voastră și la cît mai multe lansări, solo sau în duet după cum vă va fi voia, în viitor.

Trecut, văzut, plăcut. Fain realizată, îmi lasă impresia de \"la obiect\", de luciditate. Mi-a atras atenția titlul, mi-am amintit că am postat și eu cîndva acum vreo 2 ani un Partaj.
la bună citire.

dacă textul, imaginile mele reușesc să continue într-un fel sau altul în cititor nu poate decît să mă bucure.
mulțumesc pentru lectură, comentariu și semn. la bună citire.

Într-adevăr, am tăcut cît am tăcut dar și cînd m-am uitat odată în oglindă - în paranteză fie spus, Dănuțo, chiar m-am uitat, dar știi, în una din aceea cu lupă și m-am îngrozit, am aruncat-o repede cît colo și am zis că mai bine cînd mi-o mai veni cheful, să mă oglindesc în apa Bahluiului - numa ce-am scăpat la cuvinte. Mulțumesc Maria, mulțumesc Dana pentru trecere cu semne, la bună revedere.

Dragut, placut, suav, amintind(u-mi) de Magda Isanos. ma poticnesc in versurile de final de \"ca sa\" si \"ca o\", la repezeala, ca alternativa, imi vine in minte doar \"atât ți-e-ngăduit: \"să tot iubești
ca o răsplată că ești parte-a vieții\" , probabil exista alternative mai bune.

\"pe urmele mele se depune firea
desprinsă de cer
sau poate dintr-o hârtie de prins muște... \"

în inima unui surîs, cinez în liniște, cu ochii închiși ascultînd pulsul.

numai bine și ție, Ioane Ravel, cu zîmbet citesc comentariul tău, cu zîmbet îți răspund. nici nu e nevoie de mai mult.

an cu senin și armonie, să fie

Silvia,
* mmmm ce efort ceri acum de la mine, să mă explic, hai să încerc, cît pot, acum pe scurt și voi începe cu mijlocul.
aș putea să solicit mai întîi o clarificare, cum ar de ex. ce înseamnă \"personaj \"intim\", nesustinut in calitatea sa de simbol poetic\", dar am să presupun că ți-am înțeles corect afirmația. așadar zeul peșterii este un personaj intim în măsura în care poate fi și un simbol poetic, unii știu sau pot intui despre ce vorbesc, să zicem că
e un simbol în semi-legalitate. și-apoi, nu ar fi prea simplu să ofer zeului coronițe agățîndu-le pur
si simplu de-un bolovan la ușa peșterii? dar dacă zeul este o capră și le mănîncă, înseamnă că mi-a acceptat
ofranda?;)) apa este cu siguranță un simbol, în primul rînd curge și apoi curăță, spală. hmmm...parcă e mai bine acum, nu?
** ai intuit bine, chiar are legătură cu poemele alinei, de fapt versul dintre ghilimelele de rigoare este chiar dintr-un poem și discuție al și cu alina, pornind de la tabloul cu pricina, las mai jos link dacă dorești să vezi:
http://www.clairity.org/images/chagall-maries.jpg
*** \"\"doi protagoniști se sărută fără cuvinte\". original! ma opresc...\"socata\", desigur! imi propun sa incerc si eu...candva :D\" - he he, chiar îți recomand să încerci asta cîndva, dar nu prea tîrziu în 2006 :P, o scenă de film mut sau în care protagoniștii sînt muți, muți de gesturi,
muți de cuvinte, reduși la privire cu tot ceea ce și cît se poate comunica. (stabilitate/liniște/perfecțiune)
****și acum am ajuns la primul punct, de fapt aici nu am a spune decît că înțeleg că în viziunea ta sînt chestiuni incompatibile, poate și în viziunea unui Poet, dar eu nu sînt un poet,iar aceasta nu este o poezie, este ceva între jurnal și personale, sînt niște jaloane ale mele personale,
iar eu sînt și alb și negru, și comun și forțat cînd nu sînt \"normal\", sînt un eu mic și fără pretenții și așteptări
decît de la mine, în rest, lumină și iubire.
povestea e lungă, iar eu deja am întins-o prea mult, te aștept pe ym pentru detalii, prefer să las aici loc fiecăruia să citească prin propria simțire.

Un an nou, cu armonie și echilibru îți doresc.


Carmen
mie nu îmi plac regulile de nici un fel, dar le respect pe ale altora, azi cu atît mai mult mă bucur să descopăr
un cititor cu sufletul și mă bucur de încurajarea într-un nou exercițiu. de iubire.

La mulți ani!!! și să ne citim cu bine.

Ela,
aș zice că ai putea avea dreptate și tabloul să înceapă cu strofa a doua dacă, nu s-ar fi declanșat pe parcursul scrierii un clic ce a schimbat nuanța textului și... apoi să nu uităm de numărătoarea inversă :); și încă...mmm...frumoase culori ai dezvăluit aici, nu sînt ale mele și nici ale tale, mulțumesc pentru felul în care ai ridicat vălul, descoperindu-le, cuvintele rostite cresc prin ochiul și sufletului celui ce le percepe.


Liviu,
ai perfectă dreptate, chiar ai... și știam că acele cuvinte aspresc, încarcă un poem, le-am lăsat ca pe niște jaloane ale jurnalului, cu gînd să schimb ce e de schimbat după...ce termin de dat cu aspiratorul...;))) pentru că uite, în loc să-mi văd de treburi ca orice om normal, am lăsat totul baltă și mă învîrt pe lîngă pc. Mă ghiontea inspirația. Hi, hi să recunosc acum și că, citind commul tău, am dat fuga să număr cîte strofe are...jurnalul, eram convinsă că are patru.


Nicolae,
cu cît repet luat din context obstinant, obstinantă, obstinatio cu atît îmi sună mai mult a la Trăsnea, da, cu siguranță voi renunța la greutăți, dar nu azi, mîine :), sper să nu-mi zboare vîntul cuvintele după;)); și să știi că da, cine dă dezlegare la fluturi dă dezlegare
la toate dezlegările cu un fel de libertate asumată, nu ca un simplu fapt sau stare ci ca o atitudine.

Sărbători fericite tuturor!

...toate bune și frumoase domnule Spiriduș, cu un mic amendament, că matale uitași să spui că surorile \"sister\" au citit totuși deși...deși nu au beneficiat de același tratament ca alte doamne și domnișoare drăguțe și asta numai și numai pentru că Spiridușului îi crescuse un celular în urechea dreaptă de care n-a scăpat încă nici pînă azi, că de n-ar fi nu s-ar povesti. iar unele dintre \"sister\" încă sînt neconsolate. dar asta e, n-a fost să fie :P
în rest, jurnal în stilul inconfundabil cu care ne-ai obișnuit și o prezență fără de care Virtualia nu ar fi la fel.
Mulțumim!

Lucian,
mulțumesc pentru trecere, semn și apreciere, dar mai ales pentru că ai simțit rîndurile/gîndurile mele, precum și domolirea în ape. limpezi. așa am dorit să fiu simțită.
mulțumesc.

Ioana, ieri a fost una din zilele alfel, spre seară am lăsat cuvintele să curgă, nu știam ce voi descoperi la capătul lor. Cred că ai dreptate, posibil că a doua parte să fie diluată, însă eu am avut o surpriză citindu-mă, mi-a fost mai ușor să îmi completez singură foaia de observație și nu regret, am depistat originea unei stări. Ca și cum eu m-aș fi privit pe mine de undeva, uneori e interesant să te lași purtat de val, neștiind ce te așteaptă la mal. Uneori sînt binevenite și experimente din astea, dar tu știi asta, deja.
Mulțumesc pentru cuvinte, vorbim.

Anton, mulțumesc pentru re/găsirea steluței din carul mare al agoniei.

cum spuneam, Ioano, replică la replică:)
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/155025/index.html

dar din dar...iar noi, să ne auzim cu bine :)dansezi?

Ela,

refrenul unei melodii uitate într-un bob de chihlimbar, cîntecul reamintirii sună cunoscut, un pic altfel, un pic departe către mijlocul distanței între semne, parcă l-aș mai fi auzit cîndva, dacă fredonăm dinspre firul de iarbă în timp ce agățăm la uscat cămășile, oare moș crăciun mai există?
tu ai născut un poem aici, eu voi aprinde un brad din ochiul văzător, aici-ul miroase a liliac și aștept să curg. ziua abia începe.
Mulțumesc.

Lucian,

mi-ai prins gîndul pitit între puncte de suspensie, nevăzute și ele. intenționam să-mi intitulez poemul, gîndurile, jurnalul sau ce-o mai fi….”cimitirul elefanților”. poate o să schimb.
Mulțumesc pentru semn, nu ne-am văzut demult