Florin Opran

Capitolul 1 Lacul din apropierea padurii Vermou trezea printre localnici cele mai stranii sentimente. Se zvonea ca, dincolo de malurile abrupte in care salcii pletoase se scufundau intr-o dezolanta

Subtitlu : minciunile amurgului * Mesager I (Vocea) Monotoniei Mesager II (Vocea) Sperantei Mesagerul I (Modulatii eclectice): Te trezesti la 6 fix. Iti faci un dus rece si inghiti 2

Propozitie : un om mergea pe o alee. Interpretare (nivel 0) : un om, avand capacitatea de a merge, dintr-un motiv indeterminabil, merge pe o alee- aflandu-se probabil intr-o

Il voi numi Kim. Kim se gandise la sinucidere, insa ii era teama ca daca ar fi facut-o va ramane singur. Era torturat de acelasi gand: oare nimicul se simte singur? Sau poate ca, dincontra, cu

Cand vraja dispare raman doar chipuri obosite Ochi stanjeniti de apasarea unei lumi plenare Visuri si lacrimi irosite-n taceri barbare Mai putin mut este glasul unui cersetor Mai putin

TEORIA CERCULUI ... Dumnezeu! Un acelasi dumnezeu vechi, prafuit, irational, omniprezent si omnipotent, secatuit de cotidianul vietii reale prin abstractul sau mistic. Omul, un acelasi animal

M-am nascut in Paradisul Prostiei Fiecare dram de cunoastere târaste In urma-i o vecie de prostituție… Cine a zis, oare, ca viata e o curva ? As fi platit-o doar ca sa nu-i mai vad dosul Si

Plutesc pe aripile gandului Prin ceata nefiintei mele… Daca ieri te-am gandit pe tine Inevitabilul face ca azi sa o gandesc pe alta Eu, insa, voi fi gandit doar clipe Iar viata ma va fi gandit

Soarele arde Pustiurile nimanui; Daca ploaia l-ar alunga, Singuratatea pamantului s-ar scufunda in troiene de nimicuri… Nota : Pustiul din nimicuri, 20.07.2003

Cuvinte dor, cuvinte mor, Cuvinte-si rup aripa-n zbor, Cuvinte smulg tacerii lor O clipa-n cantec de amor… Priviri prelungi, cuvinte dulci, Priviri pierdute-n furii-adanci, Priviri

Fiecare cuvant ucide Printr-un necuvant Sensuri perfide -ncarcerate-ntr-un gand.

Roua iubirii eminesciene Eminescu isi asterne versurile pe foaie asemeni picaturilor de roua ce polenizeaza cuprinsul nesfarsit dintre orizonturi vii, nestiute, pierdute-n eternitati ratacitoare.

Variatiuni ! Forme amorfe… Masinatiuni ! Forme ascunse… Damnatiuni ! Forme fatidice… De ura, De iubire, De gelozie, De amintire… Scapare-n fiecare Clipa… Verdict- Crima : Urma

Vantul suiera-n tacere Peste somnuri dezgolite De visare, de placere De mistere re-ntregite… Tremurul tacerii noastre Ne rasfrange-n suflet clipe Regasite-n lumi uitate, Refulate-n

N-am stiut vreodata ce-as putea schimba c-un gand N-am stiut de ce tristetea reapare doar visand In masuri de clipe scurse din suflare in pamant, Dar as trece, mai departe, peste toate ca un

Privirii tale Ii dedic, in plic Clipe de uitare… p.s.: nu ma uita cand n-o sa mai scriu nu ma ierta cand e prea tarziu… Nota: Dedicatie, 29.05.2003

Iti apreciez curajul de a fi erou, Iti apreciez virtutea de a trai Chiar daca esti doar un ecou. Te respect pentru decizia de a iubi, Te respect pentru puterea de a crede Si imi esti simpatic