Florin Opran

Din așternuturile de frunze verzi se ridică scâncete șoptite, rarefiate de crengile încârligate ale cerului. Soarele își uită raze răzlețe adăpostite la rădăcina copacilor împovărați de mușchi și

Umbra din trecut Pe marginea peronului băncile gemeau de vuietul matinal al călătorilor plictisiți. În curgerea apăsată a minutelor anunțate de orologiul uitat de ani al gării se găsea mereu timp

Abandon - implacabil Te plimbi stingher pe țărmul mării și îți scalzi privirea în clipocitul apusului unduit pe linia vagă a orizontului. Vântul îți netezeste șuvițele umezite, prelingându-ți-le

Mă simți vibrând în sufletul tău, de parcă ai aluneca, rostogolindu-te, pe un câmp acoperit de rouă și petale… îți simți gândurile vibrând obscure, obsesive, curgătoare – aducându-ți aminte de

E liniște în noi.. Caut adăpost sub genele tale feline, Secundat de visarea buzelor tale Ce îmi zâmbesc fugar, cu arome saline, Fragile, precum două tăcute petale. Vreau să sorb roua buzelor

Norii imi apasa inima cu suflul lor vaporos… alunec intr-o ruga a cerului catre pamant simtindu-ma precum o samanta ce se teme sa fie ingropata pentru totdeauna. Simt urme de lut ce imi acopera

Cel mai cumplit lucru pentru un scriitor este acela de a scrie ! A scrie cu adevarat, a scrie real, a scrie in rezonanta cu el insusi, cu ceea ce simte si ceea ce doare inauntrul lui. Starea maligna

Viata iti ofera mereu provocari; in fiecare clipa, fiecare dintre noi isi primeste portia individual-caracteristica – de preocupare si neliniste. Poti sa ai o viata fericita si lipsita de griji, si

Vazduhul geme sub apasarea sufletelor intunecate de deasupra, in timp ce eu imi plimb indoielile prin parcul blestemelor… E inca dimineata, - o stiu dupa freamatul obsedant al ciorilor ce vajaie in

Intarziati 3… Timpul Te intreb: ai da o clipa pentru o vesnicie? Te intreb: crezi ca viata curge ca o insiruire dulceaga de rime ? Crezi ca timpul este o metafora? Desigur ca o clipa este

Daca as pune punct vietii mele de pana acum ar trebui sa inventez una noua. Iar pentru asta ar fi nevoie sa mi-o analizez pe cea veche si sa realizez ca nu se merita efortul. Asadar raman ce-am fost

O clipa Daca ar fi sa regret ceva te-as regreta pe tine. Insa eu nu regret. Te invidiez, te doresc, te urasc, te iubesc, si la urma de toate iti marturisesc un singur lucru: le-as face pe toate

Serile pot fi apasatoare… poti tanji dupa lacrimile seci ce-ti stralucesc uscate pe cristalinul vested al ochilor… poti tanji dupa o clipa de uitare, ori macar dupa somnul izbavitor ce, nici el nu te

Uneori oamenii devin ecourile unui gand Ce ii poarta cu ele spre nicaieri, Alteori, ecouri vecine se-ntrepatrund Dansand pe note rimate’n taceri… Nota : Ecouri vecine, 2005.09.06

Imi place gura ta, iubire Cand se alunga-n-amortire Prelinsa-n arce-n-adancire Cand tace! Imi place geana ta, iubire Cand se alunga-nvaluire Prelinsa-n adormire Si tace! Imi place mana

Uneori gandurile pot converge in stropi de ploaie, pe care ii poti strange in palma ta, le poti simti textura vaporoasa inundandu-ti porii cu aroma lor revigoranta… un batran eunuc vorbea despre

Fără somn !... Sau fără putința de a adormi. În fiecare zace câte un demon adormit ce se trezește în fiecare clipă de rațiune. Ar fi mai simplu sa ne ascundem sub pietre, să dormim în peșteri și să

“Daca e ceva sau cineva pe lumea asta pe care il iubesti cu adevarat imagineaza-ti viata fara el. Considera ca nimic din ceea ce simti nu este real si valabil daca nu iti poti duce viata mai departe,

Sunt atatea ganduri ce strabat negura dintre noi, incat ar fi mai simplu fara ele… sa stam in intuneric, sa ne atingem cu sfiala in mutenia unor clipe de explorare si sa ne gustam, usor, gesturile…

Disciplina. Vorbind despre oameni… vorbind despre vise… vorbind despre mituri. Cu fiecare clipa vietile noastre ne departeaza de esenta ! Ne dorim lucruri ce nu le putem realiza, inca din clipa in

Camera ramasese pustie. Jaluzelele cazute deasupra geamurilor reprimau in tacere razele solubile ale soarelui. Firisoarele de lumina ce patrundeau pana in cele mai indepartate unghere ale

Sa ne atingem gandurile cu sentimente, Pe cand vocile din noi isi implora zeii Sa le acorde gratia de a le face absente… Sa ne atingem ochii cu voluptatea noptii Si trupurile cu tresariri

-S-a inserat ! Sa ne oprim aici ? Soarele se scufundase in tacerea amiezii, pierdut in adierea vanturilor suieratoare. Scanteierea gloantelor pe corpul intunecos al norilor se distingea tot mai rar,

Sst ! nu ma cunosti… nici nu ti-as dori ! Lumea ta ingusta s-ar cutremura la picioarele mele… idolii tai de carton si-ar pierde culoarea… Cuvintele tale ar parea gesturi dezarticulate ale unui om