Poezie
Destine uitate-n tramvai
1 min lectură·
Mediu
Cand vraja dispare raman doar chipuri obosite
Ochi stanjeniti de apasarea unei lumi plenare
Visuri si lacrimi irosite-n taceri barbare
Mai putin mut este glasul unui cersetor
Mai putin fermecata este privirea lui moarta
Mai putin irosita e speranta sa tradata…
Mai putin suntem noi toti in fata unui destin
Pe care-l retraim in deziluzia visurilor trecute
Vanzandu-l pe nimic oricui vrea sa ni-l asculte
Rostogolesc in mainile sale reci monede stravezii
Cu indiferenta pe care mila nu o poate-ascunde
Decat poate in scarba ingrata a unor clipe sumbre
Senzuala drama, corpuri asudate in dureri blamate
Gem in ganduri nerostite, peste spatii nevazute
Incordate-n arcuri mute, constranse sa se uite…
Ne regandim, mizeri, peste oceane departare
Acolo unde ne-au ramas inimi de cenusa vie
Unde viata noastra nu pare atat de rece si pustie…
Nota: Destine uitate-n tramvai, 27.09.2003
002.402
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Florin Opran
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 139
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Florin Opran. “Destine uitate-n tramvai.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florin-opran/poezie/53133/destine-uitate-n-tramvaiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.