florian abel

Ficatul meu prinse-a grăi: \"Sunt obosit, am viață grea! Mă zbat ca sclavul zi de zi, E vai și-amar de bila mea! Am procesat de când mă știu, Vreo opt cisterne cu tărie; Știu că românul e

Trecând pe sub fereastra sa, L-am auzit cum se ruga: \"Dă-mi, Doamne, fler ca la artiști, Să demonstrez că nu exiști!\".

De tatăl meu pe veci mă despărțeam, De-abia căsătorit plin de speranțe. În mod profetic, simultan primeam Felicitări dar și condoleanțe.

Am fost, o lună, cu iubita mea La Marea Moartă în călătorie, Dar m-am întors acasă fără ea; Găsise-acolo una mică, vie.

Fiind flămând precum un câine, Am vrut să sparg o bancă ieri. Patronul și cinci casieri, Plângeau și mi-au cerșit de-o pâine. \"Ce mama dracu\' e aici?\" Þipam ca apucat de boală, \"Lăsați

Iarna sufletului Pubela plină. Orașul și-a încheiat spovedania. * Inspirație: cei plecați încă șoptesc nespusul cântec. * Înmormântare. Ochii văduvei

Azi, guvernanții nu se tem. Vor șterge-al sărăciei luciu, Uniți, ca degetele, ghem, În cel mai emblematic \"ciuciu!\"

Plugaru-Alina îl întreabă Pe Boc: \"Declinu-i evident. Veți pune toți mâna pe treabă?\" \"NU! Că intrați in faliment!\"

Stă privind la ceruri, bleagă și suspină pe alee, O ființă cam ciudată cu pretenții de femeie; Așteptând fără busolă la un pas de disperare, Să-ntrevadă-n plină ceață strategia viitoare. Este

Nu știu, frate, cum se face, Că, de-un an de zile-ncoace, Zic, în loc de \"lua-te-ar dracu\'\": \"Lua-te-ar Magda lu\' Ciumacu\'\".

Nu m-ar surprinde dacă, iară, Americanii, cu talent, Vor rezolva criza din țară, Pornind războaie-n Orient.

Binecuvânt giganții scriiturii, Că îi sărbatorim plini de plăcere Și ne-ntrunim spre gloria culturii, Să spunem bancuri și să bem o bere.

(mortului i se pune un ban pe gură pentru plata luntrașului) Luntrașului, de leu, nu-i pasă, Refuză orice muritor. Rămânem toți cu mortu-n casă, Vorbind de morții mamii lor.

Se fac multe-afimații gratuite, Cum că, față de ea, e prea trecut. Nu vâstele sunt cele diferite, Ci erele în care s-au născut.